ICCJ. Decizia nr. 7758/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7758/2011
Dosar nr.46301/301/2010
Şedinţa din 2 noiembrie 2011
Asupra conflictului de competenţă constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Neamţ la data de 21 mai 2010, Primăria oraşului Târgu Neamţ prin Primar a solicitat, în contradictoriu cu Banca Românească S.A. şi în temeiul art. 150 alin. (3) din OG nr. 92/2003, să se dispună menţinerea popririi, solicitată a se înfiinţa prin Adresa nr. 19580 din 25 septembrie 2009 asupra veniturilor debitorului urmărit S.G..
Judecătoria Târgu Neamţ, prin Sentinţa civilă nr. 2516 din 21 octombrie 2010 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei civile, având ca obiect menţinere poprire, formulată de creditorul Oraşul Târgu Neamţ prin Primar în contradictoriu cu debitorul S.G. şi cu terţul poprit Banca Românească S.A., în favoarea Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti.
Prin Sentinţa civilă nr. 7356 din 19 mai 2011, Judecătoria sector 3 Bucureşti a admis excepţia de necompetenţă teritorială a judecătoriei. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava.
A constatat că pentru determinarea instanţei competente urmează a se completa norma specială prevăzută la art. 150 C. proCod Fiscal cu norma generală, respectiv art. 460 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 373 alin. (2) din cod.
Aplicând această regulă în materia popririi, instituţie definită prin prevederile art. 452 C. proc. civ., judecătoria a reţinut că reiese că locul în care ar urma să se desfăşoare executarea este acela unde se află bunurile aparţinând terţului, în principiu domiciliul sau sediul terţului poprit. În cazul particular al unei bănci terţ poprit, instanţa a constatat că pentru determinarea instanţei de executare interesează deci locul în care se află depozitaţi banii debitorului, mai precis unde se află deschise conturile acestuia, putând fi vorba chiar de o sucursală, deoarece din această perspectivă nu prezintă relevanţă împrejurarea că nu are personalitate juridică.
Întrucât în speţă, prin poprire, creditoarea a încercat indisponibilizarea sumelor aflate în conturile deschise la Banca Românească S.A. - Sucursala Suceava, a fost declinată competenţa soluţionării în favoarea Judecătoriei Suceava.
Judecătoria Suceava, prin Sentinţa civilă nr. 4079 din 26 septembrie 2011 a admis excepţia necompetenţei teritoriale a judecătoriei, invocată de instanţă din oficiu. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 3 Bucureşti. În temeiul art. 20 pct. 2 C. proc. civ., a constatat ivit conflictul negativ de competenţă teritorială între Judecătoria Suceava şi Judecătoria sector 3 Bucureşti, a suspendat din oficiu orice altă procedură şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.
S-a reţinut că faţă de natura obligaţiilor şi în raport de procedura urmată pentru înfiinţarea popririi, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 150 C. proCod Fiscal, care instituie o procedură distinctă de cea prevăzută la art. 460 alin. (1) C. proc. civ.
S-a constatat că respectiva procedură prin care se urmăreşte menţinerea popririi, spre deosebire de validarea de poprire reglementată la art. 460 C. proc. civ., nu prevede un termen de contestare şi stabileşte instanţa competentă, nefiind necesară completarea legii speciale cu cea generală.
Reţinându-se că textul de lege cuprins în art. 150 C. proCod Fiscal reglementează un caz de competenţă teritorială exclusivă, de la care nu sunt admise derogări şi având în vedere că sediul terţului poprit Banca Românească S.A. este în Bucureşti, sectorul 3, a fost declinată competenţa în favoarea Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti.
Regulatorul de competenţă urmează a fi pronunţat în favoarea Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, în considerarea argumentelor ce succed.
Prin cererea adresată instanţei de judecată, Primăria oraşului Târgu Neamţ prin Primar a solicitat menţinerea popririi, în vederea recuperării unor sume ce constituie venituri publice, acţiunea fiind întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 149 alin. (9) şi art. 150 alin. (3) din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată şi pe cele ale art. 460 alin. (2) C. proc. civ.
Raportat la obiectul material al cererii dedusă judecăţii, se reţine că în speţă devin incidente dispoziţiile OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, care la art. 149 reglementează executarea silită a sumelor ce se cuvin debitorilor.
Potrivit art. 150 alin. (1) din OG nr. 92/2003, cu modificările şi completările ulterioare, dacă terţul poprit înştiinţează organul de executare că nu datorează vreo sumă de bani debitorului urmărit, precum şi în cazul în care se invocă alte neregularităţi privind înfiinţarea popririi, instanţa judecătorească în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul terţului poprit, la cererea organului de executare ori a altei părţi interesate, pe baza probelor administrate, va pronunţa menţinerea sau desfiinţarea popririi.
Se constată deci că prin textul de lege precizat, s-a instituit o competenţă teritorială exclusivă şi obligatorie, derogatorie de la dreptul comun, în favoarea instanţei judecătoreşti în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul terţului poprit, în privinţa cererilor de menţinere sau desfiinţare a popririi, având ca obiect sume ce constituie venituri publice.
În atare situaţie, având în vedere şi principiile ce guvernează concursul dintre legea specială şi cea generală şi ţinând cont de faptul că prin Codul de procedură fiscală s-a reglementat o procedură distinctă a executării silite, prin poprire, pentru stingerea unor obligaţii fiscale, se constată că aceasta se aplică prioritar.
În considerarea celor ce preced, motivat de faptul că terţul poprit, respectiv Banca Românească S.A. are sediul în sectorul 3 al municipiului Bucureşti, competenţa soluţionării cererii revine Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 noiembrie 2011.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 7759/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7745/2011. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
