ICCJ. Decizia nr. 7698/2011. Civil. Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA I CIVILĂ

Decizia nr. 7698/2011

Dosar nr.46777/3/2008

Şedinţa publică din 1 noiembrie 2011

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată iniţial la Judecătoria sectorului 6 Bucureşti la 7 decembrie 2007, reclamanta E.I. a chemat în judecată pe pârâta C.M., solicitând pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul teren în suprafaţă de 2291 mp situat în Bucureşti, Str. F., sector 6.

În motivarea acţiunii, întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 947, 969, 1073, 1077 şi 1294 C. civ. şi ale art. 16 lit. a) din Decretul nr. 167/1958, reclamanta a arătat că este moştenitoarea legală a defuncţilor I.M. şi I.T., care au cumpărat terenul în litigiu în baza unui înscris sub semnătură privată încheiat la 15 martie 1952 cu numiţii M.A. şi A.M., a căror moştenitoare este pârâta.

Reclamanta a mai precizat că terenul, al cărui preţ a fost achitat integral în anul 1957 a fost comasat la proprietatea vecină a părinţilor săi, din Str. F. nr. X, odată cu intrarea în posesie, actul de vânzare-cumpărare în formă autentică neputând fi perfectat întrucât terenurile au fost scoase din circuitul civil.

În raport de precizarea reclamantei cu privire la valoarea imobilului de 515.000 RON, Judecătoria sectorului 6 Bucureşti prin Sentinţa civilă nr. 7080 din 30 octombrie 2008 a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, competent conform dispoziţiilor art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ.

Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, pe rolul căruia s-a înregistrat cauza sub nr. 46777/3/2008, prin Sentinţa civilă nr. 1357 din 25 noiembrie 2009 a respins ca neîntemeiată excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârâtă prin întâmpinare şi a respins acţiunea ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada că autorii săi au stăpânit în fapt terenul în litigiu, pentru ca în acest mod să poată fi stabilit momentul la care le-a fost negat dreptul.

S-a reţinut, totodată, că autorul pârâtei, M.A., posesor al unui teren agricol de 16 ha situat în comuna Militari, a donat respectivul teren Ministerului Agriculturii, care l-a preluat conform procesului-verbal din 31 mai 1951.

În aceste condiţii, s-a apreciat că la data întocmirii pretinsei chitanţe cu autorii reclamantei - 30 aprilie 1951, autorul pârâtei nu mai avea teren pe care să îl poată înstrăina conform chitanţei de la dosar.

S-a concluzionat că, potrivit relaţiilor privind situaţia juridică a terenului, a rezultat că prin Sentinţa civilă nr. 780 din 3 decembrie 1996, hotărâre irevocabilă, tatăl pârâtei, A.M.R., al cărui autor era M.A., a obţinut restituirea suprafeţei de 51.662 mp teren din totalul de 16 ha şi 418 mp cât deţinea acesta, iar în baza respectivei hotărâri, Prefectul Municipiului Bucureşti a emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate din 28 august 1997.

Un al doilea lot de teren, în suprafaţă de 97.509 mp a fost solicitat conform Legii nr. 10/2001, prin acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, dreptul litigios fiind cedat de pârâtă unui terţ, căruia i s-a emis dispoziţie de către Primarul General.

Un al treilea lot, în suprafaţă de 11240 mp, constituie obiect al unei cauze în curs de judecată, astfel cum rezultă din Decizia civilă nr. 2312 din 2 martie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Împotriva sentinţei menţionate a declarat apel reclamanta E.I., susţinând că înscrisul sub semnătură privată la care a făcut referire prin acţiune reprezintă o promisiune bilaterală de a contracta, în caz de neexecutare a obligaţiei asumate, dispunând de o acţiune personală având ca obiect pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act de vânzare-cumpărare, supusă termenului de prescripţie de 30 de ani, care începe să curgă de la momentul în care promitentul vânzător se manifestă expres în sensul negării dreptului promitentului cumpărător.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin Decizia civilă nr. 40/A din 10 decembrie 2010, a admis apelul declarat de reclamantă şi a schimbat în parte sentinţa apelată în sensul că a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtă cu privire la pretenţiile vizând suprafaţa de 616,23 mp, teren identificat în anexa 7 din raportul de expertiză întocmit de expert P.O., marcat prin punctele 18 - 14 - 15 - 8 - 18, şi a respins aceste pretenţii.

S-a admis în parte acţiunea şi s-a constatat intervenită vânzarea-cumpărarea terenului în suprafaţă de 1674,89 mp situat în Bucureşti, Str. F. nr. Y (fost F. nr. X), identificat în anexa 7 a raportului de expertiză întocmit de expert P.O., marcat prin punctele 13 - 16 - 8 - 18 - 13.

S-a menţinut dispoziţia privind respingerea excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune.

A fost obligată intimata la plata sumei de 4.495 RON cheltuieli de judecată către apelantă.

Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că, la data de 30 aprilie 1951, autorii reclamantei au dobândit în proprietate printr-un înscris sub semnătură privată, terenul în suprafaţă de 2291 mp situat în Str. F. fără număr, sector 6, pe care l-au comasat la proprietatea lor în suprafaţă de 1840 mp, situată în Bucureşti, Str. F. fără număr, cumpărat tot de la A.M. şi M.A., prin actul de vânzare-cumpărare transcris la Tribunalul Ilfov, din 26 noiembrie 1949.

S-a mai reţinut că, la momentul exproprierii, prin Decretul nr. 243 din 26 iulie 1976, autorii reclamantei stăpâneau în fapt terenul ce face obiectul litigiului, motiv pentru care s-a apreciat că sunt întrunite dispoziţiile art. 1073 şi 1077 C. civ.

Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs, în termenul legal, pârâta C.M., invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 8 C. proc. civ. şi solicitând modificarea deciziei atacate în sensul respingerii acţiunii reclamantei ca neîntemeiată.

Dezvoltând motivele de recurs, pârâta a susţinut că hotărârea atacată se întemeiază pe date nesusţinute de actele dosarului şi, deci, străine cauzei, care nu ţin seama că anterior introducerii acţiunii de către reclamantă, cu 3 ani şi 6 luni, respectiv la 6 decembrie 2007 a vândut terenul soţilor R. cu actul autentificat sub nr. X.

S-a menţionat că suprafaţa de 51.000 mp pentru care s-a emis certificat de atestare a dreptului de proprietate privată de către Prefectura Municipiului Bucureşti cuprinde şi suprafaţa pretins vândută părinţilor reclamantei, astfel că este infirmată concluzia instanţei de apel privind punerea în posesie a recurentei abia în anul 2006.

La prima zi de înfăţişare în recurs, Curtea, din oficiu, a invocat excepţia netimbrării recursului.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea va constata că, deşi recurenta pârâtă a fost citată cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru de 4.093,52 RON şi a timbrului judiciar de 5 RON, aşa cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare pentru termenul din 1 noiembrie 2011, aceasta nu şi-a îndeplinit obligaţia legală menţionată.

În consecinţă, urmează ca, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi ale art. 9 alin. (2) din OG nr. 32/1995, să se anuleze recursul declarat de pârâta C.M. ca netimbrat.

Reţinându-se că, deşi prin întâmpinare reclamanta-intimată E.I. a solicitat cheltuieli de judecată, acestea nu au fost dovedite, Curtea va respinge cererea de acordare a cheltuielilor menţionate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâta C.M. împotriva Deciziei nr. 40/A din 10 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata E.I.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 01 noiembrie 2011.

Procesat de GGC - CT

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 7698/2011. Civil. Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Recurs