ICCJ. Decizia nr. 7411/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7411/2011
Dosar nr.6155/110/2009
Şedinţa publică din 21 octombrie 2011
Prin Decizia nr. 113 din 11 noiembrie 2010 Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, cauze cu minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanţii F.C., F.C., F.V.I. împotriva Sentinţei civile nr. 508/D din 31martie 2010 pronunţată de Tribunalul Bacău în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Bacău şi Municipiul Bacău prin Primar.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău la data de 24 septembrie 2009, reclamanţii F.C., F.V.-I. şi F.C. au chemat în judecată pe pârâtul Municipiul Bacău şi Primarul Municipiului Bacău, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună anularea parţială a Dispoziţiei nr. 3858 din 18 august 2009 emisă de Primarul mun. Bacău, respectiv a art. 3 şi a art. 6 şi obligarea pârâţilor la acordarea de măsuri reparatorii prin compensare cu alte bunuri, anularea parţială a Dispoziţiei nr. 3859 din 18 august 2009, respectiv art. 1, în ceea ce priveşte suprafaţa şi loturile reconstituite, art. 3 şi art. 6, obligarea pârâţilor la restituirea în natură a întregii suprafeţe disponibile pe vechiul amplasament şi acordarea de măsuri reparatorii prin compensare cu alte bunuri, cu cheltuieli de judecată.
La termenul de judecată din 03 februarie 2010, reclamanţii şi-au precizat cererea arătând că se judecă cu municipiul Bacău, prin primar.
Prin Sentinţa civilă 508 din 31 martie 2010 a Tribunalului Bacău s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, dispunându-se respingerea cererii, în considerarea următoarelor motive.
Prin Dispoziţia emisă de Primarul mun. Bacău nr. 3858 din 18 august 2009 s-a restituit reclamanţilor terenul în suprafaţă de 583 mp, situat în Bacău, str. O. nr. 8 şi s-a respins cererea de restituire în natură, propunându-se despăgubiri conform Titlului VII al Legii nr. 247/2005, pentru imobilul-casă şi pentru suprafaţa de teren de 108 mp, situate la aceeaşi adresă, motivat de faptul că aceste imobile sunt deţinute legal de alte persoane.
Prin Dispoziţia nr. 3859/2009 emisă de Primarul mun. Bacău, s-a restituit reclamanţilor terenul în suprafaţă totală de 1840 mp, compus din trei loturi, situate în str. O. nr. 68 D, C, E şi s-a respins cererea de restituire în natură, propunându-se despăgubiri conform Titlului VII al Legii nr. 247/2005 pentru suprafaţa de teren de 1563, 54 mp, ce nu se poate restitui în natură, fiind ocupată de reţele edilitare, blocuri de locuinţe şi proprietăţi private.
Anterior emiterii dispoziţiilor contestate, reclamanţii au încheiat împreună cu numiţii L.G. şi G.N. un contract de cesiune a drepturilor litigioase pentru imobilele ce au făcut obiectul acestor dispoziţii, autentificat sub nr. 2031 din 20 august 2008 de BNP N. din Bucureşti.
Din cuprinsul contractului reiese că părţile au avut în vedere, la acel moment, dosarul nr. 6122/110/2007 aflat pe rolul Tribunalului Bacău, nesoluţionat la data respectivă, prin care reclamanţii îl chemaseră în judecată pe Primarul mun. Bacău pentru emiterea unei dispoziţii motivate de soluţionare a notificărilor privind imobilele situate în str. O. nr. 8 şi respectiv nr. 68.
Cu toate acestea, din acelaşi paragraf, precum şi din cel subsecvent rezultă că drepturile litigioase privesc retrocedarea în baza Legii nr. 10/2001 a acestor imobile şi se compun din toate drepturile asupra acelor imobile.
Instanţa a apreciat că, urmare a acestui contract, numiţii L.G. şi G.N. au devenit continuatorii reclamanţilor în ceea ce priveşte valorificarea oricăror drepturi conferite de Legea nr. 1/2001, ca urmare a depunerii notificării de către reclamanţi, inclusiv cel de a formula contestaţie, conform art. 26 alin. (3) din lege, împotriva dispoziţiei emise de primar.
De-altfel, în dosarul nr. 6122/110/2007, cesionarii au fost introduşi în cauză imediat după încheierea contractului, deci în prezenta cauză cu atât mai mult trebuia să figureze în calitate de reclamanţi.
Împrejurarea că dispoziţiile contestate se referă la reclamanţii-cedenţi şi au fost comunicate acestora nu este de natură să le confere acestora calitate procesuală activă, fiind evident că dispoziţiile respective i-au menţionat atâta vreme cât au fost soluţionate notificările formulate de aceştia.
Asupra apelului formulat în cauză de către reclamanţi s-au reţinut următoarele:
Anterior emiterii dispoziţiilor, la 20 august 2008, cei trei reclamanţi au cedat lui L.G. şi G.N. toate drepturile asupra imobilelor situate în Bacău, str. O. nr. 8 (actual 10) şi respectiv O. 66.
Contractul de cesiune de drepturi litigioase autentificat la Biroul Notarial N. sub nr. 2031 din 20 august 2008 a fost depus la dosarul administrativ al Comisiei interne de analiză a notificărilor, aşa cum reiese din raportul de analiză din 3 august 2009.
Acelaşi contract a fost depus în dosarul 6122/110/2007 cesionarii fiind introduşi în cauză în locul reclamanţilor.
Or, în aceste condiţii, în mod corect a apreciat prima instanţă că excepţia lipsei calităţii procesuale active este întemeiată.
Nu trebuie confundată calitatea de persoană îndreptăţită (calitate pe care o au în temeiul Legii 10/2001) cu calitatea procesuală activă.
Calitatea de persoană îndreptăţită nu se pierde prin cedarea dreptului litigios,în schimb, calitate procesuală activă, în cazul cesiunii de drepturi litigioase dobândeşte cesionarul, singurul care se poate adresa instanţei pentru a ataca dispoziţia emisă.
În caz contrar ar lipsi de eficienţă juridică acel contract de cesiune de drepturi litigioase.
Faptul că dispoziţia trebuia sau nu să se refere la cesionari, precum şi chestiunile de fond, reprezintă o problemă care putea fi analizată exclusiv în cadrul unei acţiuni introduse de persoanele care au calitate procesuală activă.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii F.C., F.C. şi F.V.I., criticând-o pentru următoarele motive:
În mod greşit cele două instanţe au respins cererea de apel şi respectiv cererea de chemare în judecată deoarece dispoziţia s-a emis pe numele lor şi, conform Legii nr. 10/2001, erau singurii în măsură a face contestaţie.
Imediat după ce s-a încheiat contractul de cesiune a drepturilor litigioase, domnii L.G. şi G.N. au arătat acest lucru Primăriei Bacău şi, mai mult decât atât, au intervenit în calitate de cesionari şi în procesul pe care îl aveau atunci pe rol şi anume dosarul nr. 6122/110/2007 aflat la Tribunalul Bacău. Cu toate acestea, Primăria a emis dispoziţia de restituire doar pe numele lor, adică al persoanelor îndreptăţite care făcuseră cerere de restituire a proprietăţilor luate pe nedrept de Statul Român.
Acelaşi complet de judecată de la fond a soluţionat şi Dosarul nr. 9/110/2010, dosar aflat în rejudecare, cu numărul vechi 6122/110/2007, şi a apreciat că dosarul a rămas fără obiect din moment ce s-a emis deja dispoziţia Primarului. Dacă instanţa de fond s-ar fi ghidat pe acelaşi principiu după care a soluţionat prezenta cauză, ar fi dispus admiterea cererii şi obligarea Primarului de a emite dispoziţia pe numele cesionarilor de drepturi litigioase şi nu ar mai fi apreciat ca fiind legală emiterea dispoziţiei pe numele lor.
Din moment ce cesionarilor nu li s-a emis dispoziţia de restituire şi nici măcar nu li s-a comunicat ca şi persoane interesate, sunt singurii în măsură să conteste această dispoziţie pentru că, dacă s-ar fi formulat contestaţia de către L. şi G. s-ar fi respins acţiunea pe lipsa lor de calitate, deoarece nu aveau calitatea de persoane îndreptăţite.
Prin promovarea contestaţiei de către persoanele îndreptăţite, mai exact cei care au calitatea de moştenitori legali dovedită cu acte de stare civilă, nu s-a adus nicio atingere dreptului cesionarilor deoarece au acţionat tot pentru ei, adică pentru a primi tot ce li se cuvenea prin restituirea în natură şi în echivalent pentru bunurile ce au aparţinut familiei lor şi preluate pe nedrept de Statul Român, bunuri ce au fost doar parţial restituite, în condiţiile în care exista posibilitatea restituirii acestor bunuri în natură fără a mai fi fărâmiţate.
S-a pronunţat o decizie netemeinică din moment ce o altă instanţă egală în grad le-a dat câştig de cauză şi a apreciat că se impune admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei civile şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Analizând Decizia în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat,în considerarea celor ce succed.
Emiterea dispoziţiilor de către Primar pe numele cedenţilor din contractul de cesiune de drepturi litigioase nu le conferă acestora calitatea procesuală de a le contesta, în temeiul art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, cum în mod corect s-a reţinut în cauză.
Aceasta întrucât în cazul contractului de cesiune de drepturi litigioase, prin cesiunea dreptului litigios, calitatea de a reclama realizarea dreptului cedat, inclusiv din punct de vedere procesual, o are cesionarul.
În aceste condiţii, emiterea dispoziţiilor pe numele cedenţilor, nu-i împiedica pe cesionari să conteste aceste acte, ei fiind, de altfel, singurii care, în temeiul contractului de cesiune de drepturi litigioase, puteau contesta modalitatea de rezolvare a dreptului care le aparţinea. Aceasta cu atât mai mult în ipoteza în care emitentul a avut cunoştinţă de cesiune, cum este cazul în speţă, deşi situaţia ar fi fost similară şi în cazul în care emitentul nu ar fi avut cunoştinţă de intervenirea cesiunii.
Neemiterea dispoziţiilor pe numele cesionarilor şi necomunicarea către ei a acestor acte nu pot lipsi de efecte contractul de cesiune de drepturi litigioase, în temeiul căruia dreptul litigios li s-a transmis împreună cu întreaga procedură aferentă de realizare.
A accepta poziţia recurenţilor reclamanţi ar însemna să se lipsească de efecte contractul de cesiune de drepturi litigioase.
După cum în mod corect a reţinut instanţa de apel, într-o situaţie de genul celei în speţă nu se confundă calitatea de persoană îndreptăţită în sensul Legii nr. 10/2001, care rămâne şi se apreciază în persoana cedenţilor, numai că din momentul încheierii contractului de cesiune dreptul litigios aparţine cesionarului, acesta având calitate procesuală de a contesta modul în care acesta este realizat. Chiar şi în ipoteza în care cedenţii ar acţiona în numele şi în interesul cesionarilor, după încheierea actului de cesiune trebuie să fie mandataţi în acest sens - nefăcându-se referire la o asemenea împuternicire în cadrul recursului, iar calitatea procesuală activă nu se transmite oricum către reprezentant.
Legalitatea emiterii dispoziţiilor pe numele recurenţilor reclamanţi-cedenţi în celălalt dosar nu a fost verificată şi confirmată de instanţă, aceasta numai a luat act de acest lucru într-un dosar care a avut ca obiect tocmai obligarea la soluţionarea notificării, constatând că cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect. Odată soluţionată notificarea, legalitatea dispoziţiei emisă în acest sens nu putea fi verificată în cadrul procesual respectiv, ci pe calea contestaţiei permisă de lege. Pe de altă parte, prin dec. nr. 124 din 9 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bacău s-a trimis cauza pentru rejudecare pe considerentul că prima instanţă a dispus scoaterea din cauză a reclamanţilor şi înscrierea ca reclamanţi a cesionarilor fără i se da cuvântul sub acest aspect avocatului reclamanţilor, prezent, încălcându-se principiul disponibilităţii, reclamanţii fiind cei care puteau aprecia dacă continuă sau nu acţiunea şi în ce condiţii.
Constatând, prin urmare, că în cauză s-a dat relevanţa cuvenită efectele contractului de cesiune de drepturi litigioase, în lumina art. 969 coroborat cu art. 1403 C. civ., ceea ce face să nu poată fi primit motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., căruia i se circumscriu criticile formulate, Înalta Curte va face aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi va dispune respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii F.C., F.C. şi F.V.I. împotriva Deciziei civile nr. 113 din 11 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 octombrie 2011.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 7412/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7410/2011. Civil. Drept de autor şi drepturi... → |
|---|
