ICCJ. Decizia nr. 7764/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7764/2011
Dosar nr.1517/3/2009
Şedinţa publică din 03 noiembrie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, la data de 14 ianuarie 2009 sub nr. 1517/3/2009, contestatorul B.V. în contradictoriu cu Ministerul Administraţiei şi Internelor, a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să admită contestaţia şi să dispună restituirea în natură a cotei de 3/4 din imobilul aflat în administrarea Ministerului Administraţiei şi Internelor, compus din teren în suprafaţă de 27 488 mp, situat în judeţul Ilfov, aşa cum a solicitat prin Notificarea înregistrată sub nr. X/2001, adresată Ministerului Administraţiei şi Internelor.
În fapt, contestatorul a arătat că prin notificarea din 22 mai 2001 s-a adresat Ministerului Administraţiei şi Internelor solicitând restituirea în natură a imobilului aflat în administrarea acestuia, situat în judeţul Ilfov.
Se menţionează că, în conformitate cu actele de proprietate depuse la dosarul cauzei, autorul contestatorului avea în proprietate 4 ha de teren în satul Baloteşti, şi o construcţie cu 6 camere şi dependinţe. La data de 11 mai 1951 autorităţile comuniste au comunicat defunctului G.M. că ferma proprietatea acestuia situată în comuna Baloteşti, compusă din 4 ha teren şi construcţie, a fost naţionalizată cu începere de la data de 1 mai 1950 în favoarea Ministerului de Interne. De la data respectivă se arată că proprietarul a fost deposedat prin forţă şi în mod cu totul abuziv, deşi în realitate nu a exista niciun titlu de trecere în proprietatea statului, nici prin rechiziţie, nici prin naţionalizare.
În ceea ce priveşte suprafaţa de 12.512 mp. şi construcţia arăta că pentru restituirea în natură a acestui imobil s-a adresat deţinătorului Serviciul de Informaţii Externe, care a emis dispoziţia de respingere a cererii acestuia nr. X/2004. Însă împotriva acestei soluţii a formulat contestaţie în temeiul Legii nr. 10/2001 care a fost soluţionată prin Decizia civilă nr. 77 din 6 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, irevocabilă prin respingerea recursului, prin care instanţa a obligat "intimata Serviciul de Informaţii Externe să restituie în natură contestatorului cota de 3/4 din imobilul aflat în administrarea sa, în suprafaţă de 12.512 mp, situat în judeţul Ilfov, care a format obiectul Notificării nr. X/2001."
Prin Sentinţa civilă nr. 592 din 23 aprilie 2010, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis în parte contestaţia formulată de reclamantul B.V. în contradictoriu cu pârâtul Ministerului Administraţiei şi Internelor; a obligat pârâtul să se pronunţe prin decizie sau dispoziţie motivată, privind restituirea în natură a cotei de 3/4 din imobilul aflat în administrarea Ministerului Administraţiei şi Internelor, compus din teren în suprafaţă de 24.401 mp, situat în judeţul Ilfov, conform Notificării înregistrată sub nr. X/2001; a omologat raportul de expertiză efectuat de expertul tehnic F.R. - varianta 1 care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a constatat că reclamantul a făcut dovada că imobilul în litigiu a aparţinut autorului său fiind transmis prin succesiune, astfel că are calitatea de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii conf. art. 3 din Legea nr. 10/2001 şi că acest imobil a fost preluat de către stat în mod abuziv în sensul dispoziţiilor art. 2 lit. h) din acelaşi act normativ, precum şi împrejurarea că reclamantul a solicitat prin notificare formulată în termenul prevăzut de lege restituirea în natură a terenului urmează să admită cererea acestuia.
Cu privire la modalitatea măsurilor reparatorii deoarece a rezultat din conţinutul raportului de expertiză că acest teren este liber şi nu este afectat de utilităţi publice şi faţă de prevalenţa restituirii în natură a imobilelor ridicată la rang de principiu prin Legea nr. 247/2005 care a modificat Legea nr. 10/2001, tribunalul a dispus obligarea pârâtului să se pronunţe prin decizie sau dispoziţie motivată privind restituirea în natură a cotei de 3/4 din imobilul aflat în administrarea Ministerului Administraţiei şi Internelor compus din teren în suprafaţă de 24.401 mp. situat în judeţul Ilfov, conform Notificării înregistrată sub nr. X/2001.
Împotriva acestei sentinţe au formulat apel şi reclamantul B.V. şi pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor, criticând-o pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie.
În susţinerea motivelor de apel reclamantul B.V. solicită admiterea apelului, anularea în parte a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată şi dispunerea asupra restituirii în natură a imobilului în litigiu.
Hotărârea este nelegală deoarece, deşi instanţa de fond a admis acţiunea, nu a dispus restituirea în natură a imobilului către reclamant, ci a obligat pârâta să se pronunţe prin dispoziţie în sensul restituirii imobilului.
Prin motivele de apel formulate, Ministerul Administraţiei şi Internelor apreciază că hotărârea este nelegală şi netemeinică pentru următoarele considerente.
1. Lipsa calităţii de reprezentant a avocatului T.M., la momentul formulării notificării.
Din verificarea notificării adresate de apelant pentru imobilul în litigiu se poate observa că aceasta este semnată de avocat şi nu de către notificatorul B.V., deşi nu a fost depus niciun contract de asistenţă juridică.
La data de 30 aprilie 2009, ca urmare a solicitării Ministerului Administraţiei şi Internelor, notificatorul, prin avocat a depus declaraţia notarială autentificată sub nr. X/2009 prin care se arată că, "Notificarea nr. X/2001 a fost semnată de Societatea Civilă de Avocaţi T & T T.A. şi T.B. în baza mandatului dat acestei societăţi pentru formularea, semnarea şi expedierea notificării", dar nu se depune niciun fel de mandat.
2. Sub aspectul identificării imobilului
Urmează ca instanţa să constate că notificatorul a revendicat un teren în suprafaţă de 27.488 mp, iar Ministerul Administraţiei şi Internelor are în folosinţă un teren în suprafaţă de 7,88 ha. Din actele existente la dosarul cauzei nu rezultă date certe de identificare a imobilului revendicat.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin Decizia nr. 678 din 24 noiembrie 2010 a respins apelul pârâtului, a admis apelul reclamantului, a schimbat în parte sentinţa, în sensul că a dispus restituirea în natură a 3/4 din imobilul teren în suprafaţă de 24.401 mp.
În considerentele deciziei s-a reţinut că, este nefondată critica apelantului referitoare la lipsa calităţii de reprezentant a avocatului T.A. pentru formularea notificării, întrucât notificatorul a depus la dosarul instanţei de fond declaraţia autentificată din 23 aprilie 2009 la BNP L.B. şi L.D. prin care a arătat expres că a împuternicit societatea de avocaţi să formuleze, să semneze şi să expedieze notificarea adresată apelantului. În aceste condiţii, în raport şi de dispoziţiile art. 67 şi următoarele din C. proc. civ. curtea constată că s-a făcut dovada existenţei mandatului dat societăţii de avocaţi, astfel că apelantul era obligat să soluţioneze notificarea.
Nefondată este şi critica referitoare la neidentificarea imobilului revendicat.
Din actele depuse la dosarul cauzei rezultă că autorii contestatorului au deţinut în proprietate un teren în suprafaţă de 4 ha situat în comuna Baloteşti.
La dosarul cauzei a fost întocmit raportul de expertiză efectuat de expert F.R. care, contrar celor susţinute de apelant a identificat efectiv suprafaţa de teren ce a aparţinut autorilor contestatorului şi care se află în administrarea apelantului. Nu este reală susţinerea apelantului că expertul nu ar fi identificat fosta proprietate a contestatorului, întrucât aceasta a fost delimitată ca având suprafaţa de 24.401 mp., fiind depusă schiţa acestui teren.
Criticile formulate de apelantul contestator sunt fondate şi au fost admise în considerarea celor ce urmează.
În speţă, deşi în mod corect instanţa de fond a reţinut că apelantul-contestator are calitatea de persoană îndreptăţită, a identificat imobilul în litigiu şi a administrat probe în ceea ce priveşte posibilitatea restituirii în natură, în mod greşit a considerat că este necesar să oblige pârâtul să se pronunţe prin decizie sau dispoziţie motivată asupra restituirii în natură a imobilului, apreciind practic că este necesar, să dispună reluarea procedurii administrative de restituire.
Ori, contrar celor dispuse de instanţa de fond, în Decizia nr. 20/2007 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în soluţionarea recursului în interesul legii, a dispus că instanţa de judecată este competentă să soluţioneze pe fond nu numai contestaţia formulată împotriva deciziei/dispoziţiei de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci şi acţiunea persoanei îndreptăţite în cazul refuzului nejustificat al entităţii deţinătoare de a răspunde la notificarea părţii interesate.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs pârâtul, invocând incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul critică hotărârea sub următoarele aspecte:
- În mod nelegal s-a reţinut că, în cauză s-a făcut dovada calităţii de reprezentant al avocatului T.M. la data semnării notificării. În accepţiunea art. 22 din Legea nr. 10/2001 republicată, persoana îndreptăţită trebuie să notifice persoana juridică deţinătoare. Prin persoane îndreptăţite se înţelege atât persoanele proprietare ale imobilului revendicat cât şi cele care acţionează pentru şi în numele proprietarului, sub condiţia prezentării unui mandat şi a unui contract de asistenţă juridică la momentul notificării. A accepta ca în timpul judecării contestaţiei să se facă dovada mandatului fără depunerea contractului de asistenţă juridică încheiat la momentul depunerii notificării, înseamnă a accepta opinia conform căreia oricând o societate de avocaţi puteau să revendice şi să semneze notificări în numele clientului, iar dovada în acest sens să se facă oricând pe parcursul soluţionării notificării.
- Notificatorul a revendicat un teren în suprafaţă de 27.488 mp, iar pârâtul are în folosinţă un teren în suprafaţă de 7,88 ha teren. Din actele existente la dosar nu rezultă date certe de identificare a imobilului revendicat.
Examinând criticile formulate prin intermediul cererii de recurs se constată nefondat recursul în considerentele celor ce succed.
1. Motivul de recurs referitor la dovada calităţii de reprezentant a avocatului T.M.
Contractul de mandat este acel act juridic prin care o parte, numită mandant, însărcinează o altă parte, numită mandatar, să încheie acte juridice pe seama şi în numele ei.
Contractul de mandat mai este denumit şi procură, împuternicire sau delegaţie.
Mandatul este un contract consensual iar potrivit art. 1533 alin. (1) C. civ. mandatul poate fi şi tacit.
Mandatul este un contract "intuitu personae", deoarece el se bazează esenţialmente pe învederarea pe care mandantul o are în mandatar.
În speţă, reclamantul prin declaraţia autentificată aflată în dosarul de fond, a dovedit că, notificarea din 22 mai 2001 adresată pârâtului în temeiul Legii nr. 10/2001 prin care a solicitat restituirea în natură a imobilului supus analizei a fost făcută în numele său de Societatea Profesională de Avocaţi T.A. şi T.B. în baza mandatului pe care l-a dat acestei societăţi.
În atare condiţii şi având în vedere că mandatul poate fi şi tacit, este cert că, nu este obligatoriu pentru dovedirea mandatului, să se depună la dosar contractul de asistenţă juridică, cum susţine recurentul prin motivele de recurs.
Semnătura aflată pe ultima filă a notificării a fost confirmată de mandant (reclamant) ca fiind conformă cu mandatul dat mandatarului avocat pentru semnarea, expedierea notificării şi pentru continuarea oricăror formalităţi şi demersuri ulterioare în scopul restituirii în natură a imobilului aflat în patrimoniul pârâtei.
În principiu dovada contractului de mandat se face prin însăşi executarea sa.
Cum în speţă mandatarul avocat a semnat şi expediat notificarea formulată în baza dispoziţiilor art. 22 din Legea nr. 10/2001 iar reclamantul (mandant) a confirmat prin declaraţie autentică existenţa unui mandat cu acest obiect este cert că, susţinerile recurentului în sensul lipsei mandatului de reprezentare nu sunt sustenabile.
2. Motivul de recurs privind identificarea terenului în litigiu.
Pentru determinarea terenului în litigiu instanţele au dispus efectuarea unei expertize de specialitate în condiţii de contradictorialitate.
Expertiza tehnică dispusă şi efectuată cu respectarea dispoziţiilor art. 201 şi următoarele C. proc. civ. a concluzionat că, suprafaţa de teren în litigiu are ca întindere 24.401 mp fiind liber de orice sarcini, iar obiecţiunile formulate de recurent au fost respinse ca neîntemeiate întrucât nu priveau lucrarea de specialitate ci omologarea variantelor de restituire întocmite de expert.
Or, privitor la forţa probantă a expertizei trebuie menţionat că, instanţa nu este legată de concluziile expertizei, acestea constituind numai elemente de convingere, lăsate la libera apreciere a judecătorului ca toate celelalte mijloace de probă.
Prin urmare omologarea variantelor de restituire revine instanţei care instrumentează cauza şi nu expertului care a efectuat lucrarea de specialitate.
În concluzie, criticile ce vizează expertiza sunt nefondate, această lucrare de specialitate fiind efectuată cu respectarea dispoziţiilor procedurale.
Prin motivele de recurs, s-au adus critici şi cu privire la situaţia de fapt stabilită de instanţe dar, este cunoscut faptul că nemulţumirile privind situaţia de fapt nu constituie motive de nelegalitate.
Aşadar, în raport de cele reţinute, Înalta Curte în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor împotriva Deciziei civile nr. 678 A din 24 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 03 noiembrie 2011.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 7767/2011. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 7763/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
