ICCJ. Decizia nr. 7367/2011. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7367/2011
Dosar nr.1618/2/2010
Şedinţa publică din 20 octombrie 2011
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 15 noiembrie 2007 pe rolul Tribunalului Ialomiţa, reclamantul P.V. a chemat în judecată pe pârâtul Primarul Comunei Scânteia şi a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să oblige pârâtul la restituirea bunurilor - moară ţărănească şi presă de ulei hidraulică - ce au fost preluate în mod abuziv de Statul Român, potrivit procesului-verbal încheiat la data de 16 iunie 1948.
Ulterior, reclamantul şi-a completat cererea de chemare în judecată, solicitând introducerea în cauză, în calitate de pârât a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi arătând că, în cazul în care, restituirea în natură a bunurilor nu poate fi dispusă, solicită acordarea de despăgubiri în valoare de 350.000 RON, reprezentând contravaloarea terenului, a construcţiilor şi a utilajelor ce intrau în componenţa morii şi a presei de ulei.
Prin Sentinţa civilă nr. 1990F din 15 decembrie 2009, Tribunalul Ialomiţa a respins cererea formulată de reclamant.
Tribunalul a reţinut că, pentru a obţine retrocedarea imobilelor, reclamantul a apelat anterior la Legea nr. 10/2001, notificările formulate fiind respinse prin Dispoziţiile nr. 769 din 02 mai 2006 şi nr. 770/2006 şi că, din probele administrate, a rezultat că toate construcţiile au fost demolate, că moara ţărănească, presa de ulei şi utilajele nu mai există fizic, iar terenul este în prezent în proprietatea unor persoane fizice care-l deţin în baza unor titluri valabile de proprietate.
S-a mai reţinut că imposibilitatea de restituire a bunurilor în natură nu naşte dreptul reclamantului la obţinerea de despăgubiri băneşti, întrucât Legea nr. 10/2001 reglementează o procedură specială în ceea ce priveşte măsurile reparatorii în echivalent ce pot fi acordate în astfel de situaţii.
Prin Decizia nr. 699/A din 22 noiembrie 2010, Curte de Apel Bucureşti a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul P.V. împotriva Sentinţei civile nr. 1990F din 15 decembrie 2009 a Tribunalului Ialomiţa.
Instanţa de apel a constatat că, pe de o parte, reclamantul nu deţine un bun în sensul art. 1 din Protocolul 1 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, iar pe de altă parte, bunurile revendicate nu se mai află în posesia pârâtului Primarul Comunei Scânteia, ci a unor terţe persoane pe care reclamantul nu a înţeles să la cheme în judecată, deşi şi-a întemeiat cererea pe prevederile art. 480 C. civ.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs reclamantul P.V.
Prin motivele de recurs formulate, reclamantul arată că a făcut demersuri încă din anul 1990 pentru recuperarea bunurilor sale, că instanţa a ignorat dovezile administrate, că a fost nevoit să plătească un expert topografic şi că moara şi presa de ulei au fost naţionalizate, iar terenul pe care s-au aflat a fost înstrăinat unor persoane fizice.
Înalta Curte urmează a constata nul recursul declarat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 3021 C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.
Cererea de recurs care a învestit Înalta Curte cuprinde însă numai afirmaţii fără nici o precizare de natură juridică a eventualelor greşeli pe care le conţine hotărârea recurată şi fără o minimă argumentare în drept a unor criticii de nelegalitate.
Or, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Cerinţele art. 3021 C. proc. civ. trebuie interpretate în sensul formulării, prin motivele de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale.
În consecinţă, constatând că niciuna din criticile formulate nu pot fi încadrate în cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în temeiul art. 302 - 303 C. proc. civ. şi 306 C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamantul P.V. împotriva Deciziei nr. 699A din 22 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV- a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 octombrie 2011.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 7362/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7378/2011. Civil. Reparare prejudicii erori... → |
|---|
