ICCJ. Decizia nr. 7760/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7760/2011
Dosar nr.646/117/2007
Şedinţa publică din 03 noiembrie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 467/F din 21 mai 2010 a Tribunalului Cluj, s-a admis în parte acţiunea civilă intentată de reclamanţii K.R., S.I.A., S.E. şi S.I.B. în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Cluj-Napoca şi Primarul Municipiului Cluj-Napoca şi în consecinţă, s-a anulat Dispoziţia nr. 41412 din 27 decembrie 2006 emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca şi s-a dispus restituirea prin echivalent în favoarea reclamantelor a dreptului de proprietate asupra unui teren în suprafaţă de 5766 mp, înscris iniţial în CF nr. 22927 Cluj-Napoca, în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a drepturilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
A fost obligat pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca să le plătească reclamantelor cheltuieli de judecată în sumă de 500 RON, respingând alte pretenţii.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că prin notificările nr. X şi nr. Y ambele din 13 august 2001, reclamanţii au solicitat restituirea în natură sau despăgubiri pentru imobilul în suprafaţă de 2883 mp înscris în parcela cu nr. top X, situat în Cluj-Napoca.
Pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca prin Dispoziţia nr. 41412 din 27 decembrie 2006, a respins notificările cu motivarea că antecesorul revendicatorilor nu a avut calitatea de proprietar al terenului la data preluării lui de la G.A.C. "Înfrăţirea" în baza Decretului nr. 525/1964.
Din copia actului de schimb încheiat la data de 24 septembrie 1953 între Ministerul Agriculturii pe de o parte şi L.V. şi soţia M.E. pe de altă parte, a rezultat că aceştia au dat Republicii Socialiste România prin Ministerul Agriculturii, terenul lor în suprafaţă de 1 ha şi 7300 mp situat în comuna Floreşti, judeţul Cluj şi au primit în schimb terenul în suprafaţă tot de 1 ha şi 7300 mp dar situat pe teritoriul localităţii Cluj-Napoca, înscris în CF nr. 22927 Cluj.
Ulterior, coschimbaşii L.V. şi L.E. au încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare din 6 aprilie 1954, prin care au vândut terenul în suprafaţă de 1,73 ha situat în Cluj-Napoca, cumpărătorilor S.A. senior, S.A. junior, S.I.B. senior, S.I.B. junior, D.F. şi V.A., pentru preţul de 35.000 RON.
Din acest teren, S.A. junior s-a înscris în registrul agricol din anul 1959 cu suprafaţa de 0,29 ha situat în locul numit "Pietroasă", dosar tribunal, iar S.A. senior s-a înscris în registrul agricol din anul 1959 cu suprafaţa de 1,14 ha situat în locul numit Kovespad "Pietroasă".
Raportul de expertiză efectuat în cauză de expertul P.M., a concluzionat că din parcela în suprafaţă de 62.309 mp, ulterior dezmembrată, suprafaţa de 1927 mp nu este ocupată de construcţii definitive, dar are destinaţia de spaţii verzi şi alei pietonale, situaţie în care reclamanţii pot beneficia doar de despăgubiri în condiţiile legii speciale, iar nu de restituirea în natură a terenului solicitat.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca, solicitând modificarea ei în sensul respingerii acţiunii.
În motivarea apelului, pârâtul a susţinut că în conformitate cu normele dreptului civil, înstrăinarea terenurilor nu poate fi făcută decât prin acte întocmite în formă autentică, astfel încât prin actul de schimb asupra terenului ce face obiectul litigiului, nu s-a înstrăinat dreptul de proprietate, ci doar posesia asupra terenului.
Fiind înstrăinată doar posesia, contractul de vânzare-cumpărare realizat ulterior între soţii L. şi antecesorii reclamanţilor, nu poate fi valid în ceea ce priveşte transmiterea dreptului de proprietate, ci doar în privinţa posesiei, astfel că antecesorii reclamanţilor nu sunt persoane îndreptăţite să beneficieze de prevederile Legii nr. 10/2001.
Curtea de Apel Cluj prin Decizia nr. 260 din 13 octombrie 2010 a respins ca nefondat apelul.
În considerentele deciziei s-a reţinut că, prin actul de schimb încheiat la data de 24 septembrie 1943 între Republica Populară Română - Ministerul Agriculturii (I.C.A.R) pe de o parte şi L.V. împreună cu soţia M.E., coschimbaşii persoane fizice au dat terenul lor în suprafaţă de 1 ha şi 7.300 mp situat în localitatea Floreşti, regiunea Cluj (în prezent judeţul Cluj), primind în schimb terenul în suprafaţă de 1 ha şi 7300 mp situat în locul numit "Pietroasă" din Cluj (actualmente Cluj-Napoca). Apelantul nu a dovedit că acest contract de schimb nu a fost valabil.
Fără să se intabuleze în cartea funciară, prin antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 6 aprilie 1954, L.V. şi soţia L.E. născută M., le-au vândut cumpărătorilor S.A. senior, S.A. junior, S.I.B. senior, S.I.B. junior, D.F. şi V.A., terenul în suprafaţă de 1,73 ha ce făcea parte din parcela cu nr. top X, pentru preţul de 35.000 RON.
Din acest teren, în registrul agricol din anul 1959 al localităţii Cluj (actualmente Cluj-Napoca), S.A. junior a figurat cu suprafaţa de 0,29 ha situat în locul numit "Pietroasă", iar S.A. senior a figurat cu suprafaţa de 1,14 ha în locul numit Kovespad, care tradus din limba maghiară înseamnă "Pietroasă". Antecesorii reclamanţilor au figurat în registrul agricol cu suprafaţa totală de 1,43 ha şi nu doar cu suprafaţa de 4.300 mp.
În temeiul Decretului nr. 525/1964, de la GAC "Înfrăţirea" s-a expropriat suprafaţa de 25.030 mp, din trei parcele topografice, printre care şi parcela din CF nr. 22927 Cluj.
Expertul P.M. a identificat terenul în litigiu care a făcut parte din parcela în suprafaţă totală de 62.309 mp şi care la momentul întocmirii actului de schimb se afla în extravilanul localităţii Cluj, dar care în urma unor dezmembrări, comasări şi redistribuiri de numere topografice, în prezent face parte din CF nr. 27471 Cluj A+8 cu destinaţia de spaţii verzi şi alei în Microraionul II Gheorgheni, proprietar tabular fiind Statul Român, în administrarea Consiliului Popular al municipiului Cluj-Napoca.
Antecesorii reclamanţilor nefiind înscrişi în cartea funciară, terenul a fost expropriat şi preluat scriptic de la Gospodăria Agricolă Colectivă "Înfrăţirea" Cluj, dar faptic terenul a fost preluat de la antecesorii reclamanţilor.
Din dispoziţiile art. 2 al Legii nr. 10/2001, rezultă că de prevederile acestei legi beneficiază foştii proprietari sau moştenitorii acestora cărora li s-au preluat abuziv imobilele cu titlu valabil, fără titlu valabil, sau doar în fapt, aşa cum s-a întâmplat în speţă.
Cei care au fost prejudiciaţi prin preluarea la stat a terenului în litigiu, au fost cu certitudine antecesorii reclamanţilor, iar nu Gospodăria Agricolă Colectivă "Înfrăţirea" Cluj.
Prin cererea înregistrată la data de 19 noiembrie 2010 la această instanţă, reclamanţii-intimaţi K.R., S.I.A., S.E. şi S.I.B. au solicitat completarea dispozitivului deciziei civile nr. 260/A din 13 octombrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. 646/117/2007, în sensul obligării apelantului Primarul municipiului Cluj-Napoca, la plata cheltuielilor de judecată în apel, în sumă de 1.000 RON, reprezentând onorariu de avocat.
În motivarea cererii, s-a susţinut că reclamanţii-intimaţi prin întâmpinare depusă la dosar, au solicitat respingerea apelului şi obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, aspect reţinut în considerentele deciziei, însă în dispozivitul deciziei nu s-a dispus obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată în favoarea intimaţilor.
Curtea de Apel Cluj prin Decizia nr. 339 din 7 decembrie 2010 a admis cererea, a dispus completarea Deciziei nr. 260 din 13 octombrie 2010 în sensul că a obligat pârâtul apelant la 1000 RON cheltuieli de judecată.
În considerentele deciziei s-a reţinut că, prin Decizia civilă nr. 260/A din 13 octombrie 2010 a Curţii de Apel Cluj, s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca, împotriva Sentinţei civile nr. 467 din 21 mai 2010 a Tribunalului Cluj.
Atât prin întâmpinarea depusă la dosar, cât şi prin concluziile formulate cu ocazia dezbaterilor asupra apelului de reclamanţii-intimaţi, respectiv de reprezentantul acestora, s-a solicitat respingerea apelului şi obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul de avocat.
La dosar s-a depus chitanţa din care rezultă că reclamanţii-intimaţi i-au plătit avocatului HG suma de 1.000 RON cu titlu de onorariu de avocat, în temeiul Contractului de asistenţă juridică nr. X/2010.
Potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. civ., partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca a declarat recurs atât împotriva Deciziei nr. 260 din 13 octombrie 2010 cât şi împotriva Deciziei nr. 339/2010 ambele pronunţate de Curtea de Apel Cluj invocând incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul critică Hotărârea nr. 260 din 13 octombrie 2010 sub următoarele aspecte:
- În conformitate cu normele dreptului civil, înstrăinarea terenurilor nu poate fi făcută decât prin acte întocmite în formă autentică, doar acestea fiind translative de proprietate.
- Actul de schimb privitor la terenul ce face obiectul prezentului dosar nu a înstrăinat dreptul de proprietate ci doar posesia şi drept urmare antecontractul/contractul de vânzare-cumpărare realizat ulterior de către L.V. nu poate fi valid în ceea ce priveşte transmiterea dreptului de proprietate.
- Antecesorii reclamanţilor nu sunt persoane îndreptăţite potrivit Legii nr. 10/2001 având în vedere şi faptul că proba cu martori nu poate fi acceptată împotriva unui înscris.
Recurentul critică Hotărârea nr. 339/2010 sub următoarele aspecte:
- Prin hotărârea criticată în mod greşit s-a dispus completarea Deciziei nr. 260 din 13 octombrie 2010 în sensul obligării recurenţilor la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 RON.
Examinând criticile formulate prin intermediul cererilor de recurs, se constată nefondate recursurile în considerentele celor ce succed.
1. Recursul declarat împotriva Deciziei nr. 260/2010.
Criticile aduse acestei decizii vizează lipsa calităţii de persoană îndreptăţită la despăgubiri a reclamanţilor, în sensul că nu au dovedit că imobilul supus analizei a aparţinut antecesorilor lor.
Art. 22 din Legea nr. 10/2001 - modificată nu conţine prevederi speciale în privinţa dovedirii dreptului de proprietate imobiliară, fiind aplicabile regulile de drept comun.
Întrucât textul vorbeşte de actele doveditoare ale dreptului de proprietate, prin acestea se înţeleg înscrisurile constatatoare ale unui act juridic civil, jurisdicţional sau administrativ cu efect constitutiv, translativ sau declarativ de proprietate şi care generează o prezumţie relativă de proprietate în favoarea persoanei care îl invocă.
Astfel, constituie titlu de proprietate: actele juridice translative precum vânzare-cumpărare, schimbul, contractul de întreţinere, actele juridice declarative, ca împărţeala judiciară sau tranzacţia, hotărârile judecătoreşti de partaj, de constatare a uzucapiunii imobiliare, ordonanţele de adjudecare, hotărârile judecătoreşti prin care este suplinit consimţământul debitorului obligaţiei de a încheia un contract.
În speţă, prin actul de schimb încheiat la data de 24 septembrie 1943 între Republica Populară Română - Ministerul Agriculturii pe de o parte şi L.V. împreună cu soţia sa M.E., coschimbaşii persoane fizice au dat terenul lor în suprafaţă de 1 ha şi 7.300 mp situat în regiunea Cluj, primind în schimb terenul în suprafaţă de 1 ha şi 7300 mp situat în parcela cu nr. top X din locul numit "Pietroasă" din Cluj.
Prin antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 6 aprilie 1954, L.V. şi soţia L.E. născută M. au vândut imobilul în litigiu cumpărătorilor S.A. senior, S.A. junior, S.I.B. senior, S.I.B. junior, D.F. şi V.A., terenul în suprafaţă de 1,73 ha ce făcea parte din parcela cu nr. top X, pentru preţul de 35.000 RON.
Prin urmare, reclamanţii au făcut dovada dreptului de proprietate cu actul de vânzare-cumpărare şi actul de schimb.
Recurenta contestă actul de schimb care a stat la baza încheierii actului de vânzare-cumpărare, în sensul că a fost încheiat cu eludarea dispoziţiilor C. civ.
Criticile formulate nu pot fi primite, întrucât în conformitate cu dispoziţiile art. 1169 "cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească".
Cum, în speţă, recurentul nu a făcut dovada nevalabilităţii actului de schimb, în mod corect instanţele fondului l-au apreciat ca fiind valabil, şi că reclamanţii au calitatea de persoane îndreptăţite în sensul Legii nr. 10/2001 modificată.
2. Criticile de nelegalitate aduse de recurent Deciziei nr. 339 din 7 decembrie 2010 care a completat Decizia nr. 260 din 13 octombrie 2010 sunt nefondate.
În conformitate cu dispoziţiile art. 2812 C. proc. civ., dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri.
În speţă, reclamanţii au solicitat completarea Deciziei nr. 260 din 13 octombrie 2010 pe motiv că instanţa a omis a se pronunţa şi pe cererea având ca obiect plata cheltuielilor de judecată.
Faţă de faptul că instanţa de apel a respins apelul pârâtului, avea obligaţia să se pronunţe şi cu privire la cererea având ca obiect plata cheltuielilor de judecată formulată de reclamanţi prin întâmpinare.
Cum, instanţa soluţionând apelul a omis să se pronunţe cu privire la cererea având ca obiect plata cheltuielilor de judecată, în mod corect s-a admis cererea de completare a dispozitivului Deciziei nr. 260 din 13 octombrie 2010 fiind obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată, fiind parte căzută în pretenţii.
Aşadar, în raport de cele reţinute, Înalta Curte în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge ca nefondate recursurile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca împotriva Deciziei civile nr. 260 A din 13 octombrie 2010 şi a Deciziei civile nr. 339 A din 07 decembrie 2010, ambele pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Obligă recurentul-pârât la plata a 300 RON către reclamanţii K.R., S.I.A., S.I.B., S.E. cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 03 noiembrie 2011.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 7763/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7759/2011. Civil → |
|---|
