ICCJ. Decizia nr. 7777/2011. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7777/2011
Dosar nr.5747/97/2009
Şedinţa publică din 3 noiembrie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
La data de 23 noiembrie 2009, reclamanţii H.P., H.M. şi M.V. căsătorită H. au chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate ca fiind "de drept o condamnare cu caracter politic" condamnarea la muncă silnică pe viaţă şi confiscarea averii tatălui lor H.L. dispusă prin Sentinţa penală nr. 20/1959 pronunţată în dosarul nr. 1994/1958 a Tribunalului Militar al Regiunii a III-a Militare Cluj, rămasă definitivă prin respingerea recursului şi să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 600.000 euro (câte 200.000 euro pentru fiecare reclamant), pentru prejudiciul suferit ca urmare a condamnării politice a tatălui lor.
În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că împreună sunt fraţi, fii ai numitului H.L. care, pe când locuia cu familia în Hunedoara şi era încadrat ca muncitor la fostul Combinat Siderurgic Hunedoara, respectiv în data de 11 noiembrie 1957, a plecat de acasă, sub pretextul unei delegaţii la Brăila şi nu s-a mai întors.
În martie 1958, au fost încunoştinţaţi, printr-o scrisoare, de către un avocat din Bucureşti că este delegat să-l apere din oficiu într-un dosar penal.
Au mai arătat că, acei ani au fost deosebit de grei, că mama acestora a purtat întreţinerea familiei, fiind nevoită să divorţeze pentru a-şi schimba numele, H.M. a fost exmatriculat în clasa a X-a, iar M.V. nu a fost primită la liceu decât la circa 2 ani de la absolvirea gimnaziului.
În ceea ce priveşte pe reclamantul H.P. acesta nu a mai putut să-şi realizeze dezideratul de a deveni aviator, întrucât nu a fost primit în armată, fiind considerat ca fiu al unui deţinut politic.
Prin Sentinţa civilă nr. 152/2010 din 19 mai 2010 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, secţia civilă, a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de reclamanţii H.P., H.M. şi M.V. împotriva pârâtului Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Hunedoara şi în consecinţă:
A obligat pârâtul să plătească reclamantelor suma de 60.000 euro sau contravaloarea în lei, la data plăţii efective, cu titlu de despăgubiri civile.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că în conformitate cu dispoziţiile art. 5 şi art. 1 din Legea nr. 221/2009, crima de insurecţie armată reţinută în sarcina antecesorului lor, H.L. este considerată de drept, condamnare cu caracter politic, reclamanţii fiind îndreptăţiţi la repararea daunelor morale.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii şi pârâtul Statul Român.
Prin apelul formulat reclamanţii au solicitat majorarea despăgubirilor de la 60.000 euro la 100.000 euro, întrucât suma acordată de prima instanţă nu este de natură să acopere suferinţele îndurate de tatăl acestora şi de consecinţele pe care le-au trăit după arestare, respectiv starea de sărăcie şi faptul că nu au putut să se realizeze din punct de vedere social şi profesional.
Pârâtul Statul Român a criticat sentinţa prin aceea că despăgubirile acordate reclamanţilor depăşesc pragul maxim admis de OUG nr. 62/2010, solicitând totodată a se avea în vedere şi faptul că, prin Decizia nr. 1358/2010 pronunţată de Curtea Constituţională a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) teza I din Legea nr. 221/2009.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 192/A/2010 din 16 decembrie 2010 a admis apelul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice împotriva Sentinţei civile nr. 152/2010 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, secţia civilă, şi în consecinţă:
A respins acţiunea formulată de reclamanţii H.P., H.M. (prin procurator M.V.) şi de M.V..
A respins apelul declarat de reclamanţii H.P., M.V. şi H.M., decedat, proces continuat de succesorii săi, H.E., H.E.F., G.L.R. şi M.A.B. împotriva aceleiaşi sentinţe.
Pentru a decide astfel, curtea de apel a reţinut următoarele considerente:
Prevederile art. 5 alin (1) lit. a), teza I ale Legii nr. 221/2009 au fost declarate neconstituţionale prin Deciziile Curţii Constituţionale nr. 1358/2010 şi nr. 1360/2010.
Potrivit art. 147 alin. (1) din Constituţia României, dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale, dacă în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei.
Prin urmare, la momentul pronunţării prezentei decizii, textul de lege care a permis acordarea daunelor morale descendenţilor celor care au suferit condamnări politice a fost declarat neconstituţional şi are ca efect suspendarea de drept a textului de lege.
Împotriva acestei din urmă decizii au declarat recurs reclamanţii invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, Libertăţilor Fundamentale în dezvoltarea cărora au reiterat starea de fapt şi consecinţele negative suferite de antecesorul lor pe plan fizic şi psihic, valorile morale lezate, intensitatea cu care au fost percepute, consecinţele asupra familiei şi încălcarea principiului securităţii juridice.
Examinând Decizia atacată prin prisma criticilor formulate şi a prevederilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul formulat de reclamanţi este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În raport de dispoziţiile art. 147 alin. (1) şi (4) din Constituţie şi ale art. 31 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 deciziile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii, inclusiv pentru instanţele judecătoreşti şi au putere numai pentru viitor, ceea ce înseamnă că după publicare, vor avea efect asupra tuturor cauzelor în curs de judecată, în care nu s-a pronunţat o hotărâre judecătorească definitivă.
Dispoziţia din lege declarată neconstituţională nu se mai poate aplica, instanţa învestită cu soluţionarea unei acţiuni căreia îi este incidentă norma declarată neconstituţională având obligaţia să nu o mai aplice.
Deciziile Curţii Constituţionale nr. 1358 şi nr. 1360/2010 au fost publicate în M. Of. la data de 15.11.2010, astfel că dispoziţiile art. 5 alin. (1), lit. a), teza întâi din Legea nr. 221/2009 au fost suspendate de drept, urmând ca, în situaţia în care, în termen de 45 de zile, Parlamentul nu pune de acord aceste prevederi legale cu Constituţia, acestea să-şi înceteze efectele.
Cum în termenul de 45 de zile autorităţile competente nu au intervenit în scopul compatibilităţii cu dispoziţiile Constituţiei, prevederile art. 5 alin. (1), lit. a), teza întâi din Legea nr. 221/2009, prevederi care constituiau temeiul juridic al acţiunilor deduse judecăţii, faţă de efectul ex nunc al deciziilor Curţii Constituţionale aceste prevederi nu se mai aplică.
În acest sens, s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 12 din 19 septembrie 2011, în recurs în interesul legii, publicată în M. Of., nr. 789/7.11.2011, prin care s-a stabilit că, urmare a Deciziilor Curţii Constituţionale nr. 1358/2010 şi nr. 1360/2010, dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. a), teza 5 din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate şi-au încetat efectele şi nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluţionate definitiv la data publicării deciziilor instanţei de contencios constituţional în M. Of.
În raport de data pronunţării deciziei din apel, 16 decembrie 2010, şi data publicării deciziilor Curţii Constituţionale în M. Of., 15.11.2010, rezultă în mod evident că, dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. a), teza I din Legea nr. 221/2009, nu mai puteau constitui temei juridic al acţiunii formulate.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de reclamanţii H.P., M.V. şi H.M., decedat, proces continuat de succesorii săi, H.E., H.E.F., G.L.R. şi M.A.B. va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanţii H.P., H.E., H.E.F., G.L.R., M.A.B. şi M.V. împotriva Deciziei civile nr. 192 A din 16 decembrie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 03 noiembrie 2011.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 7776/2011. Civil. Anulare act. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7773/2011. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
