ICCJ. Decizia nr. 7769/2011. Civil. Despăgubiri Legea nr.221/2009. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7769/2011
Dosar nr.775/101/2010
Şedinţa publică din 3 noiembrie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
La data de 10 februarie 2010, reclamantele A.C. şi B.I. au chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mehedinţi, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 500.000 euro sau echivalentul în lei la data plăţii, pentru prejudiciul moral suferit de întreaga familie.
În motivarea acţiunii, reclamantele au arătat că, în vara anului 1951 împreună cu mama acestora şi bunicii li s-au stabilit domiciliu obligatoriu în localitatea Dîlga Nouă - Călmăţui.
Prin Sentinţa civilă nr. 243 din 21 mai 2010 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamantele A.C. şi B.I. împotriva pârâtului Statul Român, fiind obligat acesta din urmă la plata sumei de 55.000 euro, în echivalent lei la data plăţii, reprezentând daune morale.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut în esenţă, că în vara anului 1951, împreună cu întreaga familie, intimaţii au fost ridicaţi de la domiciliul lor şi dislocaţi în localitatea Dîlga Nouă - Călmăţui.
S-a mai reţinut că pe perioada dislocării, au locuit în bordeie săpate în pământ până şi-au construit case din chirpici, au fost lipsiţi de apă, hrană, asistenţă socială.
S-a apreciat că, în baza Hotărârilor nr. 880 din 4 iunie 1991 şi nr. 881 din 4 iunie 1991 ale Comisiei pentru aplicarea Decretului-Lege nr. 118/1990, reclamantele au beneficiat de drepturile prevăzute de Decretul-Lege nr. 118/1990.
În ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor de 500.000 euro, pentru fiecare reclamantă, suma este excesiv de mare, astfel că, acţiunea a fost admisă în parte.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamantele A.C. şi B.I., precum şi pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mehedinţi.
Reclamantele au criticat sentinţa doar sub aspectul cuantumului daunelor morale pe care le consideră ca fiind prea mici în raport cu suferinţele îndurate de aceştia, dar şi de practica instanţelor.
Prin apelul declarat, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice critică hotărârea ca nelegală şi netemeinică întrucât Legea nr. 221/2009, conferă dreptul la daune morale numai persoanelor care au fost condamnate politic nu şi celor faţă de care s-a luat măsura administrativă a strămutării, cum este cazul de faţă.
Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 396 din 17 noiembrie 2010 a respins apelul declarat de reclamantele A.C. şi B.I., a admis apelul formulat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice reprezentat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mehedinţi, a schimbat în tot Sentinţa civilă nr. 243 din 21 mai 2010 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în sensul că, a respins acţiunea formulată de reclamanţi.
Pentru a decide astfel, curtea de apel a reţinut că prevederile art. 5 alin. (1) lit. a), din Legea nr. 221/2009 au fost declarate neconstituţionale prin Decizia nr. 1358 din 21 septembrie 2010 a Curţii Constituţionale, publicată în M. Of. din 15.11.2010, astfel că instanţa trebuia să aibă în vedere că, potrivit art. 147 din Constituţie, o normă de drept îşi încetează efectele după 45 de zile de la publicarea deciziei în M. Of.
Deşi, la data soluţionării apelurilor de faţă termenul de 45 de zile prevăzut de textul constituţional a expirat, dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 nu mai pot fi aplicate, împrejurarea echivalând cu inexistenţa normei juridice.
Decizia Curţii Constituţionale nr. 1358 din 21 octombrie 2010 a fost publicată în M. Of., partea 5, la data de 15 noiembrie 2010, astfel că începând cu această dată nu mai există temei juridic pentru acordarea daunelor morale, putând fi acordate doar despăgubiri în temeiul art. 5 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 221/2009.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs reclamanta A.C. invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în dezvoltarea căruia a susţinut următoarele critici de nelegalitate:
Instanţa de apel a apreciat greşit temeiul juridic invocat prin acţiune, în sensul că a considerat ca fiind inaplicabile, în speţă, dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009.
Interpretarea este greşită şi pentru că a creat premisele unui abuz procedural, întrucât în situaţia în care actul normativ declarat neconstituţional este pus de acord de către puterea legislativă cu prevederile Constituţiei, pot exista soluţii chiar mai favorabile.
Chiar şi în lipsa unui act normativ care să reglementeze acordarea daunelor morale, instanţa era obligată să analizeze cererea prin prisma art. 998 C. civ.
În considerarea celor expuse, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei şi admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.
Examinând Decizia atacată prin prisma criticilor formulate, şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A.C. urmează a fi respins pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Potrivit art. 147 alin. (1) şi (4) din Constituţie şi ale art. 31 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/10992, deciziile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii, opozabile "erga omnes", inclusiv pentru instanţele judecătoreşti şi au putere numai pentru viitor, ceea ce înseamnă că după publicare, vor avea efect asupra tuturor cauzelor în curs de judecată, în care nu s-a pronunţat o hotărâre judecătorească definitivă de admitere a acţiunii reclamanţilor şi acordare a despăgubirilor în temeiul art. 5 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009.
Deciziile Curţii Constituţionale nr. 1358/2010 şi nr. 2360/2010 au fost publicate în M. Of. la data de 15.11.2010 astfel încât, începând cu această dată, dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. a), teza I din Legea nr. 221/2009 nu mai pot fi aplicate.
În sensul celor de mai sus, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 12 din 19 septembrie 2011 pronunţată în soluţionarea unui recurs în interesul legii a stabilit că, urmare a Deciziilor Curţii Constituţionale nr. 1358/2010 şi nr. 1360/2010, dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza 5 din Legea nr. 221/2009, privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora şi-au încetat efectele şi nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluţionate definitiv la data publicării deciziilor instanţei de contencios constituţional în M. Of.
În raport cu data publicării deciziilor Curţii Constituţionale, 15 noiembrie 2010 şi data deciziei pronunţate în apel, 17 noiembrie 2010, instanţa de apel, în mod corect, a constatat că nu mai există temei juridic pentru acordarea despăgubirilor morale la care erau îndreptăţiţi reclamanţii.
În consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul reclamantei A.C..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.C. împotriva Deciziei civile nr. 396 din 17 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 03 noiembrie 2011.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 7773/2011. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 7768/2011. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
