ICCJ. Decizia nr. 788/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 788/2011
Dosar nr. 7181/121/2007
Şedinţa publică din 2 februarie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 398/C/2004, pe rolul Tribunalului Galaţi, reclamanţii T.M.M. şi T.M.N. au solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunta, în contradictoriu cu pârâta Societatea pentru S.I. C.T.C.E. SA Galaţi, sa se dispună restituirea în natură a suprafeţei de teren de 641,18 mp, proprietatea lor, situat în Galaţi, în condiţiile Legii nr. 10/2001.
În motivarea cererii, au arătat că sunt moştenitorii defuncţilor N.S. şi N.H. şi, în această calitate, au notificat, în baza Legii nr. 10/2001, Primăria Municipiului Galaţi pentru restituirea imobilului proprietatea autorului lor, compus din casă şi anexe, precum şi din suprafaţa de 1400 m.p. teren, imobil situat în Galaţi.
Imobilul revendicat le-a fost restituit în baza dispoziţiei nr. 414 din 23 decembrie 2003, emisă de Primăria Galaţi, dar, la momentul restituirii, au constatat că, din suprafaţa de teren de 1400 m.p., lipsesc 641,18 m.p., teren care se află în posesia pârâtei, sens în care au şi notificat-o.
Pârâta Societatea pentru Servicii informatice C.T.C.E. Galaţi a formulat întâmpinare, invocând excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, pe motiv că este o societate cu capital integral privat, în urma privatizării ce a avut loc în urmă cu aproximativ 3 ani, privatizare monitorizată şi controlată de A.V.A.S. - instituţie căreia trebuia să i se adreseze notificarea. S-a invocat, de asemenea, şi prematuritatea introducerii notificării pentru lipsa unei comunicări din partea Primăriei Galaţi a datelor menţionate în art. 25 alin. (2) din lege.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acţiunii, arătând că terenul aferent incintei societăţii este proprietatea sa, conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, eliberat de Comisia Naţională de Informatică la data de 10 mai 1994, certificat eliberat în baza documentaţiei de stabilire şi evaluare a terenurilor, înregistrată sub nr. 58 din 22 februarie 1994, la Oficiul de cadastru şi Organizarea Teritoriului Galaţi, teren ce îl deţine din 1975.
În urma procesului de privatizare, SC C.T.C.E. SA Galaţi a devenit societate comercială cu capital integral privat, astfel încât despăgubirea foştilor proprietari, ale căror imobile au fost preluate în mod abuziv, în perioada comunistă, trebuie făcută de către stat sau de către instituţiile implicate în procesul de privatizare sau de administrare a activelor statului, în condiţiile legii.
La termenul din 6 aprilie 2005, a formulat cerere de intervenţie în interes propriu, dar şi în interesul pârâtei, SC M. SA Galaţi, arătând că, prin contractul de vânzare - cumpărare de acţiuni din 3 noiembrie 2000, a cumpărat de la F.P.S. Bucureşti (actualul A.V.A.S.) un număr de 11275 acţiuni, reprezentând 69,140% din valoarea capitalului social subscris al societăţii pârâte. În această valoare a capitalului subscris, a susţinut intervenienta, este inclusă şi valoarea terenului în suprafaţă de 641,18 mp. Or, prin acţiunea în revendicare a suprafeţei de 641,18 m.p., promovată de reclamanţi, se lezează şi interesele sale, societatea intervenienta fiind acţionar majoritar al pârâtei.
Astfel, s-a invocat lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtei şi s-a solicitat chemarea în judecată, prin intervenţie forţată, a A.V.A.S.-ului, motivat de faptul că, prin prisma dispoziţiilor art. 27 alin. (1) şi (2) din lege, pentru suprafaţa de teren solicitată, reclamanţii sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii prin echivalent.
Prin aceeaşi cerere de intervenţie a SC M. SA Galaţi, s-a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a prematurităţii notificării comunicate pârâtei.
Tribunalul Galaţi, prin sentinţa civilă nr. 1472 din 28 octombrie 2005, a admis cererea de intervenţie forţată a A.V.A.S.-ului; a admis cererea de intervenţie în interes propriu şi în interesul pârâtei formulată de SC M. SA Galaţi şi a respins, ca inadmisibilă, cererea de restituire în natură a terenului, formulată de reclamanţi.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că cererea de restituire a terenului a fost adresată instanţei, fără a se respecta procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001, ceea ce atrage inadmisibilitatea acţiunii. Mai exact, reclamanţii nu s-au conformat dispoziţiilor art. 27 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 10/2001 republicată, şi nici dispoziţiilor art. 29 şi urm. din aceeaşi lege.
Această hotărâre a fost apelată de reclamanţi şi de intervenienta A.V.A.S., iar Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia civilă nr. 158/ A din 17 mai 2006, a admis apelurile, a desfiinţat sentinţa apelată şi a trimis cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Pentru a pronunţa această soluţie, s-a reţinut că instanţa de fond nu a solicitat reclamanţilor să-şi precizeze obiectul acţiunii, ci a procedat la judecata cauzei în baza Legii nr. 10/2001; a încuviinţat în principiu cererea de intervenţie forţată a A.V.A.S.-ului şi cererea de intervenţie în interes propriu şi în interesul pârâtei, formulată de SC M. SA Galaţi, în calitate de acţionar principal al pârâtei, deşi nu erau îndeplinite condiţiile cerute de art. 57 C. proc. civ.
Cu privire la calitatea procesuală a SC M. SA Galaţi, a reţinut că aceasta nu poate sta în proces, pentru că Legea nr. 10/2001 conferă calitate procesuală doar deţinătorului şi persoanei îndreptăţite, iar deţinătorul nu poate fi reprezentat de către un acţionar, ci de către organele sale de conducere, potrivit normelor de drept comun.
A mai reţinut instanţa de apel că nici reţinerea calităţii procesuale a A.V.A.S.-ului nu este corectă, deoarece, în speţă, nu s-a făcut dovada că, la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, pârâta era privatizată integral, ci, dimpotrivă, şi în anul 2003, conform certificatului eliberat de O.R.C. Galaţi, statul deţinea acţiuni în număr de 4892, a căror valoare depăşeşte valoarea suprafeţei de teren cerută de reclamanţi.
În raport de această situaţie, a conchis instanţa de apel că, în mod corect, s-a reţinut incidenţa art. 27 din Legea nr. 10/2001 şi calitatea procesuală a A.V.A.S.-ului.
În rejudecarea cauzei, s-a precizat că tribunalul va trebui să solicite reclamanţilor să-şi precizeze clar obiectul acţiunii, respectiv dacă este acţiune în revendicare sau este acţiune întemeiată pe Legea nr. 10/2001, situaţie în care instanţa va trebui să pună în discuţie calitatea procesuală a intervenienţilor, precum şi îndeplinirea sau nu, de către reclamanţi, a procedurii notificării prevăzută de lege.
Prin Decizia civilă nr. 3625 din 04 mai 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Societatea pentru Servicii informatice C.T.C.E. Galaţi.
Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut următoarele:
Corect instanţa de apel a reţinut lipsa de rol activ a tribunalului în stabilirea cadrului juridic al litigiului, întrucât există o vădită neconcordanţă între motivarea în fapt a acţiunii (care îi conferă un caracter în revendicare) şi motivarea în drept a acţiunii (care face trimitere la normele şi procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001).
Conduita oscilantă a reclamanţilor, conturată din chiar conţinutul acţiunii, din care este greu de dedus intenţia acestora, împiedică soluţionarea cauzei, cu respectarea cerinţelor prevăzute de art. 129 alin. (6) C. proc. civ.
În aplicarea art. 21 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 modificată, care asigură restituirea în natură a imobilelor către cei îndreptăţiţi, în cazul în care statul sau o autoritate publică centrală sau locală este acţionar sau asociat minoritar al unităţii deţinătoare, dacă valoarea acţiunilor sau părţilor sociale deţinute este mai mare sau egală cu valoarea corespunzătoare a imobilului a cărui restituire se solicită, probele dosarului nu sunt suficiente, deoarece ele nu evidenţiază structura acţionariatului, la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.
De altfel, în chiar motivarea recursului, Societatea pentru Servicii informatice C.T.C.E. Galaţi, dând explicaţii detaliate în privinţa structurii acţionariatului, precizează că urmează să administreze probatorii cu acte (certificatul constatator de la O.R.C. Galaţi).
În rejudecarea cauzei, prin sentinţa civilă nr. 206/2008 a Tribunalului Galaţi, s-a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii; s-a respins, ca nefondată, acţiunea, precum şi cererile de intervenţie în interes propriu şi în interesul pârâtei.
Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut următoarele:
Ţinând seama de considerentele Deciziei civile nr. 158/2006 a Curţii de Apel Galaţi, la primul termen de judecată, 23 noiembrie 2007, reclamanţii şi-au precizat clar obiectul acţiunii. Astfel, aceştia au menţionat că acţiunea este întemeiată pe dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 şi art. 25 alin. (2) din aceeaşi lege, iar, prin cererea de chemare în judecată, nu contestă dispoziţia nr. 141/2003, emisă de Primăria Galaţi, ceea ce-i nemulţumeşte fiind faptul că, atunci când au fost puşi în posesie asupra imobilului restituit în baza dispoziţiei nr. 414/SR/2003, cu ocazia măsurătorilor, s-a constatat că, în fapt, li s-a restituit mai puţin cu 641,18 m.p., şi că această diferenţă se găseşte în curtea societăţii pârâte, care este, în prezent, privatizată.
Reclamanţii T.M.N. şi T.M.M., în calitate de moştenitori, sunt beneficiarii măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 pentru imobilul din Galaţi, ce a aparţinut autorului lor, şi care a fost preluat în mod abuziv de către stat, astfel cum rezultă din dispoziţia nr. 141 din 23 decembrie 2003, emisă de Primarul Municipiului Galaţi.
Potrivit acestei dispoziţii, reclamanţilor li s-a restituit parţial imobilul, compus din casă şi teren, în sensul că li s-a restituit casa şi doar 758,82 m.p. teren, astfel cum rezultă din procesul - verbal de punere în posesie nr. 29498 din 26 martie 2004, această suprafaţă de teren aflându-se în patrimoniul municipiului Galaţi, din totalul de 1400 m.p., pentru care s-a constatat nulitatea absolută a donaţiei din 30 decembrie 1970, în favoarea statului, conform sentinţei civile nr. 9360/2002 a Judecătoriei Galaţi, definitivă prin Decizia civilă nr. 197/ A din 5 martie 2003 a Tribunalului Galaţi.
Pentru diferenţa de teren ce face obiectul acţiunii de faţă, reclamanţii au notificat societatea pârâtă, astfel cum rezultă din înscrisul depus la dosar în acest sens.
Pârâta Societatea pentru Servicii informatice C.T.C.E. SA Galaţi nu a negat deţinerea în fapt a suprafeţei de teren revendicată de reclamanţi, astfel cum rezultă din concluziile scrise depuse la dosar, ci a invocat un drept de proprietate asupra acestui teren, astfel încât excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, pe care a invocat-o în întâmpinarea depusă în primul ciclu procesual, nu poate fi primită.
Deşi au făcut dovada dreptului de proprietate, precum şi a notificării societăţii deţinătoare a terenului, reclamanţii, în condiţiile în care societatea pârâtă este cu capital integral privat, potrivit dovezilor depuse la dosar, nu pot primi terenul revendicat în natură, ci numai sub formă de despăgubiri. În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. Or, în cauză, reclamanţii nu au fost de acord cu despăgubirile, ei solicitând, atât prin acţiune, cât şi cu ocazia dezbaterilor în fond, doar restituirea în natură.
Faptul că nu sunt de acord să primească despăgubiri nu atrage inadmisibilitatea acţiunii, după cum au invocat pârâta şi intervenienta în interesul acesteia, întrucât dreptul reclamanţilor există şi el poate fi valorificat pe calea Legii nr. 10/2001, dar numai sub formă de despăgubiri în echivalent.
Împotriva acestei decizii, au promovat apel reclamanţii T.M.M. şi T.M.N.
Prin încheierea din 17 septembrie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, s-a dispus suspendarea judecării apelului, până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii în revendicare imobiliară, ce face obiectul Dosarului nr. 5712/233/2008 al Judecătoriei Galaţi.
Prin Decizia civilă nr. 8554 din 18 noiembrie 2008 a Judecătoriei Galaţi, rămasă definitiv şi irevocabilă, s-a respins, ca prematură, acţiunea în revendicare, cauza dedusă judecăţii fiind repusă pe rol.
Prin Decizia civilă nr. 17/ A din 20 ianuarie 2010, Curtea de Apel Galaţi a admis apelul declarat de reclamanţii T.M.M. şi T.M.N. împotriva sentinţei civile nr. 206 din 12 februarie 2008, pronunţată de Tribunalul Galaţi, pe care a schimbat-o în parte şi, în consecinţă, a admis cererea, a obligat-o pe pârâtă să restituie reclamantei suprafaţa de 641,14 mp, aşa cum a fost identificată în raportul de expertiză întocmit de expert R.C.; menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut următoarele:
Reclamanţii, în calitate de moştenitori ai autorului N.H., au solicitat Primăriei Galaţi, prin notificarea nr. 341 din 20 iulie 2001, restituirea în natură a imobilului în suprafaţă de 1400 mp (teren şi construcţii), situat în Galaţi.
Prin dispoziţia nr. 414/SR din 23 noiembrie 2003 a Primăriei Galaţi, s-a dispus restituirea parţială în natură a imobilului (teren 758,82 mp şi construcţii). Pentru diferenţa de teren aferentă construcţiei, ce nu se afla în patrimoniul Primăriei Galaţi, persoanele îndreptăţite au fost îndrumate să se adreseze unităţii deţinătoare, potrivit art. 25 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001, în forma în vigoare la momentul emiterii dispoziţiei.
Reclamanţii au notificat, în termenul prevăzut de art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 (în forma iniţială), pe pârâta Servicii informatice C.T.C.E. Galaţi SA - societate privatizată, la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, Statul – A.P.A.P.S. deţinând doar o acţiune la societate (f. 34, Dosar nr. 298/C/2004, f. 33-34, Dosar nr. 7181/121/2007).
În această situaţie, tribunalul, reţinând incidenţa în cauză a disp. art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 (în forma în vigoare la acest moment), a constatat că reclamanţii au dreptul doar la despăgubiri, pe care, însă, nu a putut să le acorde, deoarece, atât prin acţiune, cât şi cu ocazia dezbaterilor în fond, aceştia au solicita restituirea în natură.
Curtea de Apel a apreciat că tribunalul a aplicat greşit legea la o situaţie de fapt corect stabilită, în sensul că a constatat incidenţa disp. art. 29 alin. (1) (în forma actuală), ignorând faptul că, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 830 din 08 iulie 2009, s-a admis excepţia invocată din oficiu de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă, şi s-a constatat că disp. art. 1 pct. 60 din Titlul I al Legii nr. 247/2005 sunt neconstituţionale, întrucât abrogarea sintagmei „imobile preluate cu titlu valabil", din cuprinsul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, încalcă disp. art. 15 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) din Constituţie.
Într-adevăr, în reglementarea iniţială, art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 făcea distincţia, după cum imobilele erau preluate cu titlu sau fără titlu şi prevedea, doar în situaţia în care imobilele erau preluate cu titlu valabil, acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent. per a contrario, în situaţia în care imobilul evidenţiat în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate era preluat fără titlu valabil, se aplica regula generală prevăzută de Legea nr. 10/2001 a restituirii în natură.
În urma modificării Legii nr. 10/2001, prin Legea nr. 247/2005, art. 27 alin. (1) a devenit art. 29 alin. (1), cu un conţinut diferit, sub aspectul modului de restituire a bunurilor imobile, în sensul că, indiferent de modalitatea de preluare (cu titlu valabil sau fără titlu valabil), persoana îndreptăţită nu mai putea obţine restituirea în natură a imobilului.
În concluzie, Curtea Constituţională a reţinut că toate persoanele care au depus cereri în termenul legal se află într-o situaţie juridică identică şi că legea nouă modifică în mod esenţial regimul juridic creat prin depunerea notificărilor în termenul legal, generând discriminări între persoanele îndreptăţite la restituirea în natură a bunurilor, care, după intrarea în vigoare a modificărilor, vor beneficia doar de despăgubiri prin echivalent.
În speţă, imobilul a fost preluat fără titlu valabil, fiind incidente disp. art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, prin Decizia civilă nr. 197/A/2003 a Tribunalului Galaţi, constatându-se nulitatea absolută a donaţiei, dispuse în favoarea statului, a imobilului, compus din 1400 mp şi clădire.
Împotriva acestei decizii, au formulat recurs pârâta Societatea pentru Servicii informatice C.T.C.E. Galaţi SRL şi intervenienta SC M.G.I. SRL Galaţi, solicitând admiterea recursului, modificarea Deciziei civile nr. 17/ A din 20 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, în sensul respingerii apelului şi menţinerii, ca legală si temeinică, a sentinţei civile nr. 206 din 12 februarie 2008, pronunţată de Tribunalul Galaţi.
În dezvoltarea motivelor de recurs, care sunt identice, pârâta Societatea pentru Servicii informatice C.T.C.E. Galaţi SRL si intervenienta SC M.G.I. SRL Galaţi au examinat dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale si doctrina în materie privind efectele deciziilor acestei instanţe de contencios constituţional, pentru a susţine, în esenţă, că efectele deciziei Curţii Constituţionale nr. 830 din 08 iulie 2009 nu sunt cele reţinute de instanţa de apel, în opinia acestora, dispoziţiile Titlului I, art. 1, pct. 60 fiind suspendate de drept, cu consecinţa suspendării dispoziţiilor art. 27 din Legea nr. 10/2001.
Un alt motiv de recurs s-a raportat la caracterul inadmisibil al acţiunii reclamanţilor, în considerarea faptului că nu există o comunicare formulată de Primăria Galaţi către intimaţii reclamanţi, în temeiul dispoziţiilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, astfel încât, în absenta acestei comunicări, termenul de 6 luni, în care reclamanţii puteau depune notificare, a expirat la data de 14 februarie 2002.
Prin ultimul motiv de recurs, s-a invocat faptul că terenul identificat în cauză de expertul tehnic R.C. nu poate fi restituit reclamanţilor, întrucât a fost restituit în mare parte reclamantului G.N.B., conform sentinţei civile nr. 6420 din 11 octombrie 2006, definitivă si irevocabilă.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În susţinerea cererii de recurs, au fost depuse înscrisuri.
Intimaţii reclamanţi T.M.M. şi T.M.N. au formulat întâmpinare, în condiţiile art. 308 alin. (2) C. proc. civ., solicitând respingerea recursurilor, ca nefondate.
Examinând Decizia recurată, prin prisma criticilor formulate si a dispoziţiilor legale relevante, Înalta Curte apreciază că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Sub un prim aspect, Înalta Curte consideră necesar să precizeze că motivele de recurs invocate de pârâta Societatea pentru Servicii informatice C.T.C.E. Galaţi SRL si intervenienta SC M.G.I. SRL Galaţi, fiind identice, nu vor primi dezlegări distincte, ci vor fi analizate împreună.
Asupra primului motiv de recurs, Înalta Curte retine că, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 830 din 08 iulie 2009, publicată în M. Of. nr. 559 din 24 iulie 2008, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate, invocată din oficiu de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă, şi s-a constatat că dispoziţiile art. 1 pct. 60 din Titlul I al Legii nr. 247/2005 sunt neconstituţionale, întrucât abrogarea sintagmei „imobile preluate cu titlu valabil", din cuprinsul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, încalcă dispoziţiile art. 15 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) din Constituţie referitoare la neretroactivitatea legii si egalitatea în drepturi a cetăţenilor.
Astfel, se poate observa că, în reglementarea iniţială, art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 făcea distincţie, după cum imobilele erau preluate cu titlu sau fără titlu, şi prevedea, în ipoteza în care imobilele erau preluate cu titlu valabil, acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent. Per a contrario, în situaţia în care imobilul evidenţiat în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate era preluat fără titlu valabil, se aplica regula generală prevăzută de Legea nr. 10/2001, a restituirii în natură.
În urma modificării Legii nr. 10/2001, prin Legea nr. 247/2005, art. 27 alin. (1) a devenit art. 29 alin. (1), cu un conţinut diferit, sub aspectul modului de restituire a bunurilor imobile, în sensul că, indiferent de modalitatea de preluare - cu sau fără titlu valabil - persoana îndreptăţită nu mai putea obţine restituirea în natură a imobilului, ci beneficia exclusiv de despăgubiri, în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire si plată a acestora.
Or, Curtea Constituţională a reţinut, în considerentele deciziei menţionate, că toate persoanele care au depus cereri în termenul legal se află într-o situaţie juridică identică şi că legea nouă modifică, în mod esenţial, regimul juridic creat prin depunerea notificărilor în termenul legal, generând discriminări între persoanele îndreptăţite la restituirea în natură a bunurilor, care, după intrarea în vigoare a modificărilor, vor beneficia doar de despăgubiri prin echivalent.
În ceea ce priveşte efectele deciziei Curţii Constituţionale, pronunţată în control a posteriori de constituţionalitate, art. 147 din Constituţia României si art. 31 din Legea nr. 47/1992, republicată prevăd că, de la data publicării lor în M. Of., deciziile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor (ex nunc).
Din interpretarea raţională a acestor dispoziţii legale, rezultă că efectele unei decizii de neconstituţionalitate, pronunţată de Curtea Constituţională în control a posteriori, constau în încetarea efectelor actului normativ sau dispoziţiei legale constatată ca neconstituţională si aplicarea acestei decizii ex nunc.
În acest sens, art. 147 alin. (1) din Constituţie impune termenul de 45 de zile în care Parlamentul sau Guvernul au posibilitatea să pună de acord dispoziţia neconstituţională cu prevederile Constituţiei, sub sancţiunea încetării efectelor juridice ale dispoziţiei constatate ca neconstituţională.
În acest context, instanţa de recurs nu poate fi de acord cu aserţiunile recurentelor, conform cărora dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 10/2001 ar fi suspendate de drept, întrucât, prin efectul Deciziei Curţii Constituţionale nr. 830 din 08 iulie 2009, s-a abrogat doar sintagma „imobile preluate cu titlu valabil", din cuprinsul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, textul revenind la forma sa anterioară modificării Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005.
Astfel, se poate observa că nu ne aflăm în ipoteza în care, prin efectul deciziei Curţii Constituţionale si al inacţiunii statului, în sensul punerii de acord, în termen de 45 de zile, a dispoziţiei neconstituţionale cu prevederile Constituţiei, dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 10/2001 să fie suspendate, pe durata acestui termen, ci suntem în ipoteza în care, tocmai prin efectul acestei decizii de neconstituţionalitate, textul art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 revine la forma sa iniţială, anterioară modificării intervenite prin Legea nr. 247/2005.
În consecinţă, constatând că imobilul în litigiu a fost preluat fără titlu valabil, în mod corect, a stabilit instanţa de apel că intimaţilor reclamanţi T.M.M. şi T.M.N. li se aplica dispoziţiile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 în forma sa iniţială, din momentul depunerii notificării (20 iulie 2001), prin care a declanşat procedura administrativă de restituire, asigurându-se astfel garanţiile neretroactivităţii legii civile şi egalităţii în fata legii.
În ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv de recurs, prin care se invoca inadmisibilitatea cererii reclamanţilor, din perspectiva nerespectării termenului de depunere a notificării, ce ar echivala, în opinia instanţei de recurs, nu cu o veritabila inadmisibilitate, ci cu sancţiunea decăderii din dreptul de a formula notificare, în ipoteza nerespectării termenului imperativ impus de dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 10/2001, republicată, Înalta Curte apreciază că nici acesta nu este fondat.
Conform dispoziţiilor art. 22 din Legea nr. 10/2001, persoana îndreptăţită va notifica în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi persoana juridică deţinătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului (alin. (1)). Notificarea înregistrată face dovada deplină în faţa oricăror autorităţi, persoane fizice sau juridice, a respectării termenului prevăzut la alin. (1), chiar dacă a fost adresată altei unităţi decât cea care deţine imobilul (alin. (4)).
În considerarea acestei norme legale, în cauză, s-a realizat dovada că intimaţii reclamanţi T.M.M. şi T.M.N. au notificat Primăria Galaţi, în termenul legal reglementat de Legea nr. 10/2001, pentru restituirea în natură a imobilului compus din casă şi anexe, precum şi din suprafaţa de 1400 m.p. teren, imobil situat în Galaţi.
Ulterior, după ce a fost emisă, de Primăria Galaţi, dispoziţia nr. 414/SR din 23 decembrie 2003, de restituire parţială în natură a imobilului, intimaţii au notificat, la data de 12 ianuarie 2004, în termenul de 30 zile prevăzut de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată, pe pârâta Servicii informatice C.T.C.E. Galaţi SA - societate privatizată la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, conform înscrisului aflat la fila 34, Dosar nr. 398/C/2004, în scopul restituirii si acestei suprafeţe de teren de 641,18 mp.
Respectând cerinţele legale, sub aspectul termenului de depunere al notificării si al persoanelor care pot fi obligate la îndeplinirea obligaţiei de restituire, restituire solicitată prin declanşarea procedurii administrative, în temeiul Legii nr. 10/2001, instanţa de recurs consideră că cererea reclamanţilor intimaţi T.M.M. şi T.M.N. este admisibilă si, în mod justificat, s-a procedat la examinarea fondului acestei cereri de către instanţele anterioare.
Asupra ultimului motiv de recurs, Înalta Curte constată că, în cauză, nu s-a făcut dovada identităţii între terenul ce se solicită a fi restituit reclamanţilor si cel care a fost restituit numitului G.N.B. , în baza sentinţei civile nr. 6420 din 11 octombrie 2006, definitivă si irevocabilă, pronunţată de Judecătoria Galaţi, pentru a se aprecia ca imposibilă restituirea în natură către reclamanţi a imobilului în litigiu, astfel încât instanţa de recurs consideră că, în mod legal, s-a făcut, în cauză, aplicarea principiului restituirii în natură reglementat de Legea nr. 10/2001 republicată.
Mai mult, prin modalitatea de formulare a acestei ultime critici, se tinde, în realitate, la o reevaluare a materialului probator, cu consecinţe diferite asupra situaţiei de fapt, ceea ce este incompatibil cu structura căii de atac a recursului, în actuala reglementare, prin care se pot cenzura exclusiv motivele de nelegalitate ale unei hotărâri, nu si cele de netemeinicie.
Pentru considerentele expuse, constatând că instanţa de apel a pronunţat o soluţie legală, ce nu poate fi reformată în considerarea motivelor de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motive care sunt, în ansamblul lor, nefondate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursurile declarate de pârâta Societatea pentru Servicii informatice CTCE Galaţi SRL şi intervenienta SC M.G.I. SRL Galaţi împotriva Deciziei nr. 17/ A din 20 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâta Societatea pentru Servicii informatice C.T.C.E. Galaţi SRL şi intervenienta SC M.G.I. SRL Galaţi împotriva Deciziei nr. 17/ A din 20 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 891/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 787/2011. Civil ŞI DE PROPRIETATE... → |
|---|
