ICCJ. Decizia nr. 7775/2011. Civil. Partaj judiciar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7775/2011
Dosar nr.276/197/2004
Şedinţa publică din 03 noiembrie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 283/Ap din 22 decembrie 2010 a Tribunalului Braşov s-a respins cererea de apel formulată de apelantul S.G., împotriva Sentinţei civile nr. 7662 din 06 iulie 2009 pronunţată de Judecătoria Braşov, pe care a păstrat-o.
Pentru a hotărî astfel Tribunalul a reţinut că Judecătoria Braşov a admis cererea dedusă ei spre soluţionare, reţinând că, în intervalul de timp indicat, apelantul a obţinut din închirierea bunului imobil în litigiu suma de 13.800 dolari S.U.A.
De altfel, criticile pe care apelantul le-a adus sentinţei apelate sub aspectul analizat sunt generice şi ele nu vizează modalitatea de evaluare ce a fost solicitată de experţii desemnaţi în cauză pentru determinarea valorii acestui imobil.
Aşa fiind tribunalul, pentru considerentele de fapt şi de drept mai sus expuse, constată că cererea de apel supusă judecăţii este nefondată, astfel că, în conformitate cu dispoziţiile art. 296 C. proc. civ., a respins-o, cu consecinţa păstrării sentinţei pronunţată de prima instanţă.
Împotriva deciziei civile a declarat recurs reclamantul S.M.I. care a susţinut motivele de nelegalitate reglementate de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ..
Prin Decizia civilă nr. 357/R din 6 aprilie 2010 Curtea de Apel Braşov a admis recursul, a casat Decizia civilă nr. 283/Ap din 22 decembrie 2010 şi a reţinut cauza spre rejudecare, fixând termen la 4 mai 2010.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Braşov a reţinut următoarele:
Atât prima instanţă, cât şi instanţa de apel nu s-au preocupat de elucidarea stării de fapt susţinută de ambele părţi, cantonându-se asupra celei de drept rezultată din evidenţele de căile funciară. În aplicarea prevederilor art. 129 alin. (4) şi (5) C. proc. civ., instanţele de fond aveau obligaţia de a pune în discuţia părţilor orice împrejurări de fapt şi de drept pentru a lămuri starea de fapt şi să ordone probele necesare.
Faţă de considerentele reţinute de instanţe în etapele devolutive şi motivele de recurs invocate, curtea a reţinut că starea de fapt care este determinantă în aplicarea corectă a legii, nu a fost lămurită pe deplin, încât se impune administrarea de noi probe, sens în care în baza art. 312 alin. (3) C. proc. civ. s-a dispus casarea deciziei din apel, iar potrivii art. 312 alin. (4) C. proc. civ., şi s-a reţinut cauza spre rejudecare.
Prin încheierea din 14 septembrie 2010 Curtea de Apel Braşov a admis cererea de suspendare formulată de pârâtul S.G. şi a dispus suspendarea cauzei până la soluţionarea irevocabilă a Deciziei nr. 8480/197/2010 aflat pe rolul Judecătoriei Braşov.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că obiectul acţiunii îl constituie constatarea simulaţiei contractului de vânzare-cumpărare pentru imobilul pentru care în prezenta acţiune se solicită ieşirea din indiviziune, astfel că între cele două acţiunii există o strânsă legătură, fiind îndeplinite condiţiile art. 244 pct. 1 C. proc. civ..
Împotriva încheierii din 14 septembrie 2010 a declarat recurs reclamantul care a susţinut următoarele critici de nelegalitate.
În mod eronat s-a considerat că soluţia ce urmează a se pronunţa depinde de soluţia ce va fi pronunţată în Dosarul nr. 8480/197/20410, iar prevederile art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. nu sunt obligatorii pentru instanţa de judecată.
Analizând recursul declarat prin prisma dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este inadmisibil pentru considerentele ce succed:
Încheierea din 14 septembrie 2010 a fost pronunţată de Curtea de Apel Braşov ca instanţă de recurs (în complet de 3 judecători), şi nu ca instanţă de fond sau apel.
În conformitate cu art. 3 C. proc. civ., ca instanţă de recurs, Curtea judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel sau împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de tribunale, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului, precum şi în orice alte cazuri expres prevăzute de lege.
În conformitate cu art. 2441 C. proc. civ., asupra suspendării procesului, fără a distinge în ce priveşte soluţia, de admitere sau respingere a cererii, instanţa se va pronunţa prin încheierea care poate fi atacată cu recurs în mod separat, cu excepţia celor pronunţate în recurs.
Prin modificarea C. proc. civ., prin art. I pct. 77 din OUG nr. 138/2011, legiuitorul a limitat dreptul de recurs al părţilor, ce poate fi exercitat numai împotriva încheierilor prin care s-a întrerupt cursul judecăţii în cauzele soluţionate în primă instanţă sau în apel, în care şi "hotărârea pe fond este supusă unei căi de atac.
Hotărârile prin care sunt soluţionate cauzele în recurs sunt irevocabile, astfel că prin modificarea art. 2441 C. proc. civ. calea de atac împotriva încheierii de suspendare dispusă de instanţa de recurs a fost suprimată.
Pentru considerentele expuse, Curtea constată că recurentul nu are drept de recurs împotriva încheierii atacate, astfel că recursul nu este admisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul S.M.I. împotriva încheierii de şedinţă din 14 septembrie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 03 noiembrie 2011.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 7778/2011. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7776/2011. Civil. Anulare act. Recurs → |
|---|
