ICCJ. Decizia nr. 7793/2011. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7793/2011
Dosar nr.4703/197/2011
Şedinţa din camera de consiliu de la 03 noiembrie 2011
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competenţă de faţă;
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 590/81/2010 din 14 ianuarie 2010 reclamantul O.C. a chemat în judecată pe O.L. şi T.J., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună ieşirea din indiviziune asupra bunurilor rămase la decesul autorului lor, O.L..
Prin Sentinţa civilă nr. 9821 din 21 septembrie 2010 Judecătoria Ploieşti a admis excepţia de necompetenţă teritorială, a Judecătoriei Ploieşti; a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamantul O.C. împotriva O.L. şi T.J. în favoarea Judecătoriei Braşov.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Ploieşti a reţinut următoarele:
Potrivit art. 14 C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cererilor în materie de moştenire, revine instanţei celui din urma domiciliu al defunctului.
Din cuprinsul certificatului de moştenitor nr. 295/1978, emis de pe urma defunctului O.F., de către fostul notariat de stat judeţean Braşov, instanţa reţine ca ultimul domiciliu al autorului părţilor a fost în Braşov, sens în care şi dezbaterea succesiunii acestuia a avut loc pe raza oraşului Braşov, localitate ce se află în raza teritorială a Judecătoriei Braşov.
Prin Sentinţa civilă nr. 10341 din 20 septembrie 2011 Judecătoria Braşov, în baza art. 14 C. proc. civ., a dispus declinarea competenţei soluţionării acţiunii având ca obiect partaj succesoral formulată de reclamantul O.C. în contradictoriu cu pârâţii O.L. şi T.J. în favoarea Judecătoriei Ploieşti şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Braşov a reţinut următoarele:
Acţiunea de faţă este o cerere de ieşire din indiviziune obişnuită, nefiind un partaj succesoral. Art. 14 nu enumeră între situaţiile expres şi limitativ prevăzute cererea de partaj succesoral, menţionând la pct. 2 cereri privitoare la moştenire precum şi pretenţii pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva celuilalt. Astfel, se reţine că partajul ar putea fi încadrat în această categorie a cererilor privitoare la moştenire, dacă şi numai dacă ar fi în legătură cu moştenirea.
În acest sens se reţine că raţiunea stabilirii în mod exclusiv a competenţei instanţei în materie succesorală la ultimul domiciliu al defunctului este aceea că în acea locaţie se găsesc de regulă bunurile cele mai de preţ, documente, testamente, etc.
În speţă s-a considerat că primează raţiunile ce au stat la baza reglementării art. 13 C. proc. civ., respectiv în materie reală imobiliară probatoriul este mai lesne de administrat la instanţa în a cărei rază teritorială se regăseşte imobilul.
Având în vedere aceste considerente, instanţa, raportându-se şi la dispoziţiile art. 158 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., art. 13 şi 14 C. proc. civ. a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Ploieşti.
Având în vedere că este vorba de două declinări reciproce de competenţă, instanţa a constatat existenţa conflictului negativ de competenţă prevăzut de art. 29 pct. 2 C. proc. civ., potrivit art. 21 C. proc. civ., înaintând dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie competentă să soluţioneze conflictul de competenţă conform art. 22 alin. (3) C. proc. civ..
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Judecătoriei Braşov, pentru următoarele considerente:
Prin acţiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâţii s-a solicitat ieşirea din indiviziune a părţilor cu privire la masa succesorală rămasă de pe urma defunctului O.F..
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că de pe urma defunctului lor tată, O.F., decedat la 08 octombrie 1977, au rămas ca moştenitori în cote egale de 1/3, părţile din prezenta cauză, în calitate de descendenţi (fii), iar masa succesorală se compune din terenul situat în Ploieşti.
Conform art. 14 din C. proc. civ. "în materie de moştenire sunt de competenţa instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului; 1. cererile privitoare la validitatea sau executarea dispoziţiilor testamentare; 2. cererile privitoare la moştenire, precum şi cele privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva altuia; 3. cererile legatarilor sau ale creditorului defunctului împotriva vreunuia dintre moştenitori, sau împotriva executorului testamentar", instituindu-se astfel o regulă de competenţă teritorială, exclusivă, absolută, de la care părţile nu pot deroga.
Cum autorul părţilor a avut ultimul domiciliu în Braşov, iar prezentul litigiu vizează pretenţii reciproce ale părţilor în calitatea de moştenitori legali, pretenţii ce sunt supuse regulilor ce guvernează materia succesiunii, litigiul vizează însăşi dezbaterea succesiunii defunctului, compunerea masei succesorale, stabilirea cotelor părţilor şi împărţirea efectivă a bunurilor ce constituie masa succesorală.
Pentru aceste considerente şi având în vedere dispoziţiile art. 20 raportat la art. 14 alin. (1) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzei se va stabili în favoarea Judecătoriei Braşov.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Braşov.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 03 noiembrie 2011.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 7798/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7794/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
