ICCJ. Decizia nr. 7842/2011. Civil. Plângere împotriva încheierii de carte funciară (Art.52 alin.2 Legea nr.7/1996). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7842/2011
Dosar nr.2396/30/2009
Şedinţa publică din 03 noiembrie 2011
Deliberând, în condiţiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra cererii de revizuire de faţă;
Prin Decizia nr. 205/R din 17 februarie 2009, Tribunalul Timiş, secţia civilă, a respins recursul declarat de reclamanta B.M. împotriva Sentinţei civile nr. 1259/2008 pronunţată de Judecătoria Lugoj, în contradictoriu cu pârâţii Ţ.M., Biroul Executorului Judecătoresc B.N.T. şi N.I.M., ca nefondat.
Pentru a decide astfel, instanţa de recurs a reţinut că recurenta a invocat mai multe motive de nelegalitate a executării silite decât acelea formulate în faţa instanţei de fond, a respins critica privind lipsa calităţii de reprezentant, precum şi cea privind nerespectarea obligaţiei de a emite o nouă somaţie de executare. S-a constatat că recurenta-reclamantă nu a suferit nicio vătămare, atâta timp cât a putut identifica dosarul de executare silită, fiind singurul înregistrat la executorul judecătoresc în perioada în discuţie.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire B.M., solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate, iar pe fond admiterea acţiunii în anulare, calificată de instanţe drept contestaţie la executare. A invocat motivele de revizuire prevăzute de art. 322 pct. 5 şi 7 C. proc. civ., în legătură cu ultimul motiv indicând ca hotărâre potrivnică Decizia civilă nr. 272 din 18 martie 2009 a Curţii de Apel Timişoara.
Intimata N.I.M. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii de reprezentant a mandatarului F.I., care a semnat cererea de revizuire, deşi nu avea mandat în acest sens.
Cererea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş care, prin Decizia civilă nr. 902/R din 19 august 2010, a disjuns cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Analizând cererea de revizuire din perspectiva dispoziţiilor art. 326 alin. (3) raportat la dispoziţiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, urmând a o respinge, pentru considerentele ce succed:
În aplicarea dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., analizând cu prioritate excepţia lipsei calităţii de reprezentant formulată de intimata N.I.M., Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată.
Cererea de revizuire a fost semnată „prin reprezentant cu procură jr. F.I".
În Dosarul nr. 1091/252/2008 al Judecătoriei Lugoj, ataşat dosarului de revizuire, se află procura judiciară dată de B.M. lui F.I., autentificată sub nr. 212 din 12 februarie 2008 la B.N.P. F., prin care aceasta îl mandatează să o reprezinte în faţa executorului judecătoresc, să formuleze contestaţie la executare, precum şi acţiuni în justiţie la Judecătoria Lugoj şi Tribunalul Timiş, iar în cazul unor soluţii nefavorabile să exercite căile de atac prevăzute de lege.
Cum introducerea şi semnarea cererii de revizuire în numele şi pentru revizuentă s-au făcut în temeiul unui mandat, ale cărui limite nu au fost depăşite, excepţia lipsei calităţii de reprezentant va fi respinsă.
Cât priveşte cererea de revizuire, art. 327 alin. (1) teza a doua C. proc. civ. prevede că, în situaţia în care instanţa încuviinţează cererea de revizuire, în cazul hotărârilor definitive potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre. Raţiunea acestei dispoziţii legale constă în faptul că a doua hotărâre a fost dată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat a primei hotărâri. Instanţa de revizuire nu poate face nicio apreciere asupra legalităţii sau temeiniciei soluţiilor date prin cele două hotărâri, astfel încât, chiar dacă este corectă soluţia din cea de-a doua hotărâre, aceasta va fi anulată, ca sancţiune pentru încălcarea puterii lucrului judecat a unei alte hotărâri.
În cauza de faţă revizuenta solicită revizuirea Deciziei nr. 205/R din 17 februarie 2009 a Tribunalului Timiş, contrară cu Decizia nr. 272 din 18 martie 2009 a Curţii de Apel Timişoara.
Or, se observă că hotărârea a cărei anulare se solicită este anterioară deciziei pretins potrivnice.
Legiuitorul nu lasă la aprecierea revizuentului alegerea hotărârii ce urmează a fi anulată, ci dispune anularea celei din urmă hotărâri, tocmai pentru că efectul de exclusivitate al hotărârii care se bucură de putere de lucru judecat împiedică repetarea judecăţii unui proces terminat, având aceleaşi părţi, obiect şi cauză.
Revizuenta B.M. solicită, practic, anularea hotărârii în care nu a avut câştig de cauză şi menţinerea hotărârii care îi este favorabilă, cerere inadmisibilă faţă de dispoziţiile art. 327 alin. (1) teza a doua C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia lipsei calităţii de reprezentant invocată de intimata N.I.M.
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta B.M. împotriva Deciziei nr. 205/R din 17 februarie 2009 a Tribunalului Timiş, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 03 noiembrie 2011.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 7841/2011. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 7840/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
