ICCJ. Decizia nr. 7904/2011. Civil. Pretenţii. Actiune in raspundere contractuala. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7904/2011
Dosar nr.2944/54/2010
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 818 din 6 aprilie 2009, Tribunalul Dolj a respins cererea de revizuire formulată în baza art. 322 pct. 1 şi 5 C. proc. civ. de revizuenta C.I.M.F. C.D., împotriva Deciziei civile nr. 2033 din 31 octombrie 2008 pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 3631.2/215/2006 în contradictoriu cu intimata C.A.S. Dolj şi a disjuns cererea de revizuire formulată în temeiul art. 322 pct. 7 din acelaşi cod, dispunând constituirea unui dosar separat.
Prin Decizia civilă nr. 1554 din 27 septembrie 2010 Tribunalul Dolj a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cererii de revizuire formulată de revizuenta C.I.M.F. C.D., împotriva Deciziei civile nr. 2033 din 31 octombrie 2008 pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 3631.2/215/2006, în contradictoriu cu intimata C.A.S. Dolj, în favoarea Curţii de Apel Craiova.
Pronunţându-se astfel, instanţa a reţinut că cererea de revizuire disjunsă, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. priveşte două hotărâri despre care se susţine că sunt potrivnice, pronunţate în una şi aceeaşi pricină, anume Decizia civilă nr. 1289/2007 a Tribunalului Dolj şi Decizia civilă nr. 2033/2008 pronunţată de aceeaşi instanţă în rejudecare.
Cum potrivit art. 323 alin. (2) C. proc. civ. "în cazul art. 322 pct. 7, cererea de revizuire se va îndrepta la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa sau instanţele care au pronunţat hotărârile potrivnice" în temeiul art. 158 şi 159 pct. 2 C. proc. civ., Tribunalul a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Curţii de Apel Craiova.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova sub nr. 2944/54/2010.
Prin Decizia civilă nr. 1274 din 22 noiembrie 2010, Curtea de Apel Craiova a respins ca nefondată cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., reţinând că prima hotărâre invocată de revizuentă este Decizia civilă nr. 1289/2007 prin care s-a admis recursul formulat de reclamantă, casându-se sentinţa şi trimiţându-se cauza spre rejudecare primei instanţe, iar a doua hotărâre este Decizia pronunţată în recurs după rejudecare, respectiv Decizia civilă nr. 2033 din 31 octombrie 2008, rezultând că revizuenta susţine contrarietatea a două hotărâri pronunţate în aceeaşi cauză pe parcursul mai multor cicluri procesuale generate de părţi, situaţie în care nu este admisibilă cererea de revizuire formulată de acesta, nefiind vorba de hotărâri contradictorii, astfel cum dispune art. 322 pct. 7 alin. (1) C. proc. civ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs revizuenta C.I.M.F. C.D., prevalându-se de dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul susţine că instanţa de apel a pronunţat o decizie cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii [art. 105 alin. (2)], fiind întrunite condiţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Astfel, la termenul de judecată din 22 noiembrie 2010, instanţa a rămas în pronunţare în condiţiile în care procedura de citare cu revizuentul nu era legal îndeplinită.
Recurentul învederează că C.I.M.F. C.D. îşi are sediu în Craiova, str. C.I., jud. Dolj, iar nu în str. C.I., aşa cum a fost citat la Curtea de Apel; în aceste condiţii, nu a avut cunoştinţă de termenul de judecată la care pricina a fost judecată, iar pe de altă parte, la sediul cabinetului există activitate în permanenţă în intervalul 6,00 - 20,00, astfel că nu putea fi îndeplinită procedura de citare prin afişare.
În dezvoltarea motivului de nelegalitate descris prin dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul învederează că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a legii, stabilind în mod greşit că cererea de revizuire este inadmisibilă.
Motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. permite revizuirea în unei hotărâri judecătoreşti în cazul în care acelaşi proces sa fost judecat de două ori şi au fost pronunţate hotărâri contradictorii.
În opinia recurentului, condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. sunt îndeplinite în cauză: hotărâri definitive contradictorii, hotărâri pronunţate în acelaşi litigiu cu respectarea triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, iar hotărârile contradictorii să fi fost pronunţate nu în acelaşi dosar (proces), ci în procese (dosare) diferite.
Astfel, prin Decizia nr. 1289 din 22 iunie 2007 Tribunalul Dolj a admis recursul C.I.M.F. C.D. şi a respins excepţia prescripţiei extinctive invocată de C.A.S. Dolj, iar prin Decizie civilă nr. 2033 din 31 octombrie 2008, acelaşi complet de judecată a admis recursul C.A.S. Dolj şi a constatat împlinit termenul de prescripţie extinctivă, soluţie în mod evident contrară primei decizii a aceluiaşi complet.
Recurentul mai arată că raţiunea reglementării acestui caz de revizuire se regăseşte în necesitatea de a înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, în situaţia în care instanţele au dat soluţii contrare, în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, părţi şi cauză. În asemenea cazuri, fiecare dintre părţi se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, ceea ce excede unei situaţii normale, şi căreia nu i se poate pune capăt decât prin anularea celei din urmă hotărâri care înfrânge principiul autorităţii de lucru judecat.
Recursul formulat nu este fondat.
Astfel, în ce priveşte criticile dezvoltate în baza art. 304 pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că prin cererea de revizuire adresată Tribunalului Dolj (instanţă care, ulterior, a procedat la declinarea competenţei soluţionării revizuirii întemeiate pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. în favoarea Curţii de Apel Craiova) revizuentul însuşi a indicat sediul său ca fiind în Craiova, str. C.I., jud. Dolj, iar nu în str. C.I., cum susţine prin motivele de recurs.
Pe de altă parte, pe dovada de îndeplinire a procedurii de comunicare a deciziei supuse prezentului recurs (şi acest act de procedură fiind îndeplinit la adresa din Craiova, str. C.I., jud. Dolj) se constată că recurenta a aplicat ştampila cabinetului şi, în plus, există şi semnătura de primire a funcţionarului însărcinat cu primirea corespondenţei, conform art. 100 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.
Cum recurentul nu a dovedit că adresa reală a sediului cabinetului este la nr. Y pe str. C.I. din Craiova, iar adresa indicată în dosar este cea de la în Craiova pe str. C.I., se va înlătura ca nefondată această critică, instanţa neputând reţine încălcarea formelor de procedură prevăzute de lege sub sancţiunea nulităţii, astfel cum prevede art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de citare pentru termenul de judecată la care cererea de revizuire a fost soluţionată a fost legal îndeplinită, în condiţiile art. 100 alin. (3) C. proc. civ., astfel că recurentul se află în situaţia de a-şi invoca propria culpă (în condiţiile eventualei indicări greşite a adresei), ceea ce nu poate fi primit, faţă de dispoziţiile art. 108 alin. (4) C. proc. civ.
Nici criticile întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu pot fi reţinute.
Astfel cum corect a indicat şi recurentul prin motivele de recurs, raţiunea cazului de revizuire reglementat prin dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este acela al restabilirii puterii lucrului judecat în cazul în care aceasta a fost încălcată într-o judecată ulterioară, succesivă, soldată cu o hotărâre potrivnică celei dintâi şi a cărei autoritate de lucru judecat o nesocoteşte.
În aceste condiţii, una dintre condiţiile de admisibilitate este, între altele, ca cele două hotărâri potrivnice să fi fost pronunţate în dosare diferite, iar nu în cadrul aceluiaşi dosar, în cicluri procesuale diferite cum este situaţia în speţă, reluarea judecăţii fiind consecinţa desfiinţării sau casării hotărârii în cadrul căilor legale de atac, iar nu a promovării unei judecăţi ulterioare între aceleaşi părţi, cu acelaşi obiect şi aceeaşi cauză; dimpotrivă, pronunţarea unor hotărâri pretins potrivnice, în cicluri procesuale diferite nu îndeplineşte cerinţa de a fi fost pronunţate în dosare distincte, ci ele sunt pronunţate în cadrul aceluiaşi proces.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte, în aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuentul C.I.M.F. C.D., împotriva Deciziei nr. 1274 din 22 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 noiembrie 2011.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 7905/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7903/2011. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
