ICCJ. Decizia nr. 7686/2011. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7686/2011
Dosar nr.3768/89/2005
Şedinţa publică din 1 noiembrie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Cererea înregistrată la Tribunalul Vaslui sub nr. 3768/89/2005, reclamanţii N.C., N.V.V.V., N.I.N.I., M.V., I.O., D.A., N.F.P., S.M. şi V.D., în calitate de moştenitori ai defunctului N.G.E. au chemat în judecată pe pârâta C.N.A.D.N.R. SA, contestând exproprierea şi despăgubirea ce s-au acordat pentru lucrarea „Reabilitare DN 24 între km. 46+000 şi km. 51+000 din cadrul etapei a III-a de reabilitare a drumurilor naţionale pe teritoriul comunei Tutova din judeţul Vaslui.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că obiectul exproprierii îl constituie o parte din parcela nr. X, teren arabil extravilan, situat pe teritoriul satului Coroi, comuna Tutova, judeţul Vaslui, asupra căruia au dobândit dreptul de proprietate prin moştenire de la autoarea N.R., decedată la 15 octombrie 2000, în condiţiile Legii nr. 18/1991, pentru o suprafaţă de 3705 mp.
S-a mai arătat că documentaţia de expropriere a fost întocmită în iunie 2000 de proiectantul lucrării numai pe baza informaţiilor primite de la Primăria Tutova, fără acordul proprietarilor pentru ocuparea terenului, execuţia lucrării începând în martie 2001, în dreptul parcelei reclamanţilor fiind lăsată o breşă de lăţimea 17,5 m.
Au mai învederat reclamanţii că au primit prin poştă Hotărârea nr. 1 a Comisiei, pe care o consideră nelegală întrucât s-a stabilit suprafaţa expropriată de 441,82 mp, validându-se o documentaţie întocmită unilateral de expropriator, s-a omis de la emiterea hotărârii raportul de expertiză tehnică judiciară din 12 martie 2003, care face parte integrantă din Sentinţa civilă nr. 796 din 27 martie 2003, s-a făcut referire la întreaga parcelă şi la un singur număr cadastral şi s-a făcut trimitere la procesul-verbal din 20 septembrie 2005 care nu le-a fost comunicat.
Prin Sentinţa civilă nr. 701 din 28 mai 2010, Tribunalul Vaslui, secţia civilă, a respins excepţiile inadmisibilităţii, calităţii procesuale pasive şi tardivităţii invocate de C.N.A.D.N.R. SA - D.R.D.P. Iaşi.
S-a admis acţiunea reclamanţilor şi s-a modificat Hotărârea nr. 1 din 27 septembrie 2005, emisă de pârâtă, în sensul că suprafaţa de teren expropriată este de 1.133,42 mp, iar valoarea despăgubirilor este de 10.329,9 RON.
Pentru a hotărî astfel, analizând cu prioritate excepţiile invocate de pârâtă, a constatat că acestea sunt neîntemeiate. S-a considerat că, deşi reclamanţii şi-au întemeiat acţiunea pe Legea nr. 10/2001, cererea de chemare în judecată a putut fi calificată şi soluţionată în baza dispoziţiilor Legii nr. 198/2004 şi ale Legii nr. 33/1994, aceeaşi motivare fiind dată şi soluţiei de respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, raportat la dispoziţiile Legii nr. 198/2004.
În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii formulării acţiunii s-a reţinut că acţiunea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui la 26 octombrie 2005, hotărârea contestată fiind comunicată reclamanţilor la 10 octombrie 2005 şi respectiv 11 octombrie 2005, astfel că s-a respectat termenul legal de exercitare a căii de atac.
Cu privire la fondul cauzei, s-a reţinut că art. 24 alin. (3) din Legea nr. 33/1994 dă posibilitatea reclamanţilor de a contesta nu numai despăgubirea acordată, ci şi exproprierea însăşi.
În acest context, s-a considerat că se impune exproprierea totală în modalitatea solicitată de reclamanţi, respectiv a suprafeţei de 1133,42 mp, astfel cum a rezultat din expertiza tehnică efectuată în cauză, cu motivarea că suprafaţa rămasă în proprietatea acestora este neutilizabilă, având în vedere că este situată între drumul ce face obiectul lucrării şi drumul forestier, iar proprietarilor terenurilor învecinate li s-a expropriat întreaga suprafaţă (până la drumul forestier).
În ceea ce priveşte valoarea despăgubirilor s-a apreciat că, faţă de fluctuaţiile valorilor terenurilor din zonă şi având în vedere concluziile comisiei de experţi constituite în baza Legii nr. 33/1994, valoarea de piaţă este de 2,17 euro/mp.
Împotriva sentinţei menţionate, îndreptată prin Încheierea din 14 septembrie 2010 a aceleiaşi instanţe, a declarat apel pârâta D.R.D.P. Iaşi, criticând-o ca nelegală şi netemeinică întrucât nu s-a avut în vedere împrejurarea că moştenitorii defunctei N.R. au refuzat să se prezinte la notarul public pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare la data de 28 ianuarie 2002, motiv pentru care procedura de negociere a rămas nefinalizată, ulterior intrând în vigoare Legea nr. 198/2004 şi HG nr. 685/2005, prin care s-a aprobat declanşarea procedurilor de expropriere.
S-a susţinut că, din raportul de expertiză întocmit în cauză, nu a rezultat că se impune o expropriere totală şi nici faptul că suprafaţa rămasă în proprietatea reclamanţilor ar fi neutilizabilă, astfel încât în mod eronat a fost admisă solicitarea în acest sens formulată prin contestaţie.
Cu privire la capătul de cerere privind cuantumul despăgubirilor, s-a criticat hotărârea pentru greşita reţinere a vecinătăţii terenului intimaţilor cu drumul forestier.
Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 164 din 26 noiembrie 2010, a respins apelul pârâtei ca nefondat, reţinând, în esenţă, că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 198/2009 şi ale HG nr. 941/2004 şi că, faţă de prevederile art. 21 din Legea nr. 33/1999 şi ale art. 9 din Legea nr. 198/2004, instanţa are competenţa să verifice dacă exproprierea parţială este posibilă, în caz contrar dispunând exproprierea totală.
S-a considerat că prin exproprierea parţială, reclamanţii ar rămâne în proprietate cu o suprafaţă de teren neutilizabilă, fără valoare economică.
Totodată, instanţa de apel a reţinut că întinderea despăgubirilor a fost corect stabilită în concordanţă cu art. 26 din Legea nr. 33/1999, expertiza efectuată în cauză respectând criteriile stabilite prin norma legală menţionată.
Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs în termenul legal, pârâta D.R.D.P. Iaşi, criticând-o ca nelegală pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
Dezvoltând motivele de recurs, pârâta a susţinut că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra criticilor sale referitoare la posibilitatea exproprierii parţiale, reţinând doar că este competentă să aprecieze asupra exproprierii totale, fără să analizeze în concret, în raport de dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 198/2004 şi art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/1994 dacă terenul rămas în proprietatea reclamanţilor, mai mare ca suprafaţă decât cel expropriat, putea fi utilizat. În acest context s-a invocat greşita interpretare a concluziilor expertizei şi a argumentelor referitoare la exproprierea terenurilor vecinilor.
S-a susţinut că intimaţii reclamanţi au avut posibilitatea de a negocia modalitatea de transmitere a dreptului de proprietate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 198/2004, însă nu şi-au valorificat-o contestând doar cuantumul despăgubirii şi nu şi suprafaţa ce urma a fi expropriată.
Cea de-a doua critică formulată prin motivele de recurs a vizat greşita stabilire a cuantumului despăgubirilor, fără a se avea în vedere că, până la momentul pronunţării hotărârii, valoarea terenului a crescut ca urmare a lucrărilor de reabilitare a DN 24.
Intimaţii-reclamanţi au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Examinând criticile formulate de recurenta-pârâtă, Curtea va constata că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce succed:
Criticile întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu pot fi primite întrucât nu vizează în realitate, greşita interpretare a actului dedus judecăţii, ori schimbarea naturii şi înţelesului lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, ci greşita interpretare a probelor administrate, respectiv a raportului de expertiză, despre care se arată că nu concluzionează în sensul exproprierii totale.
Celelalte critici, referitoare la greşita interpretare şi aplicare a art. 9 din Legea nr. 198/2004 coroborat cu art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/1994 sunt, de asemenea, nefondate.
Ca urmare a negocierii directe în 2000 - 2001 între recurenta-pârâtă şi proprietarii de terenuri din zona afectată de lucrarea de reabilitare a DN 24, de pe teritoriul satului Coroi, comuna Tutova, printre care şi autoarea reclamanţilor N.R., ca proprietar a terenului agricol, au încheiat procese-verbale de negociere la data de 4 septembrie 2000, prin care s-a stabilit întinderea suprafeţei de expropriat, în sensul ca aceasta să cuprindă zona drumului şi suprafaţa suplimentară dintre zona drumului şi calea ferată, care delimitează parcelele în partea de sud.
Astfel, prin procesul-verbal anexat acţiunii introductive, nu s-a stabilit suprafaţa totală supusă exproprierii şi nici cuantumul despăgubirilor, care, în condiţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, trebuie să cuprindă valoarea terenului din zona drumului şi valoarea terenului până la calea ferată, respectiv prejudiciul cauzat proprietarului. S-a stabilit, ca pe baza proceselor-verbale de negociere, recurenta-pârâtă să întocmească documentaţii cadastrale pentru toate parcelele supuse exproprierii şi să prezinte proprietarilor spre semnare acordul de ocupare definitivă pentru suprafeţele în discuţie.
Ulterior, în baza documentaţiilor tehnice cadastrale, recepţionate de O.C.P.I. Vaslui, au fost atribuite numere cadastrale provizorii, recurenta-pârâtă stabilind cuantumul despăgubirilor şi încheind contracte de vânzare-cumpărare în formă autentică cu o parte (14) dintre proprietarii terenurilor învecinate cu cel al reclamanţilor, inclusiv cu cei având parcele limitrofe cu parcela în litigiu.
Suprafaţa de teren de 1133,42 mp, în proprietatea reclamanţilor, este compusă, după expropriere, din suprafaţa de 685,42 mp - expropriată în condiţiile Legii nr. 33/1994 (cuprinsă în documentaţia exhaustivă întocmită de recurentă) şi suprafaţa de 448 mp, rămasă în posesia proprietarului.
Această ultimă porţiune de teren se compune din 170 mp, aferentă zonei drumului şi înscrisă în procesul-verbal de negociere încheiat la 4 septembrie 2000 şi suprafaţa de 278 mp - suprafaţa dintre zona drumului şi calea ferată din partea de sud a parcelei.
Prin intrarea în vigoare a Legii nr. 198/2004, conform art. 3 din acest act normativ, recurenta-pârâtă, în calitate de expropriator, a întocmit documentaţia tehnică-economică pentru lucrarea în cauză. Conform art. 2 alin. (1), conţinutul acestei documentaţii este prevăzut în anexa care face parte integrantă din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 198/2004, aprobată prin HG nr. 941/2004, în baza acesteia aprobându-se, prin HG nr. 658 din 7 septembrie 2005, amplasamentul lucrării şi declanşarea procedurii de expropriere.
Conform tabelului anexă nr. 2 la ultima hotărâre de guvern menţionată, N.R. figurează cu suprafaţa supusă exproprierii de 445 mp, cu acelaşi număr cadastral provizoriu, ca şi cel atribuit în baza documentaţiei cadastrale iniţiale.
Contractul de vânzare-cumpărare întocmit în baza documentaţiei cadastrale pe numele autoarei reclamanţilor, N.R., nu s-a putut semna la începutul anului 2001, din cauza decesului acesteia la 15 octombrie 2000. În perioada ce a urmat până la intrarea în vigoare a Legii nr. 198/2004 nici moştenitorii nu au semnat acest contract, fapt confirmat de pârâta recurentă prin încheierea de certificare din 28 august 2002 emisă de BNP F.L. din Bârlad.
Prin precizările depuse la prima instanţă de către pârâtă pentru termenul din 14 noiembrie 2006, ca răspuns la completarea acţiunii de către reclamanţi, aceasta recunoaşte că a fost de acord să preia spre expropriere, suprafeţe mai mari decât cele efectiv necesare realizării lucrării, ca prejudiciu cauzat proprietarului, conform înţelegerii iniţiale, ce nu s-a putut finaliza prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare, din cauza decesului autoarei reclamanţilor.
Prin urmare, Curtea va constata că s-a stabilit corect de către instanţele de fond şi apel, în baza probelor administrate, că se impune exproprierea întregii suprafeţe de teren de 1133,42 mp, solicitarea formulată în acest sens de reclamanţi nefiind tardivă, în condiţiile în care Legea nr. 198/2004 a intrat în vigoare la un moment la care nu erau finalizate negocierile referitoare la întinderea suprafeţelor expropriate din motive independente de voinţa părţilor şi nu îşi poate produce efectele.
Ca atare, dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 198/2004, în sensul că persoana nemulţumită se poate adresa instanţei de judecată doar în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor trebuie coroborate cu dispoziţiile art. 21 şi 22 din Legea nr. 33/1999, instanţa având competenţa de a aprecia şi asupra exproprierii totale sau parţiale.
Criticile referitoare la cuantumul exagerat al despăgubirilor acordate sunt nefondate raportat la dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1999 având în vedere considerentele expuse în analiza celorlalte motive de recurs.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va constata că recursul pârâtei este nefondat şi, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta D.R.D.P. Iaşi împotriva Deciziei nr. 164 din 26 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 01 noiembrie 2011.
Procesat de GGC - CT
| ← ICCJ. Decizia nr. 7682/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7666/2011. Civil. Contestaţie la executare.... → |
|---|
