ICCJ. Decizia nr. 7604/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7604/2011
Dosar nr.86/100/2009
Şedinţa publică din 28 octombrie 2011
Deliberând, în condiţiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 1339 din 3 decembrie 2009, pronunţată de Tribunalul Maramureş, s-a admis contestaţia formulată de petentul B.P. în contradictoriu cu intimata C.N.M.P.N. R. SA Baia Mare şi, în consecinţă:
S-a dispus anularea Deciziei nr. 159/2006 emisă de intimata C.N.M.P.N. R. SA Baia Mare. A fost obligată intimata să acorde contestatorului în compensare, alte bunuri sau servicii sau să acorde măsuri reparatorii combinate, pentru imobilul naţionalizat, teren intravilan în suprafaţă de 23.890 mp, casă de locuit şi anexe, în valoare totală de 3.000.900 RON.
A fost obligată intimata să plătească contestatorului suma de 2.316, 43 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut următoarele:
La data de 13 noiembrie 2001, prin executor judecătoresc B.I., contestatorul a notificat intimata conform dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, solicitând restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv de la părinţii săi, constând în teren în suprafaţă de 3,80 ha şi casa cu anexe. În dovedirea notificării, a anexat acte din care rezultă calitatea de moştenitor după persoanele expropriate, precum şi dovada caracterului abuziv al exproprierii.
S-a solicitat „restituirea în natură" a imobilelor preluate în mod abuziv. Faţă de această solicitare, intimata avea obligaţia, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 10/2001, modificată, ca în termen de 60 de zile de la data depunerii notificării sau a actelor doveditoare să se pronunţe prin decizie motivată asupra cererii contestatorului şi să-l invite, în scris, pentru a-şi susţine în faţa organelor de conducere ale unităţii, cererea de restituire în natură.
Potrivit art. 26 din Legea nr. 10/2001, în situaţia în care restituirea în natură nu este posibilă, intimata avea obligaţia să-i acorde în compensare alte bunuri sau servicii, ori să-i propună acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale. Soluţia prioritară era cea de a acorda în compensare alte bunuri sau servicii, pe care trebuia să i le propună în cadrul unei invitaţii formulate în scris şi cu privire la care, urma sau nu să-şi dea acordul, însă intimata nu a respectat nici una din aceste obligaţii, trecând direct la acordarea de despăgubiri, în condiţiile în care există posibilitatea acordării în compensare a altor bunuri sau servicii sau combinării măsurilor reparatorii, respectiv acordarea în compensare cu bunuri sau servicii şi despăgubiri.
Potrivit art. 7 din Legea nr. 10/2001, de regulă, imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură. Normele metodologice de aplicare a legii explicitează conţinutul acestui articol, în sensul că art. 7 din lege consacră principiul restituirii în natură şi numai acolo unde această măsură nu este posibilă, urmează să se acorde alte măsuri reparatorii prevăzute de lege. În cazul de faţă, prin raportul de expertiză topografică efectuat în cauză, s-a constatat că terenul nu poate fi restituit în natură. În acest caz, intimata trebuia să respecte dispoziţiile Legii nr. 10/2001, care prevede ca măsură reparatorie prioritară, aceea a compensării cu alte bunuri şi servicii.
Potrivit art. 7.1 din Normele metodologice, măsura reparatorie referitoare la compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent permite entităţii obligate la restituire să ofere persoanei îndreptăţite, prin compensare în echivalent, orice bunuri sau servicii disponibile, pe care le deţine şi care sunt acceptate de persoana îndreptăţită.
În acest sens, ea poate propune persoanei îndreptăţite acordarea de bunuri: terenuri, construcţii aflate pe alte amplasamente sau bunuri mobile, aflate în circuitul civil, care sunt deţinute de aceasta.
Deşi intimata avea această posibilitate, de a oferi în compensare bunuri sau servicii, sau a acorda măsuri reparatorii combinate, a soluţionat notificarea acordând direct despăgubiri.
Intimata a încălcat dispoziţiile Legii nr. 10/2001 şi în ceea ce priveşte termenele de soluţionare a notificării şi de comunicare a deciziei. Astfel, notificarea a fost depusă în 13 noiembrie 2001, iar Decizia a fost emisă în anul 2006 şi a fost comunicată contestatorului la 04 decembrie 2008, încălcându-se astfel dispoziţiile art. 25 din Legea 10/2001.
Tribunalul a apreciat că se impune anularea acestei decizii, pentru ca apoi, intimata să procedeze conform Legii nr. 10/2001, la a invita contestatorul şi a-i oferi, prin negociere directă, în compensare, bunuri sau servicii sau măsuri combinate, toate aceste negocieri luând în calcul valoarea imobilului naţionalizat, calculată conform raportului de expertiză extrajudiciară la suma de 3.000.900 RON.
Împrejurarea că dosarul cuprinzând notificarea a fost înaintat la ANRP, nu constituie un impediment în soluţionarea contestaţiei, la fel cum nu constituie un impediment declanşarea procedurii insolvenţei în privinţa pârâtei, raportat la împrejurarea că insolvenţa a survenit ulterior promovării prezentei contestaţii, legalitatea Deciziei nr. 159/2006 fiind în prezenta cauză analizată raportat la momentul emiterii ei şi în funcţie de împrejurări ulterioare emiterii.
În conformitate cu dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., intimata a fost obligată la plata către contestator a sumei de 2.316,43 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul avocaţial şi onorariul expertului topograf.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta.
Prin Decizia civilă nr. 359/A din 10 decembrie 2010 Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, a admis în parte apelul declarat de pârâta C.N.M.P.N. R. SA Baia Mare; a schimbat în parte sentinţa, în sensul că valoarea imobilului este de 2.995.880 RON.
A obligat apelanta să plătească intimatului B.P. suma de 2600 RON, cheltuieli de judecată parţiale în apel.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut următoarele:
În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii formulării contestaţiei, aceasta a fost înlăturată, întrucât, din actele dosarului reiese faptul că la data de 12 mai 2008 s-a comunicat reclamantului adresa din 8 mai 2008 şi nu Decizia nr. 159/2006.
În pofida afirmaţiilor apelantei, potrivit cărora Decizia nr. 159/2006 a fost comunicată reclamantului în termen, aceasta nu a făcut dovada prin recipisă de expediere, cu confirmare de primire, din care să reiasă clar şi indubitabil faptul că Decizia ce face obiectul prezentei contestaţii a fost comunicată în termen, adică în anul 2006, după emiterea sa. În lipsa unei dovezi neechivoce, dubiul profită petentului, în favoarea căruia operează prezumţia că a formulat plângerea în termen.
Motivul de apel vizând declanşarea procedurii insolvenţei faţă de apelantă, nu este susceptibil de a înlătura obligaţia acesteia să acorde reclamantului măsuri reparatorii în compensare cu alte bunuri sau servicii.
În cursul soluţionării apelului, apelanta a depus lista privind bunurile mobile şi imobile aflate în patrimoniul C.N.M.P.N. R. SA Baia Mare, arătând că toate bunurile sunt grevate de sarcini.
Reiese că apelanta deţine bunuri în patrimoniu, reclamantul are posibilitatea să se înscrie în tabloul creditorilor, iar potrivit dispoziţiilor legale, apelanta are obligaţia să atribuie bunurile în compensare libere de sarcini.
Singurul aspect fondat în cadrul prezentului apel îl constituie valoarea imobilului pentru care apelanta este ţinută să acorde în compensare alte bunuri sau servicii sau să acorde măsuri reparatorii combinate.
Prima instanţă a reţinut că valoarea bunului - teren intravilan în suprafaţă de 23.890 mp, casă de locuit şi anexe - este de 3.000.900 RON.
În apel, instanţa a dispus efectuarea unei expertize de evaluare, concluziile acesteia fiind în sensul că valoarea totală a terenului şi construcţiilor ce fac obiectul notificării este de 2.995.880 RON, sub acest aspect şi în această limită, urmând a fi admis apelul pârâtei în baza art. 296 C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta C.N.M.P.N. R. SA Baia Mare, criticând-o pentru următoarele aspecte:
Instanţa de fond şi cea de apel, prin hotărârile pronunţate, nu au luat în considerare notificarea formulată de intimatul reclamant, prin care a solicitat în mod expres "restituirea imobilelor în natură, sau despăgubirile cuvenite, echivalente preţului actual". Prin urmare, în situaţia imposibilităţii restituirii în natură a imobilului, s-au cerut despăgubiri.
Referitor la Decizia recurată se arată că instanţa de apel, în cazul admiterii contestaţiei, poate stabili doar îndreptăţirea titularului notificării la măsuri reparatorii în bunuri ori/şi servicii, fără a preciza cuantumul sumei în baza unui raport de expertiză.
Din cuprinsul art. 7 alin. (1) din Decizia nr. 425/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea Comisiei Centrale a Despăgubirilor rezultă faptul că este de competenţa Comisiei Centrale analiza oricărei decizii, dispoziţii emise de entităţi investite cu soluţionarea notificărilor. În această situaţie instanţa de judecată poate stabili îndreptăţirea persoanei la măsuri reparatorii prin echivalent sub forma propunerii generice, ci nu să oblige la acordarea despăgubirilor la nivelul unei sume băneşti.
Lista evaluatorilor autorizaţi să efectueze lucrări de stabilire a valorii imobilelor care intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001/R se află exclusiv la dispoziţia Comisiei Centrale, instanţele nefiind în posesia unei asemenea liste. În caz contrar, o hotărâre irevocabilă în care sunt stabilite despăgubirile ar fi impusă Comisiei Centrale, care ar trebui să o respecte cu toate că Titlul VII al Legii nr. 247/2005 atribuie acesteia Decizia finală în cuantumul despăgubirilor. Această Comisie este o autoritate a administraţiei publice centrale, iar art. 126 alin. (6) din Constituţie prevede ca unică formă de control judiciar al legalităţii actelor administrative contenciosul administrativ.
În acest caz, nu poate fi vorba de vreun prejudiciu adus titularului dreptului la restituire, deoarece acesta are dreptul de a contesta în instanţa de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de apel concluziile raportului de evaluare.
Examinând recursul în limitele criticilor invocate, ce pot fi încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este fondat, urmând să îl admită, pentru considerentele ce succed:
În speţă, prin notificarea din 13 noiembrie 2001, la Biroul Executorului Judecătoresc B.I., intimatul contestator B.P. a solicitat conform dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv de la părinţii săi, constând în teren în suprafaţă de 3,80 ha şi casa cu anexe, sau despăgubirile cuvenite, echivalente preţului actual al acestora.
Prin Decizia nr. 159/2006 emisă de intimata C.N.M.P.N. R. SA Baia Mare s-a respins cererea de restituire în natură, având în vedere că terenul solicitat nu este liber, ci se află sub iazul de decantare de la E. M. Borşa şi, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, s-a propus acordarea de despăgubiri pentru teren, casă şi anexe, aşa cum reiese din Decretele de expropriere şi actele depuse la dosar. Totodată, s-a dispus înaintarea dosarului la A.N.R.P., Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor potrivit obligaţiilor instituite privind Regimul plăţilor şi al despăgubirilor.
Conform adresei din 15 aprilie 2009 emisă de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, în baza de date a Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor se află înregistrat Dosarul cu nr. 38090/CC pe numele domnului B.P.
Având în vedere această situaţie, instanţa de recurs constată că în soluţionarea cererii intimatului reclamant, în modalitatea pentru care a optat acesta, entitatea învestită cu soluţionarea notificării a dat raportului dedus eficienţa juridică impusă de lege.
Astfel, în ceea ce priveşte prioritatea şi oportunitatea măsurilor reparatorii la care este îndreptăţit intimatul reclamant în accepţiunea Legii nr. 10/2001, Înalta Curte reţine că potrivit pct. 1.7 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin HG nr. 250/2007, măsura reparatorie referitoare la compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent, prevăzută la art. 1 alin. (2) şi alin. (3) din lege, permite entităţii obligate la restituire să ofere persoanei îndreptăţite, prin compensare în echivalent, orice bunuri sau servicii disponibile, pe care le deţine şi care sunt acceptate de persoana îndreptăţită.
În acest sens, entitatea învestită cu soluţionarea cererii de restituire poate propune persoanei îndreptăţite, ca măsură reparatorie alternativă, acordarea de bunuri: terenuri, construcţii aflate pe alte amplasamente sau bunuri mobile, aflate în circuitul civil, care sunt disponibile şi deţinute de aceasta.
În speţă, raportat la situaţia juridică a imobilului - imposibil de restituit în natură -, instanţele anterioare au statuat incorect asupra modalităţii de reparaţie, constând în compensarea cu alte bunuri sau servicii sau acordarea de măsuri reparatorii combinate pentru imobilul naţionalizat. Aceasta, deoarece, identificarea unor astfel de bunuri şi aprecierea asupra caracterului lor disponibil sunt în competenţa entităţii învestite cu soluţionarea notificării.
În procedura judiciară nu au fost administrate probe pe acest aspect, pentru ca instanţa să aibă putere de apreciere în exercitarea controlului judiciar şi, prin urmare, se constată că în mod corect recurenta pârâtă a stabilit acordarea despăgubirilor.
Deşi, în cursul soluţionării apelului, apelanta pârâtă a depus lista privind bunurile mobile şi imobile aflate în patrimoniul C.N.M.P.N. R. SA Baia Mare, aflată în procedura falimentului, aceasta a arătat că toate bunurile sunt grevate de sarcini. Aşadar, nu ar fi putut să atribuie bunurile în compensare libere de sarcini.
În consecinţă, neexistând bunuri disponibile care să poată fi acordate în compensare, soluţia pronunţată de instanţele anterioare este nelegală, context în care, este incident în recurs motivul de nelegalitate a hotărârii, reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin urmare, Înalta Curte, în raport de dispoziţiile art. 312 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. civ., va admite recursul declarat de pârâtă, va modifica Decizia atacată, în sensul că va admite apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei tribunalului, pe care o va schimba în tot, în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamantul B.P., ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta C.N.M.P.N. R. SA împotriva Deciziei nr. 359/A din 10 decembrie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie. Modifică Decizia în sensul:
Admite apelul declarat de pârâta C.N.M.P.N. R. SA împotriva Sentinţei nr. 1339 din 03 decembrie 2009 a Tribunalului Maramureş, secţia civilă, pe care o schimbă în tot, în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamantul B.P., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 octombrie 2011.
Procesat de GGC - CT
| ← ICCJ. Decizia nr. 7605/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7602/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
