ICCJ. Decizia nr. 7606/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7606/2011
Dosar nr.7843/95/2009
Şedinţa publică din 28 octombrie 2011
Asupra cauzei de faţă constată următoarele:
După un prim ciclu procesual, Tribunalul Gorj prin Sentinţa civilă nr. 224 din 12 iulie 2010 a respins acţiunea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 de reclamantul R.N. în contradictoriu cu pârâţii W.C.C., B.R., Spitalul Judeţean Tg. Jiu, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Gorj, Ministerul Finanţelor Publice, Primăria Municipiului Tg. Jiu şi Consiliul Judeţean Gorj.
S-a reţinut că petentul R.C. a solicitat instanţei de judecată retrocedarea a două suprafeţe de teren, una de 270 mp identificată de expert C.D. prin raportul de expertiză stat în Dosarul nr. 414/318/2007 şi o altă suprafaţă de 98 mp ocupată de Spitalul Judeţean. Ca act doveditor al dreptului de proprietate al autorului s-a reţinut contractul de vânzare-cumpărare prin care G.S. vindea în 1928 lui E.H., autorul testamentar al reclamantului, una bucată de pământ situată în Tg. Jiu pe care îl avea cumpărătură de la G.M., o suprafaţă de teren de 1444,90 mp, lotul nr. 1, terenul având ca vecini str. G.M., moştenitorii lui C.M.D., N.Lct.Col.B., terenul Băncii Comerţului şi A.A.
Odată cu apariţia Legii nr. 10/2001 petentul a formulat două notificări prin executorul judecătoresc T.S. Prima notificare, 9882/2002, prin care a solicitat restituirea în natură a suprafeţei de 205 mp teren precum şi echivalentul bănesc pentru suprafaţa de 650 mp, a fost soluţionată prin Dispoziţia nr. 656 din 4 noiembrie 2002 emisă de Spitalul Judeţean Gorj, dispunându-se respingerea acesteia. Plângerea formulată împotriva dispoziţiei a fost admisă de Tribunalul Gorj, prin Sentinţa civilă nr. 112 din 22 aprilie 2002. S-a reţinut că petentul este îndreptăţit la măsuri reparatorii prin echivalent numai pentru suprafaţa de 650 mp în val. de 1.383.590.000 RON; s-a respins cererea privind restituirea în natură a terenului de 205 mp. În urma apelului declarat împotriva Sentinţei civile nr. 112 din 22 aprilie 2003 Curtea de Apel Craiova, prin Decizia nr. 99 din 6 februarie 2004 a reţinut prin considerentele că este admisibil şi capătul de cerere privind acordarea de măsuri reparatorii prin despăgubire şi pentru suprafaţa de 250 mp. Deci petentului i s-au acordat despăgubiri prin echivalent pentru terenul care nu putea fi restituit în natură în suprafaţă de 900 mp, la care se adaugă suprafaţa de 650 mp deţinută efectiv şi ocupată de casa de locuit, anexe, garaj şi gardurile despărţitoare.
Faţă de actul din 1928, invocat de către petent în aplicarea Legii nr. 10/2001, petentul deţine suprafaţa de 1550 mp faţă de aproximativ 1444,90 mp cât era prevăzut în actul din 1928, având în vedere că în 1928 pe teren nu se aflau construcţii.
Petentul a solicitat, aşa cum a precizat în dosarul instanţei, să se dispună anularea Deciziei nr. 656 din 4 noiembrie 2002 emisă de Spitalul Judeţean, susţinând că această decizie nu i-a fost comunicată, să se constate nulitatea absolută a actului de schimb întocmit la 25 martie 1960 între autorităţile administrative de atunci şi pârâtul C.L. şi prin care acesta primea din proprietatea statului 198 mp şi i se lua în schimb pentru spital suprafaţa de 200 mp, terenul având o lăţime de 6 ml la stradă. S-a concluzionat că Decizia nr. 656/2002 a făcut obiectul controlului judecătoresc.
Prin cea de a doua notificare, 709 din 24 septembrie 2001, petentul a solicitat să fie despăgubit în natură pentru suprafaţa de 198 mp teren în Tg. Jiu, precizând la acea dată că terenul se află în folosinţa dr. L.C. şi pe care nu este nimic construit. A invocat procesul-verbal de schimb din 25 martie 1960 încheiat între fostele autorităţi administrative şi L.C. prin care părţile au căzut de acord în sensul că L.C. ceda 200 mp teren necesar pentru alinierea curţii spitalului şi primea de la stat 198 mp.
Cu privire la această notificare, făcându-se verificări instanţa a reţinut că prin dispoziţie a fost respinsă cererea de restituire în natură pentru suprafaţa de 198 mp situată în Tg. Jiu, şi pretins ocupată ca urmare a schimbului din 1960, cu motivarea că imobilul solicitat se află în folosinţa unei persoane fizice.
Această dispoziţie petentul a susţinut că nu a cunoscut-o, motiv pentru care instanţa a analizat temeinicia ei şi a reţinut că pentru suprafaţa de 198 mp teren petentul nu deţine acte cu care să facă dovada dreptului de proprietate al autorului. Actul din 1928 face dovada dreptului de proprietate pentru o suprafaţă de aproximativ 1444,90 mp. În raport de terenul pe care petentul îl deţine efectiv şi suprafaţa de teren pentru care i s-au acordat despăgubiri prin Sentinţa civilă nr. 112 din 22 aprilie 2003 şi Decizia Curţii de Apel Craiova nr. 99 din 6 februarie 2004, instanţa a considerat că întreaga proprietate i-a fost restituită fie în natură, fie prin echivalent.
Cererile privind constatarea nulităţii absolute a actului de schimb încheiat la 25 martie 1960 între Spitalul Tg. Jiu şi L.C., autorul intimaţilor B.R. şi W.C. şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, în sensul ca terenul să-i fie retrocedat în natură de persoana fizică L.C., iar moştenitorii acestuia să fie obligaţi să-i respecte proprietatea şi să-i lase terenul în proprietate şi posesie, au fost apreciate ca fiind nefondate. S-a reţinut că fiind vorba de o prescripţie de lungă durată, de 30 de ani, nu mai are relevanţă titlul pe care îl are posesorul, respectiv dacă se întemeiază sau nu pe un just titlu şi o justă cauză, ci numai termenul de împlinire al prescripţiei de lungă durată. Or, termenul de începere a prescripţiei lungi a fost 25 martie 1960 şi s-a împlinit la 25 martie 1990, interval în care oricând autorul reclamantului sau reclamantul puteau să cheme în judecată pe posesorul L.C. sau pe moştenitorii acestuia într-o acţiune în revendicare, neputându-se reţine sub acest aspect că autorul reclamantului sau reclamantul au fost împiedicaţi în exercitarea unei acţiuni în revendicare sau a unei acţiuni care să împiedice suspendarea cursului prescripţiei.
Împotriva sentinţei a declarat apel reclamantul R.N. solicitând schimbarea acesteia, iar pe fond admiterea acţiunii astfel cum a fost precizată. A menţionat că notificarea aflată în Dosarul nr. 14381/2001 nu face obiectul prezentului proces, respectiv în litigiul de faţă nu s-a solicitat anularea Dispoziţiei nr. 656/2002 prin care a fost soluţionată notificarea menţionată. Cât priveşte dovada dreptului de proprietate a precizat că prin actul de vânzare-cumpărare din 1928 a fost dobândită suprafaţa de aprox. 1444 mp şi încă 90 mp (total 1534 mp) şi nu 1444,90 mp. Din care i s-a restituit anterior suprafaţă de 1325 mp teren. În condiţiile în care din contractul de vânzare-cumpărare din 1928 rezultă că autorul său a deţinut o suprafaţă de 1534 mp teren, a conchis că a rămas nerestituită o suprafaţă de 209 mp teren.
Cât priveşte capătul de cerere prin care s-a solicitat anularea procesului-verbal de schimb din 25 martie 1960 a susţinut că în mod greşit a fost respins. Intimaţii pârâţi W.C. şi B.R. au depus întâmpinare în cauză prin care au solicitat respingerea apelului. Au invocat soluţionarea greşită în cadrul dosarului de faţă a cererii privind constatarea nulităţii absolute a actului de schimb din 1960, calificată ca o cerere incidentală în raport cu cererea privind anularea dispoziţiei emisă în temeiul Legii nr. 10/2001. Această cerere trebuia disjunsă şi soluţionată separat, competenţa urmând a fi stabilită în funcţie de valoarea imobilului potrivit dreptului comun. Referitor la aceeaşi cerere intimaţii pârâţi au invocat prescripţia dreptului la acţiune astfel cum acest drept a fost reglementat de art. 45 pct. 5 din Legea nr. 10/2001 şi netimbrarea. Referitor la fondul litigiului au precizat că apelantul reclamant a primit despăgubiri în natură şi în echivalent pentru întreg imobilul deţinut de autor.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia nr. 463 din 9 decembrie 2010 a respins apelul ca nefondat reţinând următoarele.
Referitor la obiectul litigiului dedus judecăţii a constatat că prin precizarea de acţiune din 9 decembrie 2009, din dosarul tribunalului, s-a menţionat expres că pentru retrocedarea terenului „este necesar în primul rând să se dispună anularea Deciziei nr. 656 din 4 noiembrie 2002". Astfel fiind în mod corect tribunalul a verificat în ce măsură această decizie emisă de Spitalul Judeţean Tg. Jiu prezintă sau nu relevanţă în soluţionarea cererii referitoare la restituirea suprafeţei de 198 mp teren. Apelantul reclamant nu a făcut în cursul soluţionării litigiului de către instanţa de fond, după 9 decembrie 2009, o precizare expresă cum că analizarea legalităţii Deciziei nr. 656/2002 nu mai face obiectul litigiului. În aceste condiţii în mod corect instanţa de fond s-a considerat învestită şi cu o cerere referitoare la Decizia nr. 656/2002 şi, pentru a respecta limitele învestirii, a procedat la analizarea acesteia.
Cât priveşte interpretarea actului de vânzare-cumpărare din anul 1928 Curtea constată că prin acest act autorul apelantului reclamant a cumpărat „una bucată de pământ" care se învecina „cu str. G.M., moşt. C.M.D. şi d-na N.Lct.Col.B., terenul Băncii Comerţului şi d-na A.A.". Din modul în care este descris imobilul rezultă incontestabil că acesta a reprezentat o suprafaţă compactă de teren. Cât priveşte întinderea suprafeţei terenului în act s-a menţionat că este de aproximativ „1444 şi 90 mp, una mie patrusutepatruzecişipatru şi nouzeci mp" Menţiunea referitoare la întinderea suprafeţei nu poate fi interpretată decât în sensul că terenul măsura 1444,90 mp. Nu poate fi primită susţinerea apelantului reclamant cum că terenul măsura 1444 plus 90 mp, câtă vreme terenul era o parcelă compactă, respectiv nu există indicii că ar fi fost vorba de două parcele şi că una dintre acestea măsura 1444 mp iar a doua măsura 90 mp.
Din suprafaţa totală menţionată apelantul reclamant deţine efectiv 496 mp teren (conform Sentinţei civile nr. 122 din 22 aprilie 2003 a Tribunalului Gorj) şi s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru 829 mp teren (prin Decizia civilă nr. 99 din 6 februarie 2004 a Curţii de Apel Craiova). Rezultă o suprafaţă totală de 1325 mp teren. Faţă de întinderea dreptului de proprietate menţionată în actul de vânzare-cumpărare din 1928, apelantul reclamant mai face dovada dreptului pentru o suprafaţă de 80 mp. Această suprafaţă, însă, nu poate fi restituită în natură.
Astfel cum a reţinut şi instanţa de fond, în favoarea intimaţilor pârâţi W.C.C. şi B.R. operează prescripţia achizitivă de lungă durată.
În condiţiile în care s-a stabilit că sunt îndeplinite, în favoarea intimaţilor pârâţi, condiţiile uzucapiunii de lungă durată, nu mai prezintă interes în cauză soluţionarea capătului de cerere în constatarea nulităţii actului de schimb, cum corect a reţinut şi instanţa de fond.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs reclamantul R.N., în temeiul art. 304 pct. 6, 8 şi 9 C. proc. civ., susţinând că terenul de 198 mp nu a făcut obiectul Dispoziţiei nr. 656/2002 analizată de instanţă în mod greşit. În motivarea recursului a mai arătat că în considerentele deciziei atacate instanţa nu a motivat imposibilitatea restituirii diferenţei de teren de 80 mp şi a aplicat greşit dispoziţiile Legii nr. 10/2001 care prevăd acordarea despăgubirilor în situaţia în care imobilele nu se pot restitui în natură. De asemenea, s-a admis excepţia uzucapiunii cu aplicarea greşită a legii, atitudinea sa neputând fi interpretată ca una de totală pasivitate.
Recursul este fondat pentru motivele care succed.
Motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ. nu va fi reţinut întrucât această ipoteză, instanţa a acordat ceea ce nu s-a cerut, ar fi fost aplicabilă doar în situaţia în care s-ar fi analizat şi constatat dreptul reclamantului asupra altui teren decât cel cerut, or, în situaţia de faţă apelul a fost respins şi, respectiv nu i s-a dat nimic din ceea ce a cerut.
Nu se poate reţine nici critica potrivit căreia s-a dat ceea ce nu s-a cerut întrucât a fost analizată greşit Dispoziţia nr. 656/2002.
Este de menţionat că instanţa a analizat dispoziţia menţionată întrucât a fost învestită în acest sens prin precizarea la acţiune depusă la 9 decembrie 2009, prin care reclamantul a arătat că pentru restituirea terenului este necesar a se dispune anularea Dispoziţiei nr. 656/2002.
Cu privire la critica referitoare la constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani în favoarea intimaţilor B.R. şi W.C.
Pentru a respinge critica de apel aferentă, Curtea de apel a reţinut că posesia exercitată în cauză, în perioada 25 martie 1060 - 25 martie 1990, a fost utilă, deci continuă, neîntreruptă, publică şi sub nume de proprietar, aşa cum prevede art. 1847 şi urm. C. civ., situaţie de fapt ce nu mai poate fi reapreciată de instanţa de recurs, faţă de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
Soluţionarea acestei critici a avut în vedere şi proprietarul imobilului în perioada de referinţă, parte în litigiu, nesancţionându-se de instanţa de apel o pasivitate a recurentului sau a autorului său.
Vor fi reţinute însă celelalte critici pentru următoarele considerente.
Astfel cum se susţine şi în motivarea recursului, instanţa de apel a reţinut, în motivarea deciziei atacate, că reclamantul este îndreptăţit la restituirea unei suprafeţe de 80 mp teren şi, cu toate acestea, respinge apelul fără nici o motivare, considerând, probabil, că acest aspect este irelevant pentru soluţionarea corectă a cauzei.
Este evident că această neconcordanţă între considerentele şi dispozitivul deciziei trebuie remediată pe calea recursului, motiv pentru care Înalta Curte va admite recursul, va stabili exact ce suprafaţă de teren se mai poate restitui reclamantului, din totalul de teren înscris în titlul de proprietate şi va argumenta imposibilitatea restituirii acesteia în natură, astfel cum trebuia, în mod legal, să procedeze instanţa de apel.
Legea nr. 10/2001 prevede restituirea în natură sau acordarea măsurilor reparatorii pentru imobilele preluate de către stat cu condiţia de a se proba existenţa dreptului de proprietate anterior preluării abuzive, ceea ce conduce la concluzia că reparaţia impusă de legea specială nu poate depăşi întinderea dreptului de proprietate consfinţit în titlul prezentat de persoana îndreptăţită.
În speţă, conform titlului de proprietate din anul 1828, autorul reclamantului a deţinut o suprafaţă de 1444,90 mp în oraşul Tg. Jiu, astfel cum a stabilit instanţa de apel, situaţie de fapt ce nu mai poate fi reanalizată în cauză din perspectiva art. 304 C. proc. civ. întrucât reaprecierea probelor nu mai este posibilă în recurs în urma abrogării pct. 11 al art. 304 C. proc. civ. prin OUG nr. 138/2000.
Din totalul terenului s-a restituit reclamantului suprafaţa de 1325 mp, 496 mp în natură conform Sentinţei civile nr. 122 din 22 aprilie 2003 a Tribunalului Gorj, iar pentru restul de 829 mp a primit măsuri reparatorii în echivalent potrivit Deciziei civile nr. 99 din 6 februarie 2004 a Curţii de Apel Craiova.
Rezultă că reclamantul mai are dreptul la restituirea unei suprafeţe de 119,90 mp şi nu 198 mp cum a susţinut constant pe parcursul derulării procesului.
Cum Legea nr. 10/2001 prevede expres că în situaţia în care imobilele nu se pot restitui în natură persoana îndreptăţită are dreptul la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, recursul se va admite, se va modifica Decizia atacată în tot, se va admite apelul reclamantului cu consecinţa admiterii în parte a acţiunii formulate în contradictoriu cu Primăria Tg. Jiu constatându-se dreptul reclamantului la acordarea măsurilor reparatorii în echivalent în condiţiile legii speciale pentru suprafaţa de 119,90 mp.
În temeiul art. 274 C. proc. civ. recurentul va fi obligat la plata sumei de 1000 RON cheltuieli de judecată către intimaţii B.R. şi W.C. dovedite cu chitanţele depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul R.N. împotriva Deciziei nr. 463 din 09 decembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Modifică Decizia.
Admite apelul declarat de reclamant împotriva Sentinţei nr. 225 din 12 iulie 2010 a Tribunalului Gorj, secţia civilă, pe care o schimbă în parte, în sensul că:
Admite în parte acţiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu Primăria Municipiului Târgu Jiu.
Constată dreptul reclamantului la măsuri reparatorii prin echivalent în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru suprafaţa de teren de 119,90 mp.
Menţine restul dispoziţiilor sentinţei.
Obligă pe recurentul R.N. la plata sumei de 1000 RON cheltuieli de judecată către intimaţii W.C. şi B.R.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 octombrie 2011.
Procesat de GGC - CT
| ← ICCJ. Decizia nr. 7608/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7605/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
