ICCJ. Decizia nr. 7843/2011. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7843/2011
Dosar nr.9673/1/2010
Şedinţa publică din 03 noiembrie 2011
Deliberând, în condiţiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra cererii de revizuire constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 23 noiembrie 2010, revizuentul B.P. a solicitat, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea Deciziei civile nr. 844 din 25 octombrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. 7453,18/315/2007, întrucât este potrivnică Deciziei civile nr. 86 din 09 martie 2009 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, în Dosarul nr. 3434/315/2007, hotărâre rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 62 din 26 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti.
Se arată că cele două hotărâri sunt contradictorii, potrivnice, fiind date în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
În fapt, se motivează că prin Încheierea nr. 13194 din 09 mai 2007, conexată cu nr. 18555, O.C.P.I. Dâmboviţa a dispus admiterea cererii cu privire la imobilul teren curţi-construcţii intravilan în suprafaţă de 9185 m.p., cu construcţiile CI - vestiar în suprafaţă de 267 m.p. şi C2 - tribună în suprafaţă de 511m.p., situat în Târgovişte, Parcul Chindia şi înscrierea provizorie a dreptului de proprietate asupra imobilului descris cu titlul de adjudecare în favoarea petentului B.P.
Înscrierea dreptului de proprietate asupra respectivului imobil a fost la acel moment, provizorie, întrucât Încheierea din 19 februarie 2007 a Judecătoriei Târgovişte (încheiere prin care s-a lămurit dispozitivul Sentinţei nr. 280/2004), pronunţată în Dosarul nr. 6222/2003, prin care se stabilise că anularea formelor de executare dispusă prin Sentinţa nr. 280/2004 nu face referire la actul de adjudecare din 17 decembrie 2003 al revizuentului, era la acea dată definitivă, ea devenind irevocabilă prin respingerea recursului SC U. SA.
Ulterior rămânerii irevocabile a Încheierii din 19 februarie 2007 a Judecătoriei Târgovişte, O.C.P.I. Dâmboviţa a emis Încheierea nr. 38125 din 16 august 2007 prin care a justificat înscrierea provizorie a dreptului de proprietate asupra imobilului înscris anterior în favoarea lui B.P.
Intimata SC U. SA a formulat plângere, atât împotriva încheierii de întabulare provizorie, cât şi împotriva încheierii de justificare a întabulării provizorii.
În aceste condiţii s-a ajuns la pronunţarea Deciziei nr. 86 din 09 martie 2009 a Tribunalului Dâmboviţa, prin care s-a respins plângerea SC U. SA împotriva Încheierii de întabulare provizorie nr. 13194 din 09 mai 2007, conexată cu nr. 18555, soluţie menţinută de Curtea de Apel Ploieşti prin Decizia nr. 62 din 26 ianuarie 2010.
Ulterior, Curtea de Apel Ploieşti a pronunţat Decizia nr. 844 din 25 octombrie 2010, în cauza ce a avut ca obiect plângerea SC U. SA împotriva Încheierii nr. 38125 din 16 august 2007 prin care s-a justificat întabularea provizorie, hotărâre evident potrivnică Deciziei nr. 86 din 09 martie 2009 a Tribunalului Dâmboviţa ce devenise irevocabilă şi intrase sub autoritatea de lucru judecat.
Prin această ultimă decizie a Curţii de Apel Ploieşti s-a anulat Încheierea nr. 38125 din 24 august 2007 emisă de O.C.P.I. Dâmboviţa şi, pe cale de consecinţă, s-a respins ca neîntemeiată cererea de justificare a înscrierii provizorii - întabularea dreptului de proprietate în cartea funciară, în condiţiile în care anterior, prin Decizia nr. 86 din 09 martie 2009 a Tribunalului Dâmboviţa, confirmată de Decizia nr. 62 din 26 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, plângerea SC U. SA împotriva încheierii de întabulare provizorie fusese respinsă, constatându-se respectarea de către O.C.P.I. Dâmboviţa a tuturor condiţiilor de legalitate ce trebuiau avute în vedere în momentul întabulării.
Aşa cum se arată în doctrină, în asemenea situaţii, este practic inadmisibilă o a doua plângere îndreptată împotriva justificării întabulării provizorii a dreptului de proprietate, întrucât instanţa nu mai are a se pronunţa în privinţa legalităţii întabulării, aceasta fiind deja analizată cu ocazia plângerii împotriva încheierii prin care s-a dispus întabularea provizorie. Prin urmare, plângerea SC U. SA împotriva încheierii de justificare a întabulării provizorii era nu numai lipsită de obiect, dar poate fi catalogată ca un veritabil abuz de drept şi sancţionat ca atare.
În aceste condiţii, se impune admiterea cererii de revizuire şi anularea ultimei Decizii nr. 844 din 25 octombrie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti prin care s-a încălcat autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 86 din 09 martie 2009 a Tribunalului Dâmboviţa.
Examinând cererea de revizuire prin prisma condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., având în vedere dispoziţiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte a constatat următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul se poate face dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Invocarea acestui motiv de revizuire presupune, aşadar, îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: să existe hotărâri definitive potrivnice; hotărârile potrivnice să fie pronunţate în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei şi să se ceară anularea celei de a doua hotărâri pronunţată în cauză.
După cum rezultă din cererea de revizuire formulată de revizuentul B.P., acesta a solicitat anularea Deciziei nr. 844 din 25 octombrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, cu privire la care susţine că este contradictorie, potrivnică Deciziei civile nr. 86 din 09 martie 2009 pronunţată de Tribunalului Dâmboviţa, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 62 din 26 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti.
În speţă, nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a revizuirii întemeiate pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., deoarece hotărârile potrivnice invocate nu au fost pronunţate în una şi aceeaşi pricină, ci în pricini diferite.
Astfel, prin Încheierea de C.F. nr. X conexată cu nr. 18555, s-a dispus admiterea cererii şi înscrierea provizorie a dreptului de proprietate asupra imobilului de la A+1, cu titlul de adjudecare la preţul de 350.500 RON în favoarea lui B.P.
Prin Sentinţa civilă nr. 5224 din 11 noiembrie 2008 a Judecătoriei Târgovişte s-a admis plângerea formulată de petenta SC U. SA, în contradictoriu cu intervenientul B.P., s-a dispus anularea parţială a Încheierii de C.F. nr. X, cât priveşte înscrierea provizorie a dreptului de proprietate asupra imobilului de la A+1, cu titlul de adjudecare în favoarea lui B.P.
Prin Decizia civilă nr. 86 din 09 martie 2009 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, în Dosarul nr. 3434/315/2007, hotărâre rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 62 din 26 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, s-a admis apelul declarat de apelantul intervenient B.P.; s-a schimbat în tot Sentinţa civilă nr. 5224 din 11 noiembrie 2008 a Judecătoriei Târgovişte, în sensul respingerii plângerii formulată de SC U. SA.
Prin Încheierea nr. 38125 din 24 august 2007 a Oficiului Judeţean de cadastru şi Publicitate Imobiliară Dâmboviţa s-a admis cererea introdusă de B.P. şi s-a dispus justificarea înscrierii provizorii a dreptului de proprietate în cartea funciară asupra imobilului de la A+1, cu titlul de adjudecare în favoarea petentului.
Prin Sentinţa civilă nr. 2858 din 21 mai 2009 pronunţată de Judecătoria Târgovişte, în Dosarul nr. 7453/315/2007, s-a respins plângerea formulată de SC U. SA, în contradictoriu cu pârâtul B.P., împotriva acestei încheieri.
Prin Decizia civilă nr. 123 din 18 martie 2010, Tribunalul Dâmboviţa a respins apelul declarat de reclamanta SC U. SA împotriva Sentinţei civile nr. 2858 din 21 mai 2009 a Judecătoriei Târgovişte.
Împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs reclamanta.
Prin Decizia civilă nr. 844 din 25 octombrie 2010 Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis recursul declarat de reclamanta SC U. SA; a modificat în tot Decizia civilă nr. 123 din 18 martie 2010 a Tribunalului Dâmboviţa şi Sentinţa civilă nr. 2858 din 21 mai 2009 a Judecătoriei Târgovişte şi, pe fond:
S-a admis plângerea formulată de SC U. SA Târgovişte.
S-a anulat Încheierea nr. 38125 din 24 august 2007 emisă de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Dâmboviţa în Dosarul nr. 38125/2007 şi, pe cale de consecinţă, s-a respins ca neîntemeiată cererea de justificarea înscrierii provizorii a dreptului de proprietate asupra imobilului în cartea funciară, în favoarea lui B.P.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
După cum se poate observa din considerentele de mai sus, în speţă este vorba despre două cauze diferite, ce au făcut obiectul a două dosare distincte. Astfel, într-o cauză este vorba despre înscrierea provizorie în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra imobilului (plângerea împotriva Încheierii de C.F. nr. X - obiect al Dosarului nr. 3434/315/2007 al Judecătoriei Târgovişte), iar în cea de a doua, despre justificarea înscrierii provizorii a dreptului de proprietate asupra imobilului (plângerea împotriva Încheierii nr. 38125/24 august 2007 - obiect al Dosarului nr. 7453/315/2007 al Judecătoriei Târgovişte).
Potrivit art. 26 alin. (4) din Legea nr. 7/1996, înscrierile în cartea funciară sunt de trei feluri:
- întabularea, având ca obiect înscrierea definitivă a drepturilor reale;
- înscrierea provizorie a drepturilor reale sub condiţia justificării ulterioare;
- notarea, având ca obiect înscrierea drepturilor personale (…).
Înscrierea provizorie poate fi cerută raportat la condiţiile existente la momentul efectuării înscrierii şi la cazurile expres prevăzute de art. 29 alin. (2) din Legea nr. 7/1996, verificându-se dacă poate fi înscris provizoriu în cartea funciară dreptul de proprietate, iar justificarea înscrierii provizorii se face în condiţiile menţionate la alin. (4) al art. 29 din lege, verificându-se de această dată, dacă poate fi întabulat definitiv acelaşi drept de proprietate.
Prin urmare, cele două încheieri de carte funciară cuprind două tipuri de înscrieri în cartea funciară cu regim juridic distinct, stabilit şi bine definit în două aliniate distincte ale art. 29 din Legea nr. 7/1996.
În consecinţă, în speţă, cele două cauze în care, în opinia revizuentului, s-au pronunţat hotărâri potrivnice, contradictorii au ca obiect încheieri de carte funciară diferite, care reglementează situaţii juridice diferite, respectiv întabularea provizorie şi întabularea definitivă (justificarea întabulării provizorii) a dreptului de proprietate.
Definitivarea înscrierii provizorii este condiţionată de justificarea sa ulterioară, ceea ce în speţă nu s-a întâmplat, situaţie în care înscrierea provizorie a fost desfiinţată, tocmai prin efectul nejustificării sale ulterioare, fiind vorba despre două pricini distincte.
După cum s-a arătat în precedent, condiţiile de admisibilitate a revizuirii întemeiate pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ. impun să existe hotărâri judecătoreşti definitive, potrivnice, date în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate. Acest caz de revizuire este incident dacă s-a încălcat puterea lucrului judecat a primei hotărâri pronunţate, făcând astfel imposibilă executarea simultană a două sau mai multe hotărâri şi se sancţionează cu nelegalitatea ultimei hotărâri şi imposibilitatea executării ei.
De fapt, acest motiv de revizuire este prevăzut pentru situaţia în care aceeaşi pricină purtată între aceleaşi părţi cu acelaşi obiect, a făcut obiectul a mai multor dosare diferite şi s-au pronunţat hotărâri ireconciliabile.
În speţă, se observă că hotărârile judecătoreşti invocate ca fiind potrivnice nu au fost pronunţate în aceeaşi pricină, nefiind îndeplinită această condiţie de admisibilitate a cererii de revizuire.
Lipsa triplei identităţi face ca revizuirea pentru contrarietate de hotărâri să nu fie posibilă, astfel încât, Înalta Curte, în raport de toate considerente, urmează să respingă cererea de revizuire formulată de revizuentul B.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul B.P. împotriva Deciziei nr. 844 din 25 octombrie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 03 noiembrie 2011.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 7845/2011. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 7841/2011. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
