ICCJ. Decizia nr. 7404/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7404/2011
Dosar nr.11139/299/2011
Şedinţa din camera de consiliu de la 20 octombrie 2011
Deliberând, în condiţiile art. 256 alin. 1 C. proc. civ., asupra conflictului de competenţă de faţă;
Prin cererea de chemare în judecată introdusă la Tribunalul Galaţi de reclamanta OMV P. SA în contradictoriu cu pârâtul C.M. s-a solicitat întoarcerea executării silite şi restabilirea situaţiei anterioare executării Sentinţei civile nr. 424 din 5 martie 2009 a Tribunalului Galaţi, desfiinţată prin Decizia civilă nr. 873 din 30 septembrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi.
Prin Sentinţa civilă nr. 351 din 16 februarie 2011 Tribunalul Galaţi a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, reţinând că faţă de obiectul cererii şi de temeiul juridic invocat, respectiv art. 4042 alin. (3) C. proc. civ., competenţa de soluţionare aparţine judecătoriei, conform art. 3734 alin. (2) C. proc. civ. Aceasta deoarece cererea de întoarcere a executării este o cerere ce ţine de faza procesuală a executării, subsecvente fazei procesuale de soluţionare a fondului litigiului, că dispoziţiile legale aplicabile cu privire la instanţa competentă şi căile de atac sunt cele prevăzute în acest capitol pentru executare şi respectiv contestaţie la executare şi că, stabilindu-se o procedură judiciară contradictorie pentru soluţionarea întoarcerii executării, reglementată subsecvent contestaţiei, acesteia îi sunt aplicabile procedura de soluţionare şi căile de atac prevăzute pentru contestaţia la executare - instituţia cadru, generală, în raport cu procedura specială a întoarcerii executării, care reprezintă o contestaţie specială la executare.
Prin Sentinţa civilă nr. 13064 din 5 iulie 2011 Judecătoria sectorului 1 Bucureşti şi-a constatat necompetenţa materială şi a declinat în favoarea Tribunalului Galaţi competenţa de soluţionare a cererii. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în aplicarea dispoziţiilor art. 20 pct. 2 C. proc. civ.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că nu există nicio raţiune pentru ca cererea separată de întoarcere a executării să fie de competenţa instanţei de executare, întrucât după desfiinţarea titlului executoriu sau a executării silite repunerea în situaţia anterioară se face potrivit regulilor de drept comun, actele de executare silită fiind desfiinţate de drept. Cererea de întoarcere a executării silite nu este o formă specială de contestaţie la executare, iar obligaţia de restituire către angajator a sumelor nedatorate primite de salariat este prevăzută de art. 272 alin. (1) C. muncii, în cadrul răspunderii patrimoniale a salariatului, motiv pentru care prezentul litigiu reprezintă un conflict de drepturi, astfel cum este definit de art. 248 alin. (3) C. muncii.
Analizând conflictul de competenţă dedus judecăţii, Înalta Curte stabileşte competenţa materială de soluţionare în favoarea judecătoriei, pentru considerentele ce succed:
Art. 4042 alin. (1) C. proc. civ. stabileşte că, atunci când instanţa judecătorească a desfiinţat titlul executoriu sau actele de executare, la cererea celui interesat va dispune, prin aceeaşi hotărâre, şi asupra restabilirii situaţiei anterioare executării. Alin. (2) reglementează situaţia în care instanţa care a desfiinţat hotărârea executată şi a dispus rejudecarea în fond a procesului, dar nu a luat măsura restabilirii situaţiei anterioare executării, stabilind că această măsură se va putea dispune de instanţa care rejudecă fondul. În sfârşit, alin. (3) al art. 4042 C. proc. civ. prevede că, dacă nu s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare executării în condiţiile alin. (1) şi (2), cel îndreptăţit o va putea cere instanţei judecătoreşti competente potrivit legii.
În cauză, repunerea în situaţia anterioară a fost solicitată în condiţiile art. 4042 alin. (3) C. proc. civ.
Titlul în baza căruia a fost făcută executarea şi care, ulterior, a fost desfiinţat este o hotărâre judecătorească dată în materia conflictelor de muncă.
Obiectul executării silite l-a constituit o sumă de bani constând în drepturi salariale reprezentând suplimentarea toamnă - iarnă şi ajutor material egal cu contravaloarea unei cantităţi de gaze naturale, conform contractelor colective de muncă pe anii 2005 - 2008.
De vreme ce restabilirea situaţiei anterioare executării a fost cerută pe cale principală, raportul juridic dedus judecăţii nu a păstrat natura aceluia în baza căruia s-a emis titlul executoriu. Pretenţia concretă a reclamantului în cererea de repunere în situaţia anterioară, adică obiectul cererii îl constituie o sumă de bani care nu mai are ca temei drepturile sau obligaţiile salariale ale părţilor. Instanţa este sesizată cu analiza unui raport juridic nou, de sine stătător, respectiv acela la baza căruia stă executarea unui titlu desfiinţat şi care nu împrumută nimic din particularităţile raportului juridic ce a format obiectul litigiului finalizat prin titlul executoriu desfiinţat.
Pe de altă parte, deşi temeiul cererii de repunere în situaţia anterioară îl constituie executarea unui titlu desfiinţat, cerere formulată potrivit art. 4042 alin. (3) C. proc. civ., aceasta nu vizează analiza executării însăşi în aşa fel încât, în lipsa unui text care să dea în competenţa instanţei de executare întoarcerea executării, să fie sesizată judecătoria în circumscripţia căreia s-a făcut executarea, aşa cum prevede art. 373 alin. (2) C. proc. civ.
Faţă de cele ce preced, în speţă, sintagma "instanţa judecătorească competentă potrivit legii" cuprinsă în art. 4042 alin. (3) C. proc. civ. trebuie înţeleasă în sensul că are în vedere instanţa a cărei competenţă materială de primă instanţă se determină în funcţie de criteriul valorii obiectului cererii de chemare în judecată.
În temeiul acestui criteriu, în raport de dispoziţiile art. 1 raportat la dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., competenţa materială de soluţionare în primă instanţă a cererii de restituire a sumei de 23.803 RON aparţine judecătoriei.
Întrucât instanţa de regulator nu a avut a se pronunţa şi asupra instanţei competente sub aspect teritorial, dosarul va fi trimis "administrativ" Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, urmând ca aceasta să determine instanţa în raza căreia se află domiciliul pârâtului şi, dacă este cazul, să facă aplicarea dispoziţiilor art. 5 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul SC OMV P. SA în contradictoriu cu intimatul C.M. în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 octombrie 2011.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 7405/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7402/2011. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
