ICCJ. Decizia nr. 7585/2011. Civil. Despăgubiri Legea nr.221/2009. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7585/2011
Dosar nr.5162/101/2010
Şedinţa publică din 27 octombrie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
La data de 24 iunie 2010, reclamantul B.C. a solicitat instanţei - în contradictoriu cu Statul Român, prin M.F.P. - să constate caracterul politic al condamnării autorului său B.G. şi să oblige pârâtul la plata sumei de 219.000 euro, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit de acesta.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este fiul lui B.G. care, în intervalul 21 noiembrie 1942 - 11 iulie 1948 a fost deţinut ca prizonier de război în lagărul nr. 74 situat în fostul U.R.S.S., iar în toată această perioadă nu a putut comunica cu familia sa, căreia de asemenea i s-au creat grave prejudicii morale.
Învestit în primă instanţă, Tribunalul Mehedinţi, secţia civilă, prin Sentinţa nr. 438 din 13 septembrie 2010, a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată formulată de pârât şi în consecinţă a respins acţiunea, ca inadmisibilă.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut în esenţă că cererea nu poate intra sub incidenţa de reglementare a Legii nr. 221/2009 în condiţiile în care "starea de prizonierat" a autorului reclamantului a fost rezultatul unei acţiuni militare, iar nu politice, în sensul legii speciale de reparaţie.
Soluţia a fost menţinută de Curtea de Apel Craiova, secţia I-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, care, prin Decizia nr. 394 din 17 noiembrie 2010, a respins ca nefondat apelul reclamantului reţinând în esenţă că autorul acestuia nu a suferit condamnări sau măsuri administrative cu caracter politic, pentru a se putea acorda despăgubiri pentru prejudiciul moral creat în acest mod.
În cauză, a declarat recurs în termen legal reclamantul B.G.C. care, fără a indica temeiul pe care-şi fundamentează calea extraordinară de atac, susţine în esenţă că instanţa a dat o interpretare greşită dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, în sensul că acestea nu s-ar aplica şi persoanelor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri de război.
Or, mai arată recurentul, pentru a nu încălca principiul conform căruia "unde legea nu distinge, nimeni nu trebuie să o facă", instanţa trebuia să includă şi aceste persoane în categoria celor îndreptăţiţi la acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciile morale suferite.
Mai mult, se arată, petitul principal de acţiune viza constatarea caracterului politic al "condamnării" autorului reclamantului, ca urmare directă şi nemijlocită a constituirii sale ca prizonier de război în perioada 21 noiembrie 1942 - 10 iulie 1948, perioadă circumscrisă celei vizate de Legea nr. 221/2009.
Se constată că aceste critici, aşa cum au fost formulate de recurent, pot fi încadrate în temeiul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în partea care vizează pronunţarea unei hotărâri ca urmare a aplicării greşite a legii, urmând a fi analizate în consecinţă.
Recursul se priveşte însă ca nefondat, urmând a fi respins, în considerarea argumentelor ce succed.
În susţinerea demersului judiciar promovat la 24 iunie 2010, reclamantul B.G.C., a arătat că tatăl său, B.G., a fost prizonier de război în U.R.S.S., în perioada 21 noiembrie 1942 - 11 iulie 1948, susţinere dovedită cu înscrisurile depuse în cauză.
Situaţia autorului reclamantului nu se circumscrie însă domeniului de aplicare al Legii nr. 221/2009.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din acest act normativ, obiect de reglementare al legii îl constituie doar persoanele care au suferit condamnări politice ori care au făcut obiectul unor măsuri administrative în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, măsuri cu caracter politic luate de regimul totalitar.
Astfel, existenţa în paralel cu Legea nr. 221/2009 a unor alte acte normative cu caracter reparatoriu, în planul prejudiciilor morale suferite de persoanele persecutate de regimul totalitar, opresiv, nu implică o suprapunere a sferei de reglementare a acestor acte normative.
În această privinţă, cum se poate lesne observa din chiar titlul Decretului-lege nr. 118/1990, voinţa legiuitorului a fost clar exprimată în a se stabili acordarea unor drepturi atât persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la data de 6 martie 1945 cât şi a celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri.
Aceste prevederi, referitoare la ultimele două categorii de persoane, nu au mai fost însă reluate în cuprinsul Legii nr. 221/2009, consecinţa aplicării principiului ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus constând în aceea că, persoanele făcând parte din categoriile care nu au mai fost vizate de legiuitor, nu intră în sfera de reglementare a legii.
Ca atare, starea de prizonierat în care s-a aflat autorul reclamantului în perioada indicată, nu poate fi interpretată ca fiind consecinţa unei opresiuni politice a fostului regim comunist ci rezultatul unor acţiuni militare, de război, care exced exigenţelor şi condiţiilor strict reglementate de Legea nr. 221/2009.
Aşa fiind, în considerarea celor ce preced, recursul urmează a se respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul - pârât Statul Român, prin M.F.P..
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul B.G.C. împotriva Deciziei nr. 394 din 17 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 octombrie 2011.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 7584/2011. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 7580/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
