ICCJ. Decizia nr. 7602/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7602/2011
Dosar nr.32933/300/2011
Şedinţa din camera de consiliu de la 27 octombrie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina sub nr. 9422/311 din 11 august 2011, CE IFN din cadrul SC E.R.S. IFN SA a înaintat cererea creditorului SC E.R.S. IFN SA de încuviinţare a executării silite faţă de debitorul F.A.
Prin Sentinţa civilă nr. 8461 din 18 august 2011 pronunţată în Dosarul nr. 9422/311/2011 al Judecătoriei Slatina, a fost constatată lipsa competenţei teritoriale a acestei instanţe şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti.
În motivarea acestei hotărâri, s-a arătat că, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare, instanţa competentă pentru soluţionarea cererilor de încuviinţare a executării silite este instanţa de la locul unde urmează a se face executarea. În aceste condiţii, s-a considerat că executarea urmează a se face pe raza sectorului 2, având în vedere că, implicit, la domiciliul debitorului se găsesc şi bunurile acestuia.
Prin încheierea de şedinţă din data de 12 septembrie 2011, Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe invocată din oficiu; a declinat, în favoarea Judecătoriei Slatina, competenţa de soluţionare a cererii formulată de petentul CE IFN din cadrul SC E.R.S. IFN SA, privind pe creditorul SC E.R.S. IFN SA şi pe debitorul F.A.; a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Analizând excepţia necompetenţei teritoriale invocate din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., instanţa a reţinut că soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite aparţine, potrivit art. 373 C. proc. civ., instanţei de executare, care, potrivit art. 373 alin. (2) C. proc. civ., este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea.
Din conţinutul, dar şi din topografia textelor de mai sus, rezultă că aceste norme de competenţă au caracter de ordine publică, fiind stabilite distinct faţă de cele referitoare la faza de judecată.
În cazul procedurii executării silite, în analiza propriei competenţe, pentru determinarea locului în care se va face executarea, instanţa are mai multe criterii la care să se raporteze, cum ar fi formele de executare - directă sau indirectă, pe care executorul judecătoresc le are în vedere la momentul sesizării instanţei sau natura obligaţiei stabilite prin titlu executoriu.
În situaţia în care astfel de criterii nu pot conduce la stabilirea competenţei, cum este cazul din speţă, în care executorul judecătoresc cere încuviinţarea executării silite fără a indica bunuri sau modalităţi concrete de executare şi nici natura obligaţiei nu permite stabilirea locului în care se va face executarea, instanţa nu are alt element de raportare decât voinţa creditorului, care îşi manifestă intenţia de a executa silit patrimoniul debitorului în circumscripţia instanţei sesizate, în măsura în care elemente ale acestuia, care pot fi executate silit, sunt localizate în respectiva circumscripţie.
În speţă, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina s-a cerut încuviinţarea executării silite, fără a se indica modalitatea concretă avută în vedere sau vreun bun vizat, aparţinând debitorului. Rezultă deci, că voinţa creditorului a fost aceea de a pune în executare titlul executoriu invocat pe raza localităţii Slatina din moment ce a depus cererea la această instanţă, deşi atât sediul creditorului, cât şi domiciliul debitorului se află în Bucureşti.
S-a conchis, că Judecătoria sectorului 2 Bucureşti nu s-ar putea substitui acestei voinţe, în sensul de a încuviinţa executarea silită pe raza sectorului 2, câtă vreme cererea sa a fost adresată în mod expres Judecătoriei Slatina.
Învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă ivit între Judecătoria Slatina şi Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, potrivit art. 22 (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că Judecătoria sectorului 2 Bucureşti este competentă să soluţioneze cererea, pentru următoarele considerente:
Obiectul prezentului litigiu îl constituie cererea creditoarei de încuviinţare a executării silite a titlului executoriu - contractul de credit nr. X/2007, privind pe debitorul F.A.
Potrivit art. 3711 C. proc. civ., „cererile de executare silită, însoţite de titlul executoriu, se depun la executorul judecătoresc, dacă legea nu prevede altfel.
Acesta, în termen de 5 zile de la înregistrarea cererii, va solicita instanţei de executare încuviinţarea executării silite, înaintându-i în copie cererea de executare şi titlul respectiv", iar, potrivit art. 373 (2) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea.
Or, în speţă, executarea se face la domiciliul debitorului care este în circumscripţia Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti, întrucât există prezumţia simplă că acolo unde îşi are domiciliul debitorul deţine bunuri urmăribile, câtă vreme creditorul nu a făcut dovada că debitorul ar deţine bunuri urmăribile în circumscripţia Judecătoriei Slatina.
De aceea, este lipsită de relevanţă, sub aspectul competenţei teritoriale de soluţionare a cererii, împrejurarea că prin cererea introductivă a fost învestită Judecătoria Slatina cu soluţionarea acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 octombrie 2011.
Procesat de GGC - CT
| ← ICCJ. Decizia nr. 7604/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7592/2011. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
