ICCJ. Decizia nr. 7813/2011. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7813/2011
Dosar nr.1757/108/2009
Şedinţa publică din 3 noiembrie 2011
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele:
1. Hotărârea instanţei de apel
Prin Decizia nr. 428 din 10 noiembrie 2010, Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă a admis apelul declarat de reclamanta V.R. şi continuat de L.M. împotriva Sentinţei civile nr. 158/2010 pronunţată de Tribunalul Arad. A schimbat în parte sentinţa în sensul că a obligat pârâtul la plata în favoarea reclamantei a sumei de 1200 lei, reprezentând cheltuieli parţiale de judecată în primă instanţă. A respins apelul declarat de pârât împotriva aceleiaşi sentinţe.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că în mod greşit prima instanţă a compensat în totalitate cheltuielile de judecată efectuate de părţi. Se impune numai compensarea cheltuielilor constând în contravaloarea expertizelor.
Cât priveşte apelul pârâtului, s-a arătat că experţii care au întocmit raportul de expertiză în primă instanţă şi-au menţinut punctul de vedere exprimat în raportul de expertiză iniţial.
Primăria Arad a comunicat că nu deţine evidenţa valorilor de tranzacţionare a imobilelor, iar pârâtul a depus la dosar 4 contracte de vânzare-cumpărare pentru terenuri din zona afectată de expropriere. Nu s-a putut ţine cont de preţurile indicate în aceste contracte pentru că este vorba despre preţuri stabilite la nivelul anilor 1993, 2007 şi 2008.
2. Recursul
2.1. Motive
Pârâtul a declarat recurs, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticile vizând următoarele aspecte:
Hotărârea a fost dată cu încălcarea normei legale incidentă în speţă. Instanţa de apel, confirmând valoarea de despăgubire stabilită de prima instanţă la suma de 45 euro/mp a încălcat dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
Stabilirea despăgubirilor trebuia să se efectueze prin raportare la preţurile de tranzacţionare obişnuite de la momentul întocmirii raportului de expertiză.
Trebuia să se aibă în vedere preţul efectiv plătit şi consemnat ca atare în contractele autentice de vânzare-cumpărare. În lipsa unor dovezi concrete din care să rezulte că la data întocmirii raportului de expertiză judiciară imobile similare imobilului expropriat au fost tranzacţionate la 45 euro/mp, instanţa de apel în mod nelegal a confirmat valoarea de 45 euro/mp stabilită de instanţa de fond.
Hotărârea instanţei de apel a fost pronunţată cu aplicarea şi interpretarea greşită a art. 27 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 pentru că a respins apelul pârâtului şi datorită faptului că varianta propusă de expert de 16,07 euro/mp a fost considerată inferioară sumei acordate de stat.
În mod greşit instanţa de apel a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1200 RON, faţă de faptul că acţiunea reclamantei a fost admisă în parte.
2.2. Întâmpinarea
Intimata L.M. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală şi în raport de dovezile administrate.
2.3. Analiza recursului
Recursul este întemeiat şi va fi admis pentru următoarele considerente:
Conform art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, la calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia.
Instanţa de apel a invocat acest text numai pentru a susţine motivele pentru care a înlăturat dovada cu înscrisuri administrată de pârât, respectiv contracte de vânzare-cumpărare având ca obiect terenuri similare cu cel expropriat încheiate la alte momente decât data întocmirii raportului de expertiză.
Pentru aplicarea corectă a art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 se impunea, însă, să solicite să se depună contracte de vânzare-cumpărare care să îndeplinească cerinţa textului şi nu să valideze opinia experţilor care au arătat că au stabilit cuantumul despăgubirilor în raport de oferte de vânzare a unor terenuri din cartierul Aradul Nou. Faptul că instanţa ar fi putut asigura administrarea acestei dovezi o arată înscrisurile depuse în etapa recursului.
Pe cale de consecinţă, stabilind cuantumul despăgubirii în funcţie de oferta de vânzare a unor terenuri similare, şi validând raportul de expertiză în temeiul art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, instanţa de apel a pronunţat o soluţie nelegală decurgând din interpretarea greşită a acestui temei de drept. Ca atare, critica recurentului întruneşte cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În raport de dispoziţiile art. 312 alin. (3) C. proc. civ. recursul va fi admis şi hotărârea din apel va fi casată cu trimitere spre rejudecarea apelului, fiind necesară efectuarea unei noi expertize pentru a se determina cuantumul despăgubirilor în raport de preţurile cu care se vând, în mod obişnuit, terenuri de aceeaşi natură, în zona în care se află terenul expropriat.
Nu este, însă, întemeiată critica privitoare la cuantumul cheltuielilor de judecată a căror compensare a făcut-o instanţa de apel. Astfel, instanţa a făcut aplicarea art. 276 C. proc. civ. tocmai întrucât acţiunea reclamantei a fost admisă în parte.
Ca atare, casarea deciziei din apel este parţială, numai cât priveşte reanalizarea apelului declarat de Statul Român reprezentat de Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A..
De vreme ce în apelul reclamantei au fost formulate critici doar sub aspectul modului în care prima instanţă a soluţionat capătul de cerere privitor la contravaloarea lipsei de folosinţă, nu şi al cuantumului despăgubirilor, iar acest aspect nu a fost dedus judecăţii şi în recurs, în fond după casare judecata se va limita numai la determinarea despăgubirilor cuvenite pentru expropriere în sensul arătat în art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. împotriva Deciziei nr. 428 din 10 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Casează în parte Decizia atacată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe spre rejudecarea apelului pârâtului.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 noiembrie 2011.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 7814/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7811/2011. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
