ICCJ. Decizia nr. 7799/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7799/2011
Dosar nr.9451/95/2009
Şedinţa publică din 3 noiembrie 2011
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele:
1. Hotărârea instanţei de apel
Prin Decizia nr. 381 din 09 noiembrie 2010, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul declarat de pârâţii Primarul municipiului Târgu Jiu şi Primăria municipiului Târgu Jiu împotriva Sentinţei civile nr. 202 din 23 iunie 2010 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia civilă. A schimbat sentinţa în sensul că a respins contestaţia formulată de reclamantul M.M. împotriva Dispoziţiei nr. 6642/2009 emisă de Primăria municipiului Târgu Jiu.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că pentru incidenţa art. 11 din Legea nr. 10/2001 nu este obligatoriu ca noile construcţii să ocupe în proporţie de 100% terenurile expropriate, pentru normala exploatare a acestora fiind necesare spaţii verzi, zone de protecţie, diferite căi de acces şi alte utilităţi publice, întregul ansamblu urbanistic constituindu-se într-un tot inseparabil.
Din probele administrate în cauză rezultă că suprafaţa de teren în litigiu se regăseşte într-o zonă sistematizată a localităţii, iar suprafaţa de teren în litigiu a fost apreciată în mod greşit ca teren liber, neputând fi separată şi dislocată din ansamblul edilitar-gospodăresc edificat.
Faptul că aleea de acces nu a fost edificată exact conform planului de amplasament de la data edificării ansamblului urbanistic nu are relevanţă în condiţiile în care se apreciază, în raport de celelalte elemente privind noţiunea de teren liber, că terenul nu poate fi restituit în natură.
2. Recursul
2.1. Motive
Reclamantul a declarat recurs prin care a formulat următoarele critici în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului:
Instanţa de apel a evaluat eronat probatoriul administrat de tribunal şi nu a ţinut cont de împrejurarea că ambele rapoarte de expertiză conţin concluzii identice şi că starea de fapt reţinută de expert este în conformitate cu regimul juridic actual al terenului în litigiu.
Terenul în suprafaţă de 128 mp este liber de utilităţi publice, servituţi legale în înţelesul legii, restituirea în natură fiind soluţia reparatorie optimă.
Scopul exproprierii nu a fost atins şi nici lucrările la care face vorbire instanţa de apel nu afectează ansamblul urbanistic zonal.
2.2. Analiza recursului
Recursul nu este întemeiat şi va fi respins pentru următoarele considerente:
Terenul în litigiu a fost expropriat prin Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 540 din 5 octombrie 1973.
Conform art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcţional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil.
În aplicarea acestui text, pct. 10.3 din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 250/2007, arată că în toate cazurile entitatea învestită cu soluţionarea notificării are obligaţia, înainte de a dispune orice măsură, de a identifica cu exactitate terenul şi vecinătăţile şi totodată de a verifica destinaţia actuală a terenului solicitat şi a subfeţei acestuia, pentru a nu afecta căile de acces (existenţa pe terenul respectiv a unor străzi, trotuare, parcări amenajate şi altele asemenea), existenţa şi utilizarea unor amenajări subterane: conducte de alimentare cu apă, gaze, petrol, electricitate de mare calibru, adăposturi militare şi altele asemenea. În cazul în care se constată astfel de situaţii, restituirea în natură se va limita numai la acele suprafeţe de teren libere sau, după caz, numai la acele suprafeţe de teren care nu afectează accesul şi utilizarea normală a amenajărilor subterane. Sintagma amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale are în vedere acele suprafeţe de teren afectate unei utilităţi publice, respectiv suprafeţele de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunităţii, şi anume căi de comunicaţie (străzi, alei, trotuare etc.), dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spaţii verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri şi grădini publice, pieţe pietonale şi altele.
Instanţa de apel a făcut aplicarea şi interpretarea corectă a legii materiale incidente în cauză.
Astfel, nu se poate considera că o suprafaţă de teren de 128 mp, aflată între B-dul L., spaţiu verde, alee de acces şi un rest de proprietate al localităţii pe o lungime de 12,56 mp, afectată pe o suprafaţă de 68 mp de o alee de acces, iar pe restul de 60 mp afectată de o parcare, este liberă şi ar putea fi restituită în natură. Faţă de temeiurile de drept sus-menţionate, intenţia legiuitorului a fost ca un asemenea teren să nu fie restituit în natură întrucât, în caz contrar, ar fi afectate accesul şi utilizarea normală a construcţiilor aflate pe terenurile învecinate.
Având în vedere cele mai sus arătate, criticile formulate de reclamant nu întrunesc cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, cu consecinţa rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M.M. împotriva Deciziei nr. 381 din 09 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 03 noiembrie 2011.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 7802/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7800/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
