ICCJ. Decizia nr. 7399/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7399/2011
Dosar nr.30859/301/2011
Şedinţa din camera de consiliu de la 6 octombrie 2011
Deliberând, în condiţiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Prin cererea înregistrată la data de 27 iulie 2011, pe rolul Judecătoriei Sibiu, M.D.I.-executor bancar în cadrul Corpului executorilor bancari al P.B.R. SA a solicitat ca, prin încheiere, în camera de consiliu, să se încuviinţeze începerea executării silite în favoarea creditoarei P.B.R. SA cu sediul în Bucureşti, Şoseaua N.T., şi împotriva debitoarei S.M. cu domiciliul în Bucureşti, str. F pentru aducerea la îndeplinire a dispoziţiilor titlului executoriu - contract de credit nr. X.
Prin Sentinţa civilă nr. 2813/cc din 3 august 2011 Judecătoria Sibiu, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sibiu şi a declinat cererea în favoarea Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, cu următoarea motivare.
Soluţionarea cererilor de încuviinţare a executării silite se face potrivit dispoziţiilor privitoare la procedurile necontencioase, astfel încât potrivit art. 334 C. proc. civ., instanţa are obligaţia de a-şi verifica competenţa din oficiu.
Potrivit art. 3731 C. proc. civ., cererea de încuviinţare a executării silite se soluţionează de instanţa de executare care, potrivit art. 373 alin. (2), este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea.
În prezenta cauză, creditoarea a solicitat încuviinţarea executării silite a debitorului S.M. cu domiciliul în Bucureşti, str. F.
Cererea de încuviinţare a executării silite a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu, deşi domiciliul debitorului, deci şi bunurile acestuia, se află în localitatea Bucureşti, sector 3, localitate aflată în circumscripţia Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti.
Drept consecinţă, cauza a fost declinată şi înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti sub nr. 30859/301/2011.
Prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu din data de 26 august 2011, Judecătoria sectorului 3 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Sibiu.
Constatând intervenit conflictul negativ de competenţă a înaintat cauza către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă, cu următoarea motivare:
Potrivit dispoziţiilor art. 3731 alin. (1) C. proc. civ., soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite este de competenţa instanţei de executare, adică, faţă de dispoziţiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ., judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea nu dispune altfel. În cazul executării silite imobiliare sau mobiliare, aceasta înseamnă instanţa în a cărei rază teritorială se află bunurile supuse urmăririi. În nici un caz nu se poate susţine că între instanţa în a cărei circumscripţie se află bunurile şi instanţa în a cărei circumscripţie se află domiciliul debitorului ar exista întotdeauna identitate. Orice persoană fizică sau juridică care îşi are domiciliul/sediul în sectorul 3 poate să aibă bunuri imobile, dar chiar şi mobile pe teritoriul altor sectoare sau al altor localităţi. Dacă se va constata că debitorul nu are bunuri pe raza oraşului Sibiu nu are relevanţă în materie de competenţă, ci pe fond (dacă se consideră necesară dovedirea existenţei în concret a bunurilor). Dar, atâta timp cât creditorul a cerut încuviinţarea executării silite asupra bunurilor de pe raza oraşului Sibiu şi nu de pe raza sectorului 3, atunci, evident, că faţă de dispoziţiile art. 373 C. proc. civ. instanţa de executare, competentă a se pronunţa pe cererea de încuviinţare a executării silite, este Judecătoria Sibiu.
Judecătoria sectorului 3 nu poate încuviinţa executarea silită decât în circumscripţia sa, respectiv în sectorul 3, ceea ce în speţă ar presupune schimbarea obiectului cererii de chemare in judecată. Creditorul a solicitat executarea silită asupra bunurilor aflate în Sibiu, iar instanţa ar încuviinţa executarea silită asupra bunurilor aflate în sectorul 3.
Instanţa a apreciat că, în speţă, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 5 C. proc. civ., întrucât în materia încuviinţării executării silite există norme speciale de competenţă, respectiv art. 373 C. proc. civ.
Faţă de considerentele expuse, în temeiul art. 158 C. proc. civ., art. 334 C. proc. civ. şi art. 373 C. proc. civ., instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Sibiu, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, dosarul fiind înaintat Î.C.C.J. în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, sub nr. 30859/301/2011, la data de 12 septembrie 2011.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, legal învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă ivit între două judecătorii, care nu se găsesc în circumscripţia aceleeaşi curţi de apel - în conformitate cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ. - stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu, pentru considerentele ce succed:
Prin cererea de încuviinţare a executării silite, ce formează obiectul prezentei cauze, formulată de petentul Corpul Executorilor Bancari al P.B.R. SA - prin executor bancar M.D.I., creditoarea P.B.R. SA a solicitat încuviinţarea executării silite a obligaţiei de plată a debitoarei S.M. prin toate formele de executare silită prevăzute de lege, pentru recuperarea creanţei certă, lichidă şi exigibilă în sumă de 10,433.72 RON la data de 11 februarie 2010, sumă ce va fi actualizată.
Având în vedere că s-a cerut încuviinţarea executării silite prin toate formele de executare prevăzute de lege, sintagma "judecătoria în circumscripţia căreia se face executarea", astfel cum este definită instanţa de executare în art. 373 alin. (2) C. proc. civ., nu poate fi înţeleasă, doar în baza unei prezumţii simple, ca fiind instanţa domiciliului debitorului.
Din moment ce, în raport de dispoziţiile art. 3731 alin. (1) C. proc. civ., creditorul îşi poate alege executorul, iar această alegere are consecinţe şi sub aspectul competenţei materiale şi teritoriale în faza a doua a procesului civil, în condiţiile art. 373 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., limitarea competenţei la instanţa în raza căreia s-ar putea afla bunuri ale debitorului, nu are nici un suport legal.
În cauză, cererea de executare silită a fost adresată unui executor bancar, iar acesta, potrivit art. 11 din Ordinul ministrului justiţiei nr. 2628/C/1999 pentru aprobarea Statutului Corpului executorilor bancari, îşi exercită atribuţiile pe întreg teritoriul ţării, astfel încât, încuviinţarea executării silite trebuia analizată de prima instanţă sesizată, respectiv Judecătoria Sibiu.
Cum cererea de încuviinţare a executării silite a fost înaintată şi înregistrată la Judecătoria Sibiu, în mod corect instanţa înaintea căreia s-a ivit conflictul negativ de competenţă a constatat că voinţa creditoarei a fost de a se încuviinţa executarea silită în circumscripţia Judecătoriei Sibiu şi nu în circumscripţia Judecătoriei sector 3 Bucureşti.
Drept consecinţă, Înalta Curte va stabili competenta teritorială de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite în favoarea Judecătoriei Sibiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul P.B.R. SA în contradictoriu cu pârâta S.M. în favoarea Judecătoriei Sibiu.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 octombrie 2011.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 7402/2011. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 7380/2011. Civil → |
|---|
