ICCJ. Decizia nr. 7592/2011. Civil. Limitarea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7592/2011
Dosar nr.4789/97/2010
Şedinţa publică din 27 octombrie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 282 din 29 septembrie 2010, Tribunalul Hunedoara, secţia civilă, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a petentei Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date şi a respins acţiunea formulată împotriva intimatului A.M., pe această excepţie.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că, intimatul A.M. a fost expulzat din Republica Italia la data de 27 aprilie 2010.
Potrivit art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, restrângerea dreptului la liberă circulaţie în străinătate a cetăţenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat, în baza unui acord de readmisie încheiat între România şi acel stat, iar potrivit art. 39 alin. (1), măsura se dispune de către instanţa de judecată la solicitarea Direcţiei Generale de Paşapoarte.
Competenţa sesizării instanţei de judecată, pentru situaţiile prevăzute de art. 38 lit. b) din Legea nr. 248/2005, - respectiv, când activitatea persoanei pe teritoriul unui stat membru al Uniunii ar aduce atingere gravă intereselor României sau, după caz, relaţiilor bilaterale dintre România şi acel stat -, a fost acordată de către legiuitor, prin art. 39 alin. (2) din actul normativ respectiv, instituţiei cu competenţă în domeniul apărării ordinii publice sau siguranţei naţionale ce deţine date cu privire la activitatea persoanei respective.
Or, petenta în cauză, precum s-a stabilit prin Decizia nr. 6983/2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, nu este titulară a dreptului de a sesiza instanţa cu cereri vizând limitarea dreptului la libera circulaţie a persoanelor, cetăţeni români, pe teritoriul statelor membre ale UE, în condiţiile în care hotărârea de guvern invocată, nu poate modifica un act normativ precum legea.
În consecinţă, tribunalul, având în vedere şi dispoziţiile art. 37 C. proc. civ., care instituie regula de principiu a soluţionării cu prioritate de către instanţa de judecată a excepţiilor de procedură ce se ridică înaintea sa, a constatat că este întemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale active a petentei.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, prin Decizia nr. 181/A din 3 decembrie 2010, a anulat ca netimbrat apelul declarat de reclamanta Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, arătând că apelanta a fost legal citată cu menţiunea achitării taxei de timbru de 4 RON şi timbru judiciar de 0,15 RON.
Instanţa de apel a constatat că, potrivit art. 20 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 146/1997, taxele de timbru se plătesc anticipat sau până la primul termen de judecată ce urmează celui în care instanţa a stabilit taxa de timbru.
Cum apelanta nu a făcut dovada îndeplinirii acestei obligaţii, deşi a primit citaţia în timp util, la data de 30 noiembrie 2010, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, instanţa de apel a anulat ca netimbrat apelul reclamantei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, reclamanta Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor.
Fără să invoce vreunul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., recurentul a arătat că instanţa a anulat în mod greşit apelul ca netimbrat, întrucât a primit citaţia la data de 30 noiembrie 2010 şi, luând în considerare faptul că ziua de 1 decembrie 2010 a fost sărbătoare legală, s-a aflat în imposibilitate de a achita taxa judiciară de timbru pentru termenul din data de 3 decembrie 2010, când s-a soluţionat apelul.
Recurentul a formulat critici şi cu privire la faptul că instanţa de fond a soluţionat în mod greşit cauza pe excepţie, şi nu pe fond, susţinând că Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date are calitate procesuală activă în cauza dedusă judecăţii, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 248/2005 coroborate cu HG nr. 1367/2009 cu privire la aspectul referitor la structurile cu competenţe în domeniul apărării, ordinii publice sau siguranţei naţionale.
În consecinţă, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.
Examinând Decizia atacată prin prisma criticilor formulate, care fac posibilă încadrarea recursului în dispoziţiile cazului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat iar, conform art. 20 alin. (2) din aceeaşi lege, dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în momentul înregistrării acţiunii sau cererii, instanţa va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată.
Sancţiunea anulării acţiunii sau a cererii este prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, pentru situaţia în care obligaţia de plată nu a fost îndeplinită până la termenul stabilit.
În prezenta cauză, deoarece la cererea de apel nu au fost anexate înscrisuri care să ateste plata taxelor judiciare de timbru, pentru primul termen de judecată s-a dispus citarea apelantului cu menţiunea de a plăti suma de 4 RON taxă judiciară de timbru şi de a depune timbru judiciar de 0,15 RON.
Deşi legal citat, apelantul nu s-a prezentat în instanţă şi nu a depus la dosar acte care să ateste îndeplinirea obligaţiei legale privind taxele de timbru.
Faţă de faptul că apelantul nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată a taxelor de timbru, în mod corect instanţa de apel a făcut aplicarea prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, anulând apelul ca netimbrat.
Nu sunt întemeiate susţinerile privind imposibilitatea de a achita taxa judiciară de timbru pentru termenul din data de 3 decembrie 2010, deoarece recurentul a avut timp suficient pentru îndeplinirea acestei obligaţii legale, atât raportat la momentul înregistrării cererii sale de apel, cât şi raportat la momentul primirii citaţiei având în vedere, aşa cum a reţinut şi instanţa de apel, obiectul cauzei şi faptul că pricina se judecă cu celeritate.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul Ministerul Administraţiei şi Internelor - Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date împotriva Deciziei nr. 181/A din 3 decembrie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 octombrie 2011.
Procesat de GGC - CT
| ← ICCJ. Decizia nr. 7602/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 7590/2011. Civil. Pretenţii. Revizuire - Recurs → |
|---|
