ICCJ. Decizia nr. 7689/2011. Civil. Despăgubiri Legea nr.221/2009. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7689/2011
Dosar nr.14613/63/2009
Şedinţa publică din 01 noiembrie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
La data de 15 decembrie 2009, reclamanta G.V., a solicitat instanţei - în contradictoriu cu Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice - să oblige pârâtul la plata unei despăgubiri în valoare de 500.000 euro, pentru prejudiciul moral suferit urmare strămutării sale şi a stabilirii domiciliului forţat în comuna Zagna Vădeni, judeţul Brăila, pentru o perioadă de 4 ani, 8 luni şi 6 zile.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a fost strămutată forţat împreună cu restul familiei, în perioada 18 iunie 1951 - 24 februarie 1956 de către organele de securitate Craiova, interval în care au fost supuşi privaţiunilor şi umilinţelor, fiindu-i grav afectată starea fizică şi morală şi ştirbită grav, demnitatea umană.
Învestit în primă instanţă, Tribunalul Dolj, secţia civilă, prin Sentinţa nr. 188 din 30 aprilie 2010, a admis acţiunea şi în consecinţă a obligat pârâtul să-i plătească reclamantei suma de 50.000 euro, echivalent în RON, la data achitării efective, cu titlu de daune morale.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut în esenţă că reclamanta a fost supusă unei măsuri administrative cu caracter politic, adoptată de regimul politic totalitar în perioada de referinţă a legii fapt ce a constituit o lezare gravă a dreptului la viaţă privată, la libertatea personală, la demnitate şi condiţii de viaţă decente.
În considerarea aceleiaşi măsuri administrative abuzive, se mai arată, reclamanta este beneficiara unei indemnizaţii acordate conform Decretului-lege nr. 118/1990, Legea nr. 221/2009, venind să complinească acest act normativ, finalitatea normelor care prevăd posibilitatea acordării unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit, fiind aceea de a realiza un act de recunoaştere oficială a acestui prejudiciu.
Apelul formulat împotriva acestei hotărâri de Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, a fost admis de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, care, prin Decizia nr. 344 din 27 octombrie 2010, a schimbat în parte sentinţa, în sensul că a obligat pârâtul la suma de 10.000 euro, cu titlu de daune morale, echivalent în RON, la data plăţii efective.
A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar a reţinut în esenţă că, prin OUG nr. 62 din 30 iunie 2010 - în vigoare la data soluţionării apelului - publicată în M. Of. nr. 446/1.07.2010, s-a limitat cuantumul sumelor ce pot fi acordate ca despăgubiri pentru persoanele care au suferit condamnări sau măsuri administrative cu caracter politic, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum şi pentru soţul/soţia şi descendenţii de gradul 1 şi 2.
În consecinţă, pretenţiile şi apărările părţilor au fost analizate în raport de dispoziţiile legale modificate, în condiţiile în care cuantumul daunelor morale ce pot fi acordate au fost limitate prin lege.
În cauză, au declarat recurs în termen legal, atât reclamanta cât şi pârâtul Statul Român prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Dolj.
În recursul său, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamanta susţine că în mod greşit s-a apreciat că suma acordată cu titlu de daune morale de către prima instanţă, depăşeşte plafonul legal stabilit prin OUG nr. 62/2010.
Astfel, se arată, în cauză operează principiul neretroactivităţii legii civile, care nu poate fi aplicată unor situaţii de drept anterioare, actul normativ aplicabil fiind cel de la data soluţionării cauzei în primă instanţă.
Se face trimitere la principiul neretroactivităţii legii civile noi, consacrat de art. 1 C. civ. şi art. 15 (2) din Constituţie, ce constituie un factor de stabilitate a circuitului civil.
Totodată, se mai arată că suma de 10.000 euro la care a fost obligat pârâtul prin Decizia atacată, nu corespunde funcţiei reparatorii a actului normativ ce a stat la baza demersului judiciar.
Nu în ultimul rând, se mai arată, dispoziţiile OUG nr. 62 din 30 iunie 2010, nu pot fi aplicate prezentei cauze, întrucât au fost declarate neconstituţionale, prin Decizia nr. 1354 din 20 octombrie 2010.
Întemeindu-şi calea extraordinară de atac pe dispoziţiile art. 304 pct. 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ., Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj, în reprezentarea Statului Român, critică Decizia din apel pe considerentul greşitei obligări a Statului Român la acordarea despăgubirilor morale şi respectiv la plata către reclamantă a sumei de 10.000 euro, în condiţiile în care la data pronunţării deciziei atacate, fusese pronunţată Decizia Curţii Constituţionale nr. 1358/2010, prin care au fost declarate neconstituţionale prevederile art. 5 (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009.
Or, conchide recurentul instanţa trebuia să facă în cauză aplicaţiunea art. 147 (1) din Constituţie, potrivit căruia dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.
Recursurile se privesc ca nefondate, urmând a fi respinse, în considerarea argumentelor ce succed.
Pe parcursul soluţionării cauzei, înainte de data pronunţării deciziei atacate, a fost adoptată OUG nr. 62 din 30 iunie 2010, „pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente".
Potrivit art. I al acestui act normativ, publicat în M. Of. nr. 446/1.07.2010, art. 5, alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, se modifică în sensul că pot fi acordate despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare, de până la 10.000 euro, pentru persoana care a suferit condamnarea sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, 5000 euro, pentru soţul/soţia şi descendenţii de gradul 1 şi respectiv 2500 euro, pentru descendenţii de gradul al 2-lea.
Aşadar, actul normativ aflat în vigoare la data pronunţării deciziei atacate a limitat - din considerente ce vizau impactul asupra menţinerii echilibrului bugetar - cuantumul despăgubirilor ce puteau fi acordate atât persoanelor ce au suferit în urma condamnărilor cu caracter politic sau măsurilor administrative asimilate acestora cât şi soţului supravieţuitor ori descendenţilor de gradul 1 şi 2.
În acest context, instanţa de control judiciar, în virtutea principiului aplicării imediate a legii noi, nu putea adopta o soluţie, în afara cadrului legislativ existent la data soluţionării căii ordinare de atac.
Este important a se semnala de asemenea că Decizia nr. 1354 din 20 octombrie 2010 a Curţii Constituţionale prin care dispoziţiile art. I, pct. 1 şi art. II din actul normativ mai sus citat, au fost declarate neconforme cu legea fundamentală, a fost publicată în M. Of. nr. 761/15.11.2010, la o dată mult ulterioară celei la care instanţa de apel a soluţionat calea ordinară de atac.
Or, potrivit art. 147 (4) din legea fundamentală, deciziile Curţii Constituţionale se publică în M. Of. iar de la data publicării sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.
Corelativ, art. 11 (3) din Legea nr. 47/1992, republicată „privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale" dispune că deciziile şi hotărârile Curţii Constituţionale se publică în M. Of., sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.
Este stabilit astfel, fără echivoc, efectul ex nunc al deciziilor instanţei de contencios constituţional, aceasta fiind o aplicare - în materia controlului constituţionalităţii legilor - a principiului general al neretroactivităţii: tempus regit actum.
Altfel spus, deşi încă de la pronunţarea deciziei Curţii Constituţionale, este deja stabilit că legiuitorul a încălcat norma constituţională, efectul constatării neconformităţii textului incriminat cu legea fundamentală, nu poate retroactiva, acesta producându-se doar pentru viitor, respectiv de la data publicării deciziei în M. Of.
Ca atare, până la această dată, prezumţia de constituţionalitate nu este înlăturată, aplicarea legii neputând fi afectată.
Altfel, recunoaşterea unor eventuale efecte ex tunc ale deciziei prin care se constată nelegitimitatea constituţională a unui text de lege, ar bulversa situaţiile juridice apărute sub imperiul legii care îşi încetează aplicabilitatea în urma declarării neconstituţionalităţii, încălcându-se astfel principiul securităţii raporturilor juridice.
Or, în speţă, aşa cum s-a arătat, Decizia din apel a fost pronunţată la 27 octombrie 2010, înainte de publicarea - în M. Of. nr. 761/15.11.2010 - Deciziilor nr. 1358 din 21 octombrie 2010 şi nr. 1354 din 20 octombrie 2010 ale Curţii Constituţionale, prin care s-a constatat ca fiind neconstituţionale, dispoziţiile art. 5 (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009 şi respectiv dispoziţiile art. I pct. 1 şi art. II din OUG nr. 62/2010.
În consecinţă, la data soluţionării apelului, dispoziţiile legale pe care reclamanţii şi-au fundamentat pretenţiile nu-şi încetaseră efectele şi nu erau nici măcar suspendate de drept, în condiţiile art. 147 (1) din Constituţie, întrucât deciziile Curţii Constituţionale mai sus arătate nu fuseseră încă publicate.
Tot astfel, erau în vigoare prevederile OUG nr. 62/2010, care limita cuantumul daunelor morale ce puteau fi acordate persoanelor, urmare condamnărilor şi respectiv măsurilor administrative cu caracter politic, dispuse de regimul totalitar.
Ca atare, instanţa de apel a judecat pricina, în limitele cadrului legal şi constituţional, aflat în vigoare la data pronunţării deciziei atacate.
Aşa fiind, în considerarea celor ce preced, recursurile urmează a se respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta G.V. şi pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Dolj pentru Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice împotriva Deciziei nr. 344 din 27 octombrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 01 noiembrie 2011.
Procesat de GGC - CT
| ← ICCJ. Decizia nr. 7688/2011. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 7690/2011. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
