ICCJ. Decizia nr. 7782/2011. Civil. Drepturi băneşti. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7782/2011
Dosar nr.5126/120/2008
Şedinţa publică din 03 noiembrie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 248/CM din 6 februarie 2009 a Tribunalului Argeş a fost admisă acţiunea formulată de reclamanţii T.D. şi T.E. şi a fost obligată pârâta S.C. P. S.A. Bucureşti să plătească acestora drepturile salariale suplimentare reprezentând primele pentru Paşte şi Crăciun prevăzute de art. 168 alin. (1) din CCM la nivel de unitate, pe anii 2005, 2006 şi 2007, în raport de salariul de bază mediu pe unitate, din care vor fi deduse contribuţiile corespunzătoare impozitului şi bugetelor de asigurări sociale (CAS, CASS şi şomaj), în funcţie de perioada efectiv lucrată, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
La termenul de judecată din data de 12 ianuarie 2010 recurenta-pârâtă S.C P. S.A. Bucureşti ("OMV P." S.A.) a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 222 şi art. 282 C. muncii, a art. 73 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă şi a art. 8 alin. (2) din Legea nr. 54/2003 a sindicatelor.
Recurenta a arătat că aceste dispoziţii sunt neconstituţionale în sensul că încalcă anumite dispoziţii din Constituţia României şi anume, art. 1 alin. (3), art. 9, art. 16 alin. (1) şi (2), art. 20 alin. (1) şi (2), art. 24 alin. (1), art. 40 alin. (1), art. 41 alin. (5) şi art. 53 alin. (1) şi (2).
Referitor la excepţia de neconstituţionalitate invocată de recurenta-pârâtă s-a arătat, în susţinerea acesteia, că în litigiul de faţă a fost chemată în judecată, în calitate de angajator, pentru a se supune dispoziţiilor legale care nu recunosc calitatea procesuală a sindicatelor în rezolvarea conflictelor de drepturi, deşi obligaţiile sale au fost negociate şi asumate în urma negocierilor colective purtate cu sindicatele în considerarea calităţii lor de unici parteneri de dialog social pentru încheierea contractelor colective de muncă la nivel de unitate.
S-a susţinut că dispoziţiile legale menţionate, indicate ca fiind neconstituţionale, încalcă atât articolele din Constituţia României, cât şi prevederile principiilor şi articolelor ce alcătuiesc blocul de constituţionalitate român, respectiv dispoziţiile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.
A mai arătat recurenta că există o diferenţă între regimul juridic al conflictelor de interese şi al conflictelor de drepturi, în cazul primelor conflicte parteneri de dialog social fiind sindicatele, în timp ce în cazul conflictelor de drepturi acestea nu au aproape niciun rol, ceea ce atrage imposibilitatea unităţii de a le introduce în cadrul procesului demarat de salariaţi.
Prin încheierea pronunţată la 02 februarie 2010 în dosar nr. R5126/120/2008, Curtea de Apel Piteşti a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, apreciind că nu sunt întrunite cerinţele art. 29 din Legea nr. 47/1992.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că dispoziţiile legale a căror neconstituţionalitate a fost invocată nu au legătură cu soluţionarea cauzei.
Aceasta, în condiţiile în care obiectul acţiunii l-a reprezentat pretenţia de obligare a pârâtei-recurente OMV P. S.A. la plata unor drepturi salariale către reclamanţi, iar sindicatul nu este parte în dosar.
Intenţia declarată a recurentei de a formula cerere împotriva sindicatului la un moment viitor nu justifică o pretinsă legătură în soluţionarea cauzei a textelor de lege menţionate.
Prin chiar susţinerea recurentei-pârâte se admite că interesul său este viitor, urmărindu-se ca prin declararea ca neconstituţionale a celor 4 dispoziţii legale să poată fi atras în proces sindicatul.
Faţă de această situaţie, instanţa a constatat că o eventuală declarare a neconstituţionalităţii invocate nu ar avea nicio înrâurire asupra soluţionării unei cauze în care sindicatul nu are calitatea de parte.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs S.C. "O.M.V. P." S.A., care în susţinerea nelegalităţii soluţiei a arătat că drepturile fundamentale ale acestei societăţi sunt obstrucţionate din punct de vedere juridic prin menţinerea în activul legislativ a unor dispoziţii care îngrădesc lărgirea cadrului procesual prin includerea obligatorie a sindicatelor în proces şi recunoaşterea calităţii procesuale de sine-stătătoare.
S-a pretins că sunt întrunite în speţă condiţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 vizând sesizarea Curţii Constituţionale, fiind imperios necesară, pentru dezlegarea litigiului, declararea neconstituţionalităţii textelor cu privire la calitatea procesuală a sindicatelor.
Aceasta, întrucât prezentul litigiu este unul de muncă, în cadrul căruia recurenta este chemată în judecată în calitate de angajator, fiind obligată să se supună dispoziţiilor care nu recunosc calitatea procesuală a sindicatelor în rezolvarea conflictelor de drepturi, deşi obligaţiile societăţii au fost negociate şi asumate în urma negocierilor colective purtate cu sindicatele.
S-a pretins de asemenea, că prin neprimirea excepţiei de neconstituţionalitate, recurentei îi este îngrădit dreptul la un proces echitabil văzut prin exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Sub acest aspect, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că legiuitorul are obligaţia de a asigura adoptarea unor dispoziţii legale eficiente din punctul de vedere al aplicabilităţii acestora, în sensul că trebuie să fie coerente.
Or, textele de lege criticate pentru neconstituţionalitate impun la nivel infraconstituţional o diferenţiere arbitrară de regim juridic, între conflictele de interese şi cele de drepturi.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus suspendarea judecării recursului declarat de pârâta S.C. OMV P. S.A. pentru lipsa părţilor, cererea fiind repusă pe rol la data de 27 septembrie 2011.
Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii, timp de un an, în materie civilă.
Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an şi această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părţii.
Altfel spus, perimarea operează cu condiţia ca timp de un an să nu se fi săvârşit nici un act de procedură în vederea judecării cauzei, situaţie cauzată de lipsa de diligentă a părţilor, care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea să o facă.
Aceasta este şi situaţia în speţă, unde, după suspendarea judecăţii recursului pe temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 16 septembrie 2010, părţile au lăsat să treacă un interval de timp de un an fără să fi săvârşit vreun act de procedură în vederea reluării judecăţii recursului.
Reţinând, aşadar, întrunirea în cauză a condiţiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., constatând, totodată, că, potrivit aceluiaşi text de lege, perimarea operează de drept şi că, potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ., ea se poate constata şi din oficiu de către instanţă, Înalta Curte urmează să constate perimată cererea de recurs cu a cărei judecată a fost învestită.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de pârâta S.C. OMV P. S.A. împotriva încheierii de şedinţă din 02 februarie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 03 noiembrie 2011.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 7784/2011. Civil. Reintegrare spaţiu locativ.... | ICCJ. Decizia nr. 7779/2011. Civil. Anulare act. Recurs → |
|---|
