ICCJ. Decizia nr. 7763/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7763/2011
Dosar nr.3356/117/2008
Şedinţa publică din 03 noiembrie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 555 din 17 iunie 2010, a Tribunalului Cluj, a fost admisă acţiunea civilă exercitată de reclamanţii F.V., F.V.D. şi D.V.M., D.M.L. şi D.P.M. împotriva pârâtului Primarul municipiului Cluj-Napoca şi, în consecinţă:
S-a dispus acordarea în favoarea reclamanţilor a măsurilor reparatorii, constând în despăgubiri, pentru cota parte de 2/3 din următoarele imobile:
- teren înscris în CF 18659 Cluj nr. top. X, valoarea de circulaţie fiind de 511.507 RON;
- teren înscris în CF 18659 Cluj cu nr. top. Y, valoarea de circulaţie fiind de 1.367.430 RON;
- teren înscris în CF 18659 Cluj cu nr. top. Z, valoarea de circulaţie fiind de 1.045.380 RON.
Pârâtul a fost obligat să le plătească reclamanţilor cheltuieli de judecată în sumă de 1600 RON.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că, prin Notificarea înregistrată în 17 octombrie 2001 la BEJ S.M., numitul F.I. a solicitat acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în Cluj-Napoca şi pentru terenul aferent înscris în CF 18659. A precizat că, împreună cu soţia sa, F.V., au fost proprietari asupra construcţiei care a fost demolată în anul 1970, iar terenurile cu nr. top. X şi Y nu au fost expropriate, însă au fost preluate abuziv de stat.
Conform copiei CF 18659 Cluj, imobilul cu nr. top. X, casă, curte şi grădină în suprafaţă de 346 stj. p., imobilul cu nr. top. Y, în suprafaţă de 773 stj. p. şi imobilul cu nr. topo. Z, în suprafaţă de 1011 stj. p. s-au aflat în proprietatea tabulară a numitului F.V. a lui Ş.
Din Anexa Decretului de expropriere nr. X/1947, rezultă că imobilul situat în Cluj-Napoca a fost expropriat de la F.V., C.R. şi F.I.
Din actele de stare civilă depuse la dosar, rezultă că proprietarul tabular F.V. a decedat la data de 01 martie 1937 şi că F.I., persoana care a formulat notificarea, este fiul acestuia. Din certificatul de moştenitor nr. X/2002 eliberat de BNP M.L., rezultă că F.I. a decedat la data de 06 august 2002 şi că reclamanţii F.V., D.V.M. şi F.V.D. sunt moştenitorii acestuia, în calitate de soţie, respectiv copii.
Prin declaraţia autentificată în 24 martie 2009 de Societatea Civilă Notarială "N.L.", C.C.R. a arătat că, între mama sa, C.R. şi antecesorul reclamanţilor, F.I., a intervenit un partaj voluntar cu privire la bunurile din masa succesorală rămasă după bunicul său F.V. a lui Ş, potrivit căruia cota parte de 1/3 ce se cuvenea defunctei C.R. din imobilele cu nr. topo. X, Y şi Z a revenit defunctului F.I..
În condiţiile în care antecesorul reclamanţilor a formulat notificarea pentru acordarea de măsuri reparatorii, iar pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca nu a emis până în prezent dispoziţia prevăzută de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, instanţa a considerat că această lipsă echivalează cu un refuz de restituire.
Din raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză de exp. F.V., a rezultat că valoarea de circulaţie a terenului cu nr. top. X este de 623 RON/mp, iar valoarea de circulaţie a terenurilor cu nr. top. Y şi Z este de 570 RON/mp.
Astfel, instanţa a constatat că valoarea de circulaţie a cotei părţi de 2/3 din terenul cu nr.top. X, în suprafaţă de 1244 mp (346 stj. p.) este de 511.507 RON, valoarea de circulaţie a cotei părţi de 2/3 din terenul cu nr. top. Y, în suprafaţă de 3635 mp (1011 stj. p.) este de 1.367.430 RON, iar valoarea de circulaţie a cotei părţi de 2/3 din terenul cu nr. top. Z, în suprafaţă de 2778 mp (773 stj. p) este de 1.045.380 mp.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat în termen legal apel pârâtul, solicitând schimbarea ei în parte, respectiv:
- respingerea acţiunii pentru parcela cu nr. top X din CF 18659 Cluj, ce nu a constituit obiect al notificării formulată de antecesorul reclamanţilor, numitul F.I.;
- respingerea cererii privind stabilirea de către instanţă a măsurilor reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri băneşti, pe motiv că această atribuţie aparţine Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în baza Titlului VII al Legii nr. 247/2005, în mod greşit fiind dispusă proba privind o expertiză de evaluare, cu ale cărei concluzii, oricum, pârâtul nu a fost de acord, reiterând în apel obiecţiunile formulate în faţa primei instanţe.
Reclamanţii, la rândul lor, în temeiul art. 293 C. proc. civ., au formulat o cerere de aderare la apelul declarat de pârât, solicitând schimbarea parţială a sentinţei apelate, în sensul restituirii în natură a parcelei cu nr. top X din CF 18659 Cluj-Napoca, teren în suprafaţă de 1244 mp, identificat ca fiind liber în raportul de expertiză întocmit de inginer expert F.V., terenul fiind amenajat ca parcare de către municipalitate cu rea-credinţă, în timpul derulării procesului, asupra acestuia existând contracte de închiriere pentru parcări, care nu au fost toate depuse de către pârât, oricum, lucrările de amenajare neavând un caracter permanent.
Analizând apelul formulat de pârât şi aderarea la apel formulată de reclamanţi, în temeiul art. 292 alin. (1) şi art. 293 C. proc. civ., Curtea a apreciat că apelul este parţial fondat şi aderarea la apel nefondată, pentru considerentele următoare:
Astfel, în ceea ce priveşte apelul, acesta, în esenţă, vizează trei împrejurări, şi anume:
a) faptul că una din parcelele pentru care s-au stabilit măsuri reparatorii prin echivalent nu a constituit obiect al notificării;
b) faptul că nu instanţa, ci Comisia centrală pentru Stabilirea despăgubirilor are atribuţia de a stabili măsurile reparatorii prin echivalent;
c) măsurile reparatorii prin echivalent nu au fost corect stabilite.
Primul motiv de apel, a fost considerat ca fiind fondat, întrucât, aşa cum rezultă din cuprinsul notificării formulată ce antecesorul reclamanţilor, numitul F.I., acesta a identificat cu nr. topografice parcelele pentru care a solicitat măsuri reparatorii prin echivalent, indicându-le ca fiind parcela cu nr. top X în suprafaţă de 1246 mp şi parcela cu nr. top Y în suprafaţă de 3640 mp, din CF 18659, nefiind solicitate măsuri reparatorii pentru parcela cu nr. top Z din aceeaşi carte funciară.
Instanţa a reţinut, referitor la valoarea despăgubirilor stabilite de prima instanţă că, raportul de expertiză a fost depus la dosar la data de 2 aprilie 2010, pârâtul nu a formulat obiecţiuni, aşa cum rezultă din încheierea şedinţei publice din 13 mai 2010, depunând abia la data de 10 iunie 2003 un înscris intitulat "răspuns la raportul de expertiză", care reprezintă, de fapt, poziţia sa faţă de raportul de expertiză şi nu obiecţiuni, fiind, în realitate, simple afirmaţii, nesusţinute de probe, în sensul că, în condiţiile actuale preţurile se situează la 20% din valoarea din ofertă, că dimensiunile parcelelor neoferind condiţii de construire, având potenţial doar pentru parcări auto, care au şi fost amenajate de pârât, aceasta, în ceea ce priveşte metoda comparaţiilor de piaţă, iar referitor la metoda prin bonitare, se mărgineşte să susţină că a utilizat coeficienţi, care nu sunt în concordanţă, în opinia sa, cu situaţia reală a terenurilor, invocând alţi coeficienţi, fără nicio argumentare.
În ceea ce priveşte aderarea la apel formulată de reclamanţi, prin acţiunea iniţială, aceştia au solicitat acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, nesolicitând restituirea în natură a vreunei suprafeţe.
Astfel că, în temeiul art. 293 C. proc. civ., aderarea la apel a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva Deciziei civile nr. 304/A/2010 a Curţii de Apel Cluj, pronunţată în Dosarul nr. 3356/117/2008, a declarat recurs pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca care a susţinut următoarele motive de nelegalitate a deciziei recurate.
Nu s-a avut în vedere faptul că imobilele în litigiu, s-au aflat în proprietatea tabulară a numitului F.V., care i-a avut drept moştenitori în cota de 1/3 parte fiecare pe numiţii F.I., F.V. şi F.R.. Ulterior, F.I. a formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001, prin care a solicitat măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în Cluj-Napoca şi pentru terenul aferent acestei proprietăţi, înscris în CF nr. 18659, sub nr. top X, în suprafaţa de 1246 mp, pentru terenul înscris în acelaşi CF sub nr. top Y, în suprafaţă de 3640 mp. De asemenea, prin cererea de revendicare se solicită şi cota de 1/3 parte din terenurile cu destinaţia păşune, în suprafaţă de 0,54 ha şi respectiv pădure, în suprafaţă de 1 ha şi 3800 mp, ambele înscrise în CF 20851.
Se consideră că Decizia civilă în cauză este nelegală, raportat la acordarea despăgubirilor băneşti, în acest sens, atât instanţa de fond, cât şi cea de apel prevalându-se în mod greşit de prevederile Deciziei XX a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Instanţa de judecată nu se poate substitui autorităţilor învestite cu competenţă în materie prin legi speciale, astfel încât, aceste despăgubiri urmează a se stabili în temeiul Titlului VII al Legii nr. 247/2005, privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, metodologia fiind una clară şi precisă.
Conform procedurii de acordare a despăgubirilor după primirea dosarelor, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor le va transmite unui evaluator sau societăţi de evaluatori, în vederea întocmirii raportului de evaluare.
Raportul elaborat va conţine cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire. Raportul va fi comunicat Comisiei Centrale şi persoanelor îndreptăţite, în cazul în care persoanele îndreptăţite au obiecţiuni, raportul de evaluare poate fi contestat, în caz contrar, Comisia va emite titlul de despăgubire.
Se mai susţine că, pentru calcularea valorii actualelor terenuri ce aparţin noilor societăţi comerciale-private, se aplică cu precădere metoda comparaţiilor de piaţă şi restricţionat - metoda de bonitate, în situaţia în care nu sunt date de piaţă.
Analizând Decizia recurată prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce succed:
Deşi nu se indică în mod expres motivul de nelegalitate incident în cauză, criticile formulate ar putea fi încadrate în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Pentru a fi incident acest motiv de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este necesar ca hotărârea recurată să fie lipsită de temei legal sau să fie dată cu aplicarea sau interpretarea greşită a legii.
În cauză, instanţa de apel a interpretat în mod eronat dispoziţiile legale incidente, doar în ceea ce priveşte modalitatea de acordare a despăgubirilor ce se cer pentru imobilele în litigiu.
Obiectul prezentei contestaţii îl constituie obligarea pârâtului Primarul Municipiului Cluj-Napoca la emiterea unei dispoziţii privind notificarea din 17 octombrie 2001, prin care să se dispună acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru cota de 2/3 din suprafaţa de teren expropriată şi pentru construcţia veche cu destinaţia de locuinţă şi acordarea de măsuri prin echivalent pentru cota de 2/3 din suprafaţa de teren expropriată şi afectată de planurile de sistematizare ale zonei, suprafaţa de teren identificată iniţial în registrul de CF 18659 Cluj-Napoca, iar instanţa de apel s-a pronunţat în sensul admiterii apelului, respingerii acţiunii pentru parcela cu nr. top Y, menţinând restul dispoziţiei sentinţei, prin care s-au acordat în favoarea reclamantului despăgubiri pentru terenurile înscrise în CF nr. top X şi Z (pentru valoarea de circulaţie stabilită conform raportului de expertiză)
Criticile formulate de recurentul-pârât sunt fondate.
Conform art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 rezultă că dacă restituirea în natură nu este posibilă, deţinătorul imobilului sau, după caz, entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluţionarea notificării este obligată ca, prin decizie sau, după caz, dispoziţie motivată, în termenul prevăzut la art. 25 alin. (1), să acorde persoanei îndreptăţite în compensare bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situaţiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptăţită.
Dispoziţiile legale menţionate sunt exprese şi în ceea ce priveşte modalitatea de acordare şi stabilire a cuantumului măsurilor reparatorii, această competenţă revenind Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, care va emite la finalul procedurii o decizie ce va cuprinde şi cuantumul despăgubirilor ce vor consta în titluri de despăgubiri.
Potrivit art. 1 alin. (1) Titlul VII, Legea nr. 247/2005 reglementează sursele de finanţare, cuantumul şi procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu mai pot fi restituite în natură.
În acest sens, art. 13 alin. (1) precizează că pentru analizarea şi stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă potrivit prevederilor Legii nr. 247/2005, se constituie, în subordinea Cancelariei Primului Ministru, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar alin. (5) prevede că secretariatul acestei comisii se asigură de către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.
Din analiza acestor texte de lege, rezultă că recurenta nu mai are competenţă legală de "a acorda despăgubiri", ci doar de a propune acordarea acestora în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, instituţiei competente - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, conform art. 16 alin. (2) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Pentru aceste considerente, se va admite recursul, în baza art. 312 C. proc. civ., se va modifica Decizia civilă şi Sentinţa civilă nr. 555 din 17 iunie 2010 a Tribunalului Cluj, în sensul că despăgubirile se acordă conform Titlului VII al Legii nr. 247/2005.
Se va menţine restul dispoziţiilor deciziei atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca împotriva Deciziei civile nr. 304 A din 11 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale pentru minori şi familie.
Modifică în parte Decizia atacată şi Sentinţa civilă nr. 555 din 17 iunie 2010 a Tribunalului Cluj, secţia civilă, în sensul că despăgubirile se acordă conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Menţine restul dispoziţiilor deciziei atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 03 noiembrie 2011.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 7764/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7760/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
