ICCJ. Decizia nr. 787/2011. Civil ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUAL. Anulare act. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUAL
Decizia nr. 787/2011
Dosar nr. 1853/1/2010
Şedinţa publică din 2 februarie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 68/S/2009 a Tribunalului Braşov a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta SN I.P. SA, în contradictoriu cu pârâţii SC G.D. SRL, SC P.R. SRL şi O.C.P.I. Braşov.
S-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare din 11 iulie 2008 de către B.N.P.A. L.M. şi H.M. încheiat între pârâtele SC G.D. SR. şi SC P.R. SRL.
S-a constatat că reclamanta este titulara dreptului de proprietate asupra imobilelor situate în Braşov, înscrise în CF 11510 Braşov, nr. top 2136/1/1, nr. top 2136/1/3 şi CF 39056 Braşov nr. top 2133/3.
Au fost obligate pârâtele SC G.D. SRL şi SC P.R. SRL să lase reclamantei în deplină proprietate imobilele menţionate anterior.
S-a constatat nevalabilitatea intabulării dreptului de proprietate în favoarea pârâtei SC P.R. SRL asupra imobilelor menţionate anterior şi a dispus radierea acestui drept din cartea funciară.
S-a dispus intabularea dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilelor menţionate anterior.
S-a respins restul cererilor.
Pârâtele SC G.D. SRL şi SC P.R. SRL au fost obligate să plătească reclamantei suma de 15802 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut că prin contractul de vânzare - cumpărare din 25 martie 2005 de către BNPA C. (filele 11-14) încheiat între B.G.I. în calitate de vânzător şi SC G.D. SRL în calitate de cumpărătoare, aceasta din urma a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilul situat în Braşov, înscris în CF 11510 Braşov nr. top 2136/1/1-grădina de 13.772,60 mp şi nr. top 2136/1/3 - drum de 420 mp.
Prin contractul de vânzare-cumpărare din 21 februarie 2006 de BNPA I. (filele 17-19) încheiat între B.G.I. în calitate de vânzător şi G.D. SRL în calitate de cumpărătoare, aceasta din urma a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Braşov, înscris în CF 11510 Braşov nr. top 2133/3 - grădină de 25,2 mp.
În baza acestui contract pârâta SC G.D. SRL şi-a intabulat dreptul de proprietate în cartea funciară individuală nr. 39056 Braşov cu titlu de drept cumpărare.
Prin Decizia nr. 234 din 27 iunie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia a fost admis recursul declarat de reclamanta SN I.P. SA Bucureşti împotriva Deciziei nr. 1231/Ap/2001 pronunţată de Curtea de Apel Braşov şi a sentinţei civile nr. 5759 pronunţată de Judecătoria Braşov care au fost modificate în tot şi s-a constatat exercitat şi intervenit retractul litigios opus de reclamantă în contra SC G.D. SRL care SN I.P. SA dobândeşte de la data pronunţării hotărârii drepturile ce fac obiectul contractelor de vânzare-cumpărare din 25 martie 2005 autentificat de către BNPA C. şi nr. 669 din 21 februarie 2006 autentificat de către BNPA I., reclamanta fiind obligată la plata către retractatul cesionar SC G.D. SRL a sumei de 1.382.315 lei reprezentând preţul real al cesiunii cu dobânzile aferente din ziua plăţii si a cheltuielilor de cesionar.
În urma pronunţării acestei hotărâri reclamanta s-a adresat Oficiului de cadastru şi Publicitate Imobiliara Braşov (fila 12) solicitând notarea cererii în cartea funciară şi să nu mai fie efectuate nici un fel de operaţii de carte funciară în cartea funciară nr. 11510 privind imobilele cu nr. cadastrale 2136/1/1, 2136/1/3, 2133.
Prin încheierea nr. 57051 din 10 iulie 2008 data de O.C.P.I. Braşov (fila 25) s-a dispus admiterea cererii reclamantei privind notarea în cartea funciară a dispoziţiilor Deciziei nr. 234 din 27 iunie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia şi s-a respins solicitarea privind neefectuarea niciunei operaţiuni de carte funciară.
Prin contractul de vânzare-cumpărare din 11 iulie 2008 de B.N.P.A. L.M. şi H.M. încheiat între pârâtele SC G.D. în calitate de vânzător şi SC P.R. SRL în calitate de cumpărător s-a transmis dreptul de proprietate asupra imobilelor situate în Braşov, înscrise 11510 Braşov nr. top 2136/1/1, nr. top 2136/1/3 si CF 39056 Braşov nr. top 2133/3.
În contract s-a prevăzut faptul că părţile au cunoştinţă de notările din cartea funciară, inclusiv notarea privind admiterea recursului declarat de reclamanta SN I.P. Bucureşti împotriva Deciziei civile nr. 1231/Ap/2001 pronunţată de Curtea de Apel Braşov a sentinţei civile nr. 5759/2004 pronunţată de Judecătoria Braşov care au fost modificate în tot şi s-a constatat exercitat şi intervenit retractul litigios opus de reclamantă în contra SC G.D. SRL, prin care SN I.P. SA dobândeşte de la data pronunţării hotărârii drepturile ce fac obiectul contractelor de vânzare-cumpărare din 25 martie 2005 autentificat de către BNPA C. şi nr. 669 din 21 februarie 2006 autentificat de către BNPA I.
Prin încheierea nr. 61425 din 15 iulie 2008 data de O.C.P.I. Braşov (fila 45) s-a dispus înfiinţarea CF individuală 55819 Braşov pentru imobilul cu nr. top 2136/1/3 şi CF individuală 55820 Braşov pentru imobilul cu nr. top 2136/1/3 şi întabularea dreptului de proprietate cu titlu de drept cumpărare în favoarea SC P.R. SRL Braşov asupra imobilelor menţionate anterior.
Prin încheierea nr. 61427 din 18 iulie 2008 data de O.C.P.I. Braşov (fila 46) s-a dispus intabularea dreptului de proprietate cu titlu de drept cumpărare în favoarea SC P.R. SRL Braşov asupra imobilului înscris în CF 39056 Braşov nr. top 2133/3.
Prin încheierile nr. 64635 din 24 iulie 2008 si nr. 64641 din 24 iulie 2008 date de O.C.P.I. Braşov (filele 60, 64) s-a dispus înscrierea provizorie a dreptului de proprietate asupra terenurilor înscrise in CF 55819, 55820, 39056 Braşov cu nr. top 2136/1/1, 2136/1/3 si 2133/3 in favoarea lui SN I.P. SA Bucureşti în baza Deciziei civile nr. 234/2008 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, notându-se totodată intabularea dreptului de proprietate în favoarea Iui SN I.P. SA se va face numai după ce se va depune dovada achitării integrale a preţului real al cesiunii şi la data prezentării hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile prevăzută de Decizia civilă nr. 234/2008 a Curţii de apel Alba Iulia.
La data de 09 septembrie 2008 reclamanta SN I.P. SA a făcut paratei SC G.D. SRL oferta reală de plată nr. 138/2008, depunând suma de 1414248 lei reprezentând suma datorata potrivit deciziei civile nulitatea absoluta a contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 2527 din 11 iulie 2008 de către B.N.P.A. L.M. şi H.M. încheiat între paratele SC G.D. SRL şi SC P.R. SRL.
Împotriva Deciziei civile nr. 234 din 27 iunie 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia parata SC G.D. SRL a formulat revizuire ce formează obiectul Dosarului nr. 1104/57/2008 nefăcându-se dovada soluţionării pană în prezent.
Faţă de această situaţie de fapt, în ceea ce priveşte primul petit referitor la constatarea nulităţii absolută a contractului de vânzare-cumpărare din 11 iulie 2008 de către B.N.P.A. L.M. şi H.M. încheiat intre paratele SC G.D. şi SC P.R. SRL, instanţa a apreciat că acesta este fondat.
După cum rezultă din cuprinsul acestui contract de vânzare-cumpărare şi din evidenţele de carte funciară, la momentul încheierii contractului părţile aveau cunoştinţă de conţinutul Deciziei civile nr. 234/2008 a Curţii de apel Alba Iulia prin care în mod expres şi explicit „s-a constatat exercitat şi intervenit retractul litigios opus de reclamantă în contra SC G.D. SRL, prin care SN I.P. SA dobândeşte de la data pronunţării hotărârii drepturile ce fac obiectul contractelor de vânzare-cumpărare din 25 martie 2005 autentificat de către B.N.P.A C. şi nr. 669 din 21 februarie 2006 autentificat de către BNPA I.
Prin retractul litigios intervenit, vânzarea dreptului litigios a fost desfiinţată faţă de retractant, acesta dobândind dreptul litigios înstrăinat, şi substituindu-se în toate drepturile cumpărătorului, în speţă SC P.R. SRL.
Deci, de la momentul pronunţării acestei hotărâri, 27 iunie 2008 reclamanta a devenit titulara dreptului de proprietate asupra imobilelor ce au făcut obiectul contractelor de vânzare-cumpărare din 25 martie 2005 autentificat de către B.N.P.A C. si nr. 669 din 21 februarie 2006 autentificat de către B.N.P.A I.
Prin urmare la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare din 11 iulie 2008 de către B.N.P.A. L.M. si H.M. de către paratele SC G.D. SRL şi SC P.R. SRL, adevăratul proprietar al imobilelor situate in Braşov, înscrise în CF 11510 Braşov, trecute în CF nr. 55819 şi CF 55820, nr. top 2136/1/1, nr. top 2136/1/3 şi CF 39056 Braşov nr. top 2133/3, ce au făcut obiectul contractului era reclamanta SN I.P. SA şi nu pârâta vânzătoare SC G.D. SRL, fapt cunoscut de către ambele parate din prezenta cauză.
Cu privire la aceste aspecte se impune precizarea că prin hotărârea irevocabilă menţionată anterior s-a constatat cu putere de lucru judecat exercitat şi intervenit retractul litigios, neexistând nici un temei sau condiţie care să afecteze producerea efectelor specifice operaţiunii retractului litigios.
Hotărârea irevocabilă pronunţată în favoarea reclamantei nu poate fi ignorată, bucurându-se de puterea lucrului judecat - prezumţie legală absolută şi irefragabilă prevăzută de art. 1201 C. civ. - deoarece s-ar aduce atingere drepturilor sale recunoscute prin respectiva hotărâre respectiv dreptului sau de proprietate, adică unuia din drepturile garantate prin Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, la care şi România este parte din anul 1994.
Terţilor care nu au participat la judecată, dreptul de proprietate dobândit prin hotărâri judecătoreşti le este opozabil şi fără înscriere în cartea funciară potrivit art. 26 alin. (2) din Legea nr. 7/1996.
De asemenea exercitarea unei căi extraordinare de atac împotriva acestei hotărâri irevocabile nu este de natură să amâne sau să stăvilească producerea efectelor hotărârii dat fiind ca o cale extraordinară nu se bucură de efect suspensiv.
Vânzarea-cumpărarea imobilelor in litigiu, încheiată între pârâte în cunoştinţă de cauză, adică cu ştiinţa că sunt proprietatea reclamantei reprezintă o operaţiune speculativă, efectuată cu frauda drepturilor adevăratului proprietar, fondată pe o cauză ilicită care atrage potrivit art. 948 C. civ. nulitatea absolută a contractului astfel încheiat.
Pentru aceste motive, instanţa a constatat nulitatea absoluta a contractului de vânzare-cumpărare în litigiu, a constatat că reclamanta este titulara dreptului de proprietate asupra imobilelor situate în Braşov, înscrise în CF 11510 Braşov, trecute în CF nr. 55819 si CF 55820, nr. top 2136/1/1, nr. top 2136/1/3 şi CF 39056 Braşov nr. top 2133/3 şi în baza art. 480 C. civ. le-a obligat pe pârâtele SC G.D. SRL si SC P.R. SRL să lase reclamantei în deplină proprietate imobilele menţionate anterior.
Ca efect al constatării nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare din 11 iulie 2008 de către B.N.P.A. L.M. şi H.M. în baza căruia pârâta SC P.R. SRL şi-a întabulat dreptul de proprietate în cartea funciară, raportat la prevederile art. 34 pct. 1 din Legea nr. 7/1996 şi din Decretul Lege nr. 115/1938 instanţa a constatat nevalabilitatea intabulării dreptului de proprietate în favoarea pârâtei SC P.R. SRL asupra imobilelor menţionate anterior şi a dispus radierea acestui drept din cartea funciară.
Totodată în baza art. 20 din Legea nr. 7/1996 a dispus intabularea dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilelor menţionate anterior.
În ceea ce priveşte petitele privind constatarea nevalabilităţii înscrierii provizorii a dreptului de proprietate în favoarea reclamantei asupra imobilelor în litigiu şi radierea acestei înscrieri provizorii, instanţa a constatat că această înscriere provizorie nu mai produce efecte juridice dat fiind că s-a dispus de către instanţă intabularea definitivă a dreptului de proprietate asupra imobilelor în litigiu în favoarea reclamantei.
Pe de altă parte, dacă reclamanta a apreciat, la momentul pronunţării încheierii prin care s-a dispus intabularea provizorie a dreptului sau de proprietate în cartea funciară că această măsură nu este legală, avea deschisă calea plângerii împotriva încheierii de carte funciară în termen de 15 zile de la comunicare, potrivit art. 50 din Legea nr. 7/1996, însă aceasta nu a uzat de calea de atac respectivă astfel încât în prezent nu mai pot fi puse în discuţie motive de legalitate ale înscrierii provizorii pentru motive preexistente şi cunoscute de reclamantă la momentul pronunţării încheierii respective.
Pentru aceste motive instanţa a respins aceste cereri formulate de reclamantă.
În baza art. 274 C. proc. civ. instanţa Ie-a obligat pe pârâtele SC G.D. SRL şi SC P.R. SRL să plătească reclamantei suma de 15802 lei reprezentând cheltuieli de judecata respectiv taxe judiciare de timbru.
Prin Decizia civilă nr. 152 din 15 decembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Braşov au fost respinse apelurile promovate de pârâtele SC G.D. şi SC P.R. împotriva sentinţei civile nr. 68 din 5 martie 2009 pronunţată de Tribunalul Braşov ca neîntemeiate.
Buna-credinţă, ridicată la rang de principiu şi regulă de bază în desfăşurarea raporturilor juridice, constituie elementul definitoriu, necesar să existe la momentul încheierii oricărui contract. Dacă în cazul actelor cu titlu oneros se înfăţişează şi ca o prezumţie de valabilitate, nu mai puţin, se înscrie în ansamblul stării de fapt şi poate fi răsturnată prin orice mijloc de probă, iar succesul în operaţiune străbate întreaga stare de drept, întrucât reaua - credinţă se înscrie în sfera ilicitului dat de fraudarea intereselor părţilor contractante ori terţilor, sau nesocotirea legii.
În sprijinul afirmaţiei sunt şi dispoziţiile art. 31 din Legea nr. 7/1996 – a cadastrului şi publicităţii imobiliare după care „cuprinsul cărţii funciare se consideră exact numai în folosul acelei persoane care în virtutea unui act juridic cu titlu legal, a dobândit cu bună – credinţă un drept real înscris în cartea funciară" (alin. (1)). Legea (alin. (2)) statuează că dobânditorul este considerat de bună – credinţă dacă la data înregistrării cererii de înscriere a dreptului în folosul său, nu a fost notată nici o acţiune prin care se contestă cuprinsul cărţii funciare sau dacă din titlul transmiţătorului şi din cuprinsul cărţii funciare nu reiese vreo neconcordanţă între acesta şi situaţia juridică reală.
Normele arătate sunt consacrate şi de art. 33 din Decretul – Lege nr. 115/1938 încă aplicabil până la terminarea lucrărilor de cadastru şi în consecinţă buna - credinţă este pusă sub semnul întrebării dacă în cartea funciară era notată vreo acţiune ori inexactitatea dintre situaţia din cartea funciară şi cea reală nu a fost cunoscută pe altă cale. Nu trebuie omis că potrivit art. 30 din Decretul - Lege nr. 115/1938 notările faptelor şi raporturilor juridice în legătură cu drepturile înscrise în cartea funciară au efect de opozabilitate şi chiar şi notările din sistemul Legii nr. 7/1996, chiar dacă numai de informare, pun în gardă părţile contractante atunci când, voit sau nu, încearcă să fraudeze drepturile terţilor.
Din perspectiva expusă, apelurile sunt vădit nefondate, buna - credinţă de care pârâtele se prevalează fiind interpretată la modul personal, în realitate starea de fapt, corect reţinută de prima instanţă, denotând contrariul.
Cu privire la apelul pârâtei SC G.D. SRL:
1. Buna-credinţă estre exclusă din moment ce pârâta a fost parte în procesul prin care s-a luat act de retractul litigios iar reclamantul a devenit proprietar, încât în ce o priveşte nici nu era necesară vreo înscriere în cartea funciară.
Hotărârea în discuţie, respectiv Decizia civilă nr. 234 din 27 iunie 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, îi este opozabilă în virtutea efectului pe care orice hotărâre judecătorească îl produce între părţile litigante, pârâta cunoscând neechivoc că de la data pronunţării deciziei nu mai are calitatea de proprietar şi implicit cea de vânzător.
Privitor la efectul de opozabilitate şi ca o paranteză, referirea Ia art. 26 alin. (2) din Legea nr. 7/1996 pe pârâtă nu o afectează din acest punct de vedere întrucât textul vorbeşte de opozabilitatea faţă de terţi, or pârâta în proces a avut calitatea de parte, cu toate consecinţele ce decurg din aceasta, inclusiv opozabilitatea, relativitatea şi obligativitatea hotărârii.
Decizia curţii de apel a pus în discuţie realitatea înscrierii dreptului de proprietate al pârâtei în cartea funciară, încât o înstrăinare ulterioară la cca. 30 de zile denotă o totală rea-credinţă, încercarea evidentă de a frauda dreptul de proprietate al reclamantului.
Susţinerea că era ţinută de executarea unui antecontract nu are nici o relevanţă, raporturile obligaţionale de creanţă - de „a face" - fiind exterioare cadrului procesual în care se dezbate prezentul proces. Oricum executarea antecontractului nu se putea realiza din moment ce litigiul era pe rol, iar încheierea în această perioadă s-a făcut în orice caz pe riscul ambelor pârâte.
2. Motivul de apel nu a fost reţinut, reclamantul nefiind obligat la rectificare, care oricum este o acţiune subsecventă alteia principale prin care se constată nevalabilitatea titlului pe baza căruia s-a făcut înscrierea. Or, în cauză tocmi acesta este scopul acţiunii, cum rezultă din petitele acţiunii, fiind absolut necesară cercetarea valabilităţii actului de vindere - cumpărare pentru a se stabili situaţia juridică normală în cartea funciară, concordantă cu cea reală.
Cu privire la apelul pârâtei SC P.R. SRL:
1. Cum s-a reţinut existenţa antecontractului de vânzare-cumpărare nu poate avea vreo influenţă în nesocotirea dreptului de proprietate al reclamantului, însă perfectarea în cursul unui litigiu reclamă asumarea riscului ca obligaţia pe care a generat-o să nu poată fi executată valabil.
Pârâta nu se poate prevala de acest act pentru a justificabuna-credinţă la încheierea actului translativ de proprietate din moment ce la data perfectării contractului în cartea funciară era notată exercitarea retractului litigios şi mai mult chiar în cuprinsul actului autentic este inserată o clauză în acest sens. Rezultă că a cunoscut incertitudinea ce plana asupra calităţii de proprietar a pârâtei-vânzătoare, dar a acceptat să fraudeze drepturile reclamantului, fiind evidentă reaua-credinţă, răspunzându-se în acest mod şi motivului 2 de apel.
Prin „concluziile scrise" pârâta SC G.D. SRL, într-un final a ridicat problema nelegalei constituiri a completului de judecată din prima instanţă.
Cauza nu a fost repusă de curte pe rol întrucât s-a considerat lămurită în sensul art. 151 C. proc. civ., iar concluziile scrise s-au depus la dosar după pronunţarea prezentei decizii în şedinţă publică.
Pe de altă parte nelegala constituire a completului, în actualul sistem procesual, priveşte numărul minim de judecători, ori din examinarea hotărârii rezultă că normele în materie au fost respectate.
Mai mult această chestiune nu a format motiv de apel şi nici ridicată în faţa curţii ca motiv de ordine publică, fiind evidentă tendinţa de tergiversare nejustificată a procesului.
Faţă de considerentele expuse, curtea a respins ambele apeluri, păstrând conform art. 296 C. proc. civ. hotărârea atacată ca fiind temeinică şi legală.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtele SC P.R. SRL şi SC G.D. SRL criticând-o ca nelegală şi netemeinică.
Recursul SC P.R. vizează următoarele aspecte:
Deşi instanţa de fond a admis acţiunea promovată de reclamantă şi a reţinut cauza ilicită, fără a face distincţie între scopul imediat şi cel mediat atâta timp cât doar acesta din urmă duce la nulitatea absolută a contractului instanţa de apel s-a referit la frauda la lege, chestiune nepusă în discuţia părţilor fără a arăta ce motive şi temeiuri de drept au înlăturat motivarea temeiului juridic reţinut de instanţa de fond reţinând faptul ilicit fără a arăta motivele pentru care a fost reţinută frauda la lege şi fără a motiva Decizia sub acest aspect.
Instanţa greşit a aplicat legea şi a interpretat dispoziţiile art. 31 din Legea nr. 7/1996.
La momentul înscrierii în cartea funciară a dreptului său de proprietate, reclamanta nu avea înscris un astfel de drept în cartea funciară pentru a opune o veritabilă împiedicare de carte funciară.
Dacă ar fi fost fraudă la lege, dreptul la proprietate al recurentei nu putea fi înscris în cartea funciară.
Excepţia retractului litigios a fost respinsă fără a-i fi comunicată, deşi a dovedit existenţa unui drept litigios în înţelesul art. 1403 C. civ., procesul în curs şi calităţile părţilor ce permiteau invocarea ei ca şi declaraţia expresă vizând exercitarea lui.
Motivează în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. şi solicită admiterea recursului, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare şi în subsidiar admiterea apelului şi respingerea acţiunii.
Recursul promovat de pârâta SC G.D. SRL vizează în esenţă următoarele aspecte:
Nealcătuirea instanţei conform art. 304 pct. 1 C. proc. civ. şi pronunţarea hotărârii cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Instanţa nu a fost alcătuită conform dispoziţiilor legale, deoarece părţile au calitatea de comercianţi, actul de vânzare – cumpărare este comercial, bunul înstrăinat se află în patrimoniul unei societăţi comerciale şi prin urmare litigiul trebuie judecat de secţia comercială.
La încheierea contractului de vânzare – cumpărare din 11 iulie 2008 ambele părţi au fost de bună credinţă cu privire la transmiterea dreptului de proprietate iar cauza contractului a fost licită.
Dreptul său de proprietate era înscris valabil în cartea funciară iar dobândirea dreptului de proprietate al intimatei SN I.P. SA era afectat pe de o parte de soluţionarea cererii de revizuire împotriva Deciziei civile nr. 234 din 27 iunie 2008 a Curţii de Apel Alba iar pe de altă parte de îndeplinirea unei condiţii suplimentare privind plata preţului, consecinţă a retractului litigios.
La data încheierii contractului de vânzare – cumpărare, intimata nu era înscrisă în cartea funciară ca proprietară, înscriere care era afectată de condiţia plăţii preţului, proprietarul fiind SC G.D. care era ţinută de executarea antecontractului de vânzare – cumpărare cu clauză penală.
Cumpărătoarea nu a fost parte în litigiul finalizat prin sentinţa civilă nr. 234 din 27 iunie 2008 a Curţii de Apel Alba înscris valabil în cartea funciară şi prin urmare a dobândit oneros şi cu bună – credinţă imobilele.
Conform art. 22 şi 24 din Legea nr. 7/1996 dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale se înscriu în cartea funciară în baza actului prin care acestea s-au transmis valabil şi numai împotriva aceluia care la înregistrare cererii sale, era înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează a fi făcută.
Or, instanţa care a luat act de retractul litigios a considerat că nu era realizată condiţia plăţii preţului şi nici nu se ceruse intabularea din moment ce original reclamanta nu avea decât dreptul de administrare directă.
Instanţa a încălcat atât dispoziţiile legale referitoare la ocrotirea bunei – credinţe şi efectelor acestora din moment ce cu privire la înscrierile în cartea funciară legiuitorul a instituit procedura rectificării prevăzută de art. 351 şi 36 din Legea nr. 7/1996 pe care reclamanta a evitat-o.
Motivarea subsidiarităţii acţiunii în rectificare faţă de cea promovată în prezenta cauză, este greşită ca de altfel şi confuzia între momentul înscrierii în cartea funciară şi momentul pronunţării hotărârii irevocabile, care este supus unor reguli diferite, rectificarea cărţii funciare trebuind a fi calea juridică obligatorie şi nu înscrierea dreptului său de proprietate ca urmare a radierii dreptului de proprietate al recurentei.
Greşit a fost soluţionată excepţia retractului litigios.
Greşit a fost motivată soluţia în baza art. 33 şi 30 din Decretul – Lege nr. 115/1938, din moment ce raporturile juridice dintre părţi se află manifest sub dispoziţiile Legii nr. 7/1996.
Solicită admiterea recursului, casarea deciziei şi trimiterii cauzei spre rejudecare şi în subsidiar admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate, admiterea apelurilor formulate de părţi, schimbarea în tot a sentinţei apelate şi respingerea acţiunii.
Intimata a formulat concluzii scrise.
Examinând recursurile părţilor instanţa reţine următoarele:
Recursul formulat de pârâta SC G.D. SRL urmează a fi anulat ca netimbrat.
Recurentei SC G.D. SRL i s-a fixat taxa judiciară de timbru în sumă de 7895,77 lei şi timbru judiciar în valoare de 5 lei, fiind citată cu menţiunea satisfacerii obligaţiei de a timbra recursul la suma fixată de instanţă, pentru termenele din 16 aprilie 2010, 20 octombrie 2010 şi 12 ianuarie 2011.
La termenul din 12 ianuarie 2011 s-a pus în discuţie excepţia privind netimbrarea recursului de către pârâta SC G.D. SRL.
Deoarece recurentul nu a executat obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru sancţiunea aplicabilă este cea reglementată de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, referitoare la anularea ca netimbrat a recursului.
Cu privire la recursul pârâtei SC P.R., instanţa reţine următoarele:
I. Excepţia retractului litigios invocată de recurentul SC P.R. SRL nu este întemeiată, ca efect al nerealizării condiţiei impuse de art. 1402 C. civ.
Conform textului citat, manifestarea de voinţă pentru exercitarea retractului litigios nu este suficientă în absenţa plăţii efective a preţului real al vânzării, al dobânzii şi a cheltuielilor aferente, situaţie în care retractul litigios nu poate opera.
În aceste condiţii excepţia invocată nu operează în cauză.
Astfel, conform art. 1402 C. civ., pentru existenţa valabilă a unui retract litigios sunt necesare următoarele condiţii: cererea să fie făcută în schimbul unui preţ; retractul litigios să fie exercitat în faţa instanţei şi manifestarea de voinţă pentru exercitarea retractului litigios să fie însoţită de faptul material al plăţii preţului real al cesiunii cu dobânzile aferente din ziua plăţii şi a cheltuielilor făcute de cesionar.
În cauză, nu este realizată condiţia concomitenţei plăţii preţului, lipsind faptul material, al plăţii preţului la momentul invocării retractului.
II. Pentru a statua asupra nulităţii absolute a cauzei unei convenţii, ca fiind încheiată în frauda unei terţe persoane (reclamanta) trebuie stabilite aprioric drepturile părţilor asupra bunului care a constituit subiectul convenţiei a cărei nulitate se cere a se constata, operaţiune care constituie fundamentul juridic care amprentează analiza incidenţei cauzei de nulitate invocate de reclamantă.
În cauză, reclamanta – intimată este, consecinţă a Deciziei civile nr. 234 din 27 iunie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, titulara unei oferte de retract litigios, prin care constatându-se exercitat şi intervenit retractul litigios opus de reclamantă pârâtului SC G.D., reclamanta a dobândit de la pârâtă drepturile care fac obiectul contractului de vânzare – cumpărare din 25 martie 2005 şi nr. 669 din 21 octombrie 2006, sub condiţia plăţii către pârâtă a sumei de 1.382.815 RON, ce reprezenta preţul real al cesiunii cu dobânzile aferente din ziua plăţii şi a cheltuielilor făcute de cesionar.
Prin urmare, reclamanta S.N. I.P. ca efect al acestei decizii nu a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilelor obiect al cesiunii litigioase, deoarece dispoziţia de obligare a acesteia la plata preţului cesiunii, exclude existenţa unui retract veritabil, care însă poate deveni astfel odată cu executarea obligaţiei de plată inserată în dispozitiv.
În consecinţă, până la achitarea preţului cesiunii a spezelor contractului şi a dobânzii din ziua în care cesionarul a plătit preţul cesiunii, reclamantul nu este titularul unui retract litigios ci a unei oferte de retract, cu acest caracter, nefiind realizare condiţiile stipulate în art. 1402 C. civ., care stipulează concomitenţa dintre invocarea retractului şi efectivitatea plăţii preţului la momentul invocării retractului litigios.
În aceste condiţii, oferta de retract statuată prin Decizia nr. 234 din 27 iunie 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, nu are efectul juridic al transmiterii dreptului de proprietate asupra bunurilor care constituie obiectul ei, retractul neputând opera juridic în absenţa plăţii preţului cesiunii şi a efectelor secundare ei.
De altfel nici nu se poate concepe juridic ca o parte să dobândească deplin un drept asupra unui bun (constatarea retractului litigios) în absenţa executării obligaţiei corelative (de plată a preţului cesiunii) efectele retractului producându-se doar la momentul plăţii preţului cesiunii.
În consecinţă, până la executarea dispozitivului deciziei Curţii de Apel Alba Iulia prin care s-a constatat intervenit retractul litigios, în partea sa privind plata preţului real al cesiunii cu dobânzile aferente din ziua plăţii şi a cheltuielilor făcute de cesionar, retractul litigios constatat prin hotărârea judecătorească nu a produs efecte juridice în privinţa transmiterii dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile, obiect al contractelor de vânzare – cumpărare potrivit însăşi dispozitivului deciziei.
Aşa stând lucrurile, efectele juridice ale retractului litigios constatat prin Decizia civilă nr. 234 din 27 iunie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, s-au produs la data executării efective a plăţii stipulate prin dispozitivul hotărârii, adică la data de 9 septembrie 2008, dată la care reclamanta debitoare S.N. I.P. S.A. a depus suma de 1.385.315 lei reprezentând suma datorată, potrivit dispozitivului Deciziei civile nr. 934 din 27 iunie 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, suma de 28.934 lei reprezentând dobânda până la această dată, potrivit procesului – verbal încheiat la 9 septembrie 2008 de executorul judecătoresc (fila 56 Dosar nr. 6452/62/2008).
De aici rezultă că operaţiunile juridice intervenite asupra bunurilor obiect al contractului de vânzare – cumpărare care au constituit obiectul ofertei de retract nu erau supuse niciunei restricţii în privinţa înstrăinării lor, deoarece doar executarea obligaţiei de plată a preţului cesiunii, adică executarea dispozitivului deciziei de constatare a retractului, definitiva juridic oferta de retract, dând eficienţă juridică hotărârii judecătoreşti prin care a fost constatat.
Tot astfel, desăvârşirea efectelor retractului litigios prin plată, strămută până la plată, riscul înstrăinării bunului asupra debitorului, de a cărui diligenţă în efectuarea plăţii, hotărârea judecătorească a legat momentul de la care retractul produce efecte juridice.
Prin urmare, contractul de vânzare – cumpărare încheiat de recurent la data de 17 iulie 2008 prin care s-a materializat executarea antecontractului de vânzare – cumpărare, încheiat între SC G.D. şi SC P.R., la data de 4 iulie 2007, fiind anterior executării obligaţiei de plată a preţului cesiunii, nu era supus niciunei restricţii legale ori impedimente de carte funciară deoarece oferta de retract stipulată în dispozitivul deciziei notate în cartea funciară nu produce efecte juridice, din moment ce nu face parte din operaţiunile juridice supuse notării.
Astfel, conform Legii nr. 7/1996 sunt supuse notării raporturile juridice în legătură cu imobilele cuprinse în cartea funciară prevăzute în art. 19, art. 26 alin. (4) lit. c), art. 37 alin. (2), art. 38, art. 39, art. 40 şi art. 54 alin. (3) din lege, fără ca notarea ofertei de retract să figureze printre acestea.
Prin urmare, faptul că reclamanta a notat litigiul în cartea funciară nu îi conferă acestei operaţiuni efectele juridice ale unei notări şi în niciun caz nu face aplicabile în cauză dispoziţiile art. 31 din Legea nr. 7/1996, care se referă exclusiv la dobândirea unui drept real înscris în cartea funciară, niciuna dintre aceste două condiţii nefiind îndeplinite în cauză. Or, la epoca notării, reclamanta nu era titulara unui astfel de drept, situaţie în care notarea efectuată de aceasta nu are nicio înrâurire asupra operaţiunilor privitoare la bun fiind astfel inopozabilă pârâtului recurent.
Acesta fiind cadrul juridic în privinţa drepturilor părţilor asupra bunurilor imobile în litigiu, nu există concurenţă în privinţa drepturilor invocate asupra aceluiaşi bun. Astfel recurentul a dobândit bunul imobil în temeiul unui contract de vânzare – cumpărare înscris în CF, anterior intimatului SN I.P. SA, care şi-a definitivat dreptul constatat prin retractul litigios ulterior, la data executării preţului cesiunii, intervalul de timp scurs de la data pronunţării deciziei de retract („drept neintabulat") şi până la executarea ei, operând în defavoarea şi pe riscul intimatului, de a cărui diligenţă în executarea deciziei depindea desăvârşirea retractului constatat anterior.
În aceste condiţii nu se poate reţine cauza ilicită a contractului de vânzare – cumpărare încheiat între pârâtele recurente pe motiv că au înţeles să fraudeze drepturile adevăratului proprietar din moment ce însuşi reclamantul nu şi-a executat propria prestaţie rezultată din dispozitivul hotărârii judecătoreşti de retract pentru a-i putea invoca efectele, decât ulterior vânzării, incertitudinea în privinţa executării obligaţiei părţilor existând în egală măsură şi din partea reclamantului. Or, incertitudinea în executarea unei prestaţii (reclamantul – în plata preţului cesiunii pentru a putea invoca dreptul din retract; recurentul – în privinţa executării antecontractului prin care i s-a transmis un bun) nu poate fi asimilată cu o cauză ilicită, care implică frauda, neputându-se pune egal între incertitudinea dobândirii unui drept şi frauda acestuia, pentru dovada căreia simpla notare a litigiului în raport cu un terţ nu este suficientă.
Faţă de cele reţinute, recursul pârâtului SC P.R. este întemeiat, dobândirea dreptului de proprietate asupra bunului obiect al contractului de vânzare – cumpărare (a cărui constatare absolută s-a solicitat pentru cauză ilicită), fiind făcută cu bună – credinţă, în temeiul unui act juridic oneros, instanţa de apel şi cea de fond reţinând greşit existenţa unui drept de proprietate în patrimoniul reclamantului la epoca vânzării efectuate între părţi şi tot astfel reţinând frauda în drepturile reclamantului cu temei de ilicitate a cauzei convenţiei prin trimitere argumentativă, la texte din Legea nr. 7/1996 care nu au incidenţă în cauză.
În consecinţă, faţă de prevederile art. 312 C. proc. civ., urmează să se dispună admiterea recursului promovat de aceasta împotriva deciziei instanţei de apel, modificarea în parte a deciziei, admiterea apelului său şi schimbarea sentinţei de fond în tot, în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâta SC G.D. SRL împotriva Deciziei nr. 152/ AP din 15 decembrie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.
Admite recursul declarat de pârâta SC P.R. SRL împotriva aceleiaşi decizii, pe care o modifică în parte.
Admite apelul declarat de pârâta SC P.R. SRL împotriva sentinţei civile nr. 68/ S din 5 martie 2009 a Tribunalului Braşov, secţia civilă pe care o schimbă în tot în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamantul SN I.P. SA.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 788/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2768/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
