ICCJ. Decizia nr. 7905/2011. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7905/2011
Dosar nr.3182/54/2010
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Încheierea de şedinţă din 21 octombrie 2010 pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 3933/63/2010, s-a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 244 alin (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecării cauzei având ca obiect apelul declarat de reclamanţii G.P. şi HG, împotriva Sentinţei civile nr. 1456 din 1 februarie 2008 pronunţată de Judecătoria Craiova în Dosarul nr. 6360/215/2007, în contradictoriu cu intimata-pârâtă M.C.
Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Dolj a reţinut că se impune măsura suspendării judecăţii cauzei civile având ca obiect rezoluţiune contract de întreţinere, întrucât s-a declanşat „in rem" urmărirea penală pentru săvârşirea infracţiunii de fals cu privire la înscrisurile depuse la dosar, spre a se face dovada îndeplinirii obligaţiilor derivând din contract.
Împotriva încheierii de suspendare a declarat recurs - în baza art. 2441 alin (1) intimata pârâtă din apel M.C., susţinând că s-au aplicat greşit prevederile art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., fără să existe o dovadă scrisă din care să rezulte că s-a început urmărirea penală împotriva sa, la dosar nefiind depusă rezoluţia Parchetului de începere a urmăririi penale.
A mai susţinut recurenta că măsura suspendării este în contradicţie cu soluţia de respingere a cererii de înscriere în fals formulată de apelanţi şi că, în ipoteza existenţei unor indicii din care să rezulte că s-ar fi săvârşit o faptă penală, instanţa de judecată avea posibilitatea să suspende din oficiu judecata în baza art. 183 C. proc. civ.
Prin Decizia civilă nr. 47 din 18 ianuarie 2011, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondat, recursul, reţinând că la dosarul cauzei s-au depus înscrisuri ce denotă că la data de 21 octombrie 2009 în Dosarul nr. 427/P/2008 s-a început urmărirea penală pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 290 C. pen., existând date şi indicii că au fost falsificate mai multe documente privind virarea unor sume de bani prin serviciul W.U.
Numărul dosarului Parchetului este acelaşi cu cel sub care s-a înregistrat sesizarea penală formulată de HG, privitoare la falsificarea unor înscrisuri depuse de M.C. în acest dosar civil.
Textul art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. cere, pentru a se dispune măsura suspendării, condiţia de a se fi început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează a se da în civil, fără condiţia ca urmărirea penală să fie pornită „in personam".
Prin urmare, nu era necesar să existe o rezoluţie a Parchetului de începere a urmăririi penale împotriva recurentei ca urmare a falsului, fiind suficientă declanşarea urmăririi penale pentru fals în privinţa unor înscrisuri folosite ca probe în cauză spre a se dovedi îndeplinirea obligaţiei pârâtei de a plăti periodic creditoarei întreţinerii sume de bani în urma novaţiei obiective ce a intervenit cu privire la obligaţia de întreţinere.
Infracţiunea de fals săvârşită cu privire la ordinele de plată este în strânsă legătură cu cauza civilă, astfel că sunt întrunite cerinţele prevăzute de lege pentru a se dispune suspendarea judecăţii cauzei.
Instanţa de recurs a mai reţinut că nu se constată contradicţii în privinţa soluţiilor adoptate de instanţa de apel prin Încheierea de la 21 octombrie 2010, asupra cererilor formulate de părţi, iar din cuprinsul încheierii rezultă că nu s-a pus în discuţie o cerere de înscriere în fals, ci o cerere de verificare de scripte care s-a respins de către instanţă, cu motivarea că această procedură este admisibilă doar în privinţa înscrisurilor sub semnătură privată în accepţiunea art. 1176 C. civ. - iar înscrisurile în discuţie nu au acest caracter.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta M.C.M., arătând că prin rezoluţia din 10 august 2011 dată în Dosarul nr. 427/P/2008, Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova a dispus neînceperea urmării penale faţă de făptuitoarele M.I. şi M.C.M., raportat la infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen.
Faţă de această situaţie, recurenta arată că nu mai subzistă măsura suspendării judecării cauzei şi solicită admiterea cererii şi repunerea pe rol a cauzei.
Recursul este inadmisibil, în considerarea următoarelor argumente:
Căile de atac reprezintă mijloace sau remedii juridice procesuale prin intermediul cărora se poate solicita verificarea legalităţii şi temeiniciei hotărârilor judecătoreşti şi, în final, remedierea erorilor săvârşite, constituind astfel pentru părţi o garanţie a respectării drepturilor lor fundamentale.
Rezultă că împotriva hotărârii judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ţine în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.
Recursul este o cale extraordinară de atac, nedevolutivă şi nesuspensivă de executare, prin intermediul căreia, în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept.
Potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ. „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe jurisdicţionale sunt supuse recursului", iar potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 din acelaşi cod „sunt hotărâri irevocabile hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii".
Prin coroborarea textelor legale anterior citate, rezultă că pot fi atacate cu recurs numai hotărârile definitive date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională, în condiţiile prevăzute de lege.
Faţă de aceste dispoziţii, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanţe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi supusă acestei căi de atac.
O asemenea concluzie derivă din regula unicităţii dreptului de a folosi o cale de atac, or, cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exerciţiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeaşi cale de atac.
Hotărârea recurată este irevocabilă, fiind pronunţată de o instanţă de recurs, astfel încât recursul declarat împotriva ei este inadmisibil şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta M.C.M. împotriva Deciziei nr. 47 din 18 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 noiembrie 2011.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 7906/2011. Civil. Contestaţie decizie de... | ICCJ. Decizia nr. 7904/2011. Civil. Pretenţii. Actiune in... → |
|---|
