ICCJ. Decizia nr. 7903/2011. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7903/2011
Dosar nr.1183/98/2010
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 11 decembrie 2009, pe rolul Judecătoriei Urziceni sub nr. 88/330/2010, reclamanta Agenţia de Plăţi şi Intervenţii pentru Agricultură a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC C.R.P. SRL Dridu, obligarea acesteia la plata sumelor de 573.510 RON, reprezentând plată nedatorată şi 90.614,58 RON, majorări de întârziere, calculate până la data formulării acţiunii.
Prin Sentinţa civilă nr. 203 din 1 februarie 2010, Judecătoria Urziceni a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Ialomiţa, având în vedere valoarea litigiului peste 500.000 RON şi prevederile art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ.
La Tribunalul Ialomiţa, cauza a format obiectul Dosarului nr. 1183/98/2010.
Prin Sentinţa civilă nr. 692 F din 13 aprilie 2010, Tribunalul Ialomiţa, secţia civilă, a admis cererea şi a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 573.510 RON, despăgubiri şi 90.614,58 RON, penalităţi de întârziere, până la 11 decembrie 2009, şi, în continuare, la 0,1% pe zi penalităţi de întârziere, până la achitarea debitului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin cererile înregistrate la Agenţia de Plăţi şi Intervenţii pentru Agricultură Slobozia, din 15 octombrie 2007 şi din 12 octombrie 2007, pârâta SC C.R.P. SRL Dridu a solicitat sprijin financiar pentru înfiinţarea unor culturi de rapiţă, orz, grâu şi triticale, în baza art. 1 din Ordinului nr. 687/2007 privind modificarea anexei F la Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 850/2006 pentru aprobarea normelor metodologice privind modul de acordare a sprijinului financiar pentru activităţile din sectorul vegetal, zootehnic, al îmbunătăţirilor funciare şi al organizării şi sistematizării teritoriului, pentru condiţii de eligibilitate pe raza localităţilor Dridu şi Fierbinţi Târg, pentru suprafaţa de 1.843,50 ha, reclamanta plătind pârâtei o subvenţie de 825.310 RON (prin bonuri valorice). Urmare a verificării culturilor pentru care a formulat cerere de sprijin, prin Procesul-verbal din 12 iunie 2008, s-a constatat că nu s-au realizat suprafeţele de 206,70 ha grâu, 794,80 ha orz şi 250 ha triticale, pârâta având de restituit suma de 573.510 RON.
S-a constatat, totodată, că obligaţia de restituire este prevăzută în art. 15 alin. (3) din Ordinul nr. 687/2007, care prevede că, în cazul în care se constată că nu au fost realizate suprafeţele de culturi menţionate în cererea de acordare a sprijinului financiar, beneficiarii vor restitui sumele aferente, întrucât acestea reprezintă sprijin financiar nejustificat.
Împotriva acestei sentinţe, a formulat apel SC C.R.P. SRL Dridu, solicitând schimbarea în parte a sentinţei civile apelate, în sensul exonerării de plata sumei de 85.500 RON, reprezentând despăgubiri corespunzătoare suprafeţei de 190 ha, cultivate cu triticale, în anul 2007, urmând a se reţine că datorează intimatei Agenţia de Plăţi şi Intervenţii pentru Agricultură suma de 488.010 RON, în loc de 573.510 RON, şi o sumă mai mică decât cea reţinută prin sentinţa apelată, ce reprezintă penalităţi.
Pârâta a mai arătat că, potrivit Procesului-verbal de recepţie şi restituire din 12 iunie 2008, înregistrat la Sucursala Judeţeană Agenţia de Plăţi şi Intervenţii pentru Agricultură Ialomiţa - Centrul Local Fierbinţi, s-au găsit, pe raza comunei Dridu, însămânţate 190 ha triticale, dar, din cauza condiţiilor nefavorabile din toamna anului 2007, nu s-a putut însămânţa toată suprafaţa cu orz, pe raza comunei Dridu, ceea ce ar fi condus la pierderi considerabile de produse, şi, în aceste condiţii, pe terenul menţionat a semănat triticale, beneficiind de suma de 85.500 RON, sumă care urmează să fie scăzută din suma totală de 573.510 RON, la care au fost obligaţi prin hotărâre judecătorească.
Intimata Agenţia de Plăţi şi Intervenţii pentru Agricultură a formulat întâmpinare, arătând că apelanta-pârâtă nu a înfiinţat culturile de grâu şi triticale pentru care a primit sprijin financiar şi nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condiţiilor de acordare a sprijinului financiar, respectiv a utilizării de seminţe certificate şi de calitate şi a asigurării culturilor; mai mult, şi-a asumat debitul prin semnarea şi ştampilarea proceselor verbale de recepţie restituire.
În şedinţa publică din 2 noiembrie 2010, instanţa de apel, din oficiu, a pus în discuţie caracterul comercial sau civil al litigiului, în considerarea raporturilor existente între părţi şi a activităţii pe care apelanta o desfăşoară.
Prin Decizia civilă nr. 608/A din 2 noiembrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis apelul, a anulat sentinţa şi a trimis cauza spre competentă soluţionare, Tribunalului Ialomiţa, secţia comercială
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de apel a reţinut că prin cererile din 12 octombrie 2007 şi din 15 octombrie 2007, apelanta SC C.R.P. SRL, a solicitat sprijin financiar pentru înfiinţarea unor culturi de rapiţă, orz, grâu şi triticale, pe suprafaţa de 1.843,5 ha, situată pe raza localităţilor Dridu şi Fierbinţi, în baza art. 1 din Ordinul nr. 687/2007 privind modificarea Anexei F la Ordinul Ministrului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltărilor Rurale nr. 850/2006 pentru aprobarea normelor metodologice privind modul de acordare a sprijinului financiar pentru activităţile din sectorul vegetal, zootehnic, al îmbunătăţirilor funciare şi al organizării şi sistematizării teritoriului, pentru condiţiile de eligibilitate.
Acordarea sprijinului financiar menţionat, s-a realizat către producătorii agricoli, care deţineau una dintre calităţile prevăzute în art. 4 pentru suprafeţele pe care urmau a fi înfiinţate culturile, la care se obligaseră, prin atribuirea gratuită de bonuri valorice nominale.
În drept, în conformitate cu art. 15 alin. (3) din Ordinul nr. 687/2007, în cazul în care se constată că nu au fost realizate suprafeţele pe culturi, menţionate în cererea de acordare a sprijinului financiar, beneficiarii vor restitui sumele aferente, reprezentând sprijin financiar nejustificat.
Având în vedere că sprijinul financiar s-a acordat de către intimata reclamantă Agenţia de Plăţi şi Intervenţii pentru Agricultură - Ialomiţa apelantei pârâte SC C.R.P. SRL pentru realizarea obiectului de activitate al acestei pârâte, care desfăşoară activitate de agricultură, instanţa de apel a constatat că raporturile juridice ce se nasc între cele două părţi nu pot avea caracter civil, ci dobândesc caracter comercial, în considerarea art. 56 (dacă un act este comercial numai pentru una dintre părţi, toţi contractanţii sunt supuşi, în ceea ce priveşte acest act, legii comerciale, afară de dispoziţiile privitoare la persoana chiar a comercianţilor şi de cazurile în care legea ar dispune altfel) coroborat cu art. 3 (care reglementează faptele de comerţ) şi art. 7 (care defineşte noţiunea de comerciant) C. com.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta Agenţia de Plăţi şi Intervenţii pentru Agricultură - Centrul Judeţean Ialomiţa, prevalându-se de ipotezele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată de către recurentă că este o instituţie publică în subordinea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, cu personalitate juridică, finanţată integral de la bugetul de stat responsabilă cu gestionarea unor forme de sprijin destinate susţinerii agriculturii, finanţate de la bugetul de stat şi din fonduri europene pentru agricultură.
Obiectul său de activitate îl constituie, printre altele, acordarea sprijinului financiar în baza diverselor reglementări legale incidente.
Pentru înfiinţarea culturilor în toamna anului 2007, sprijinul financiar a fost acordat în conformitate cu prevederile Ordinului nr. 687/2007 privind modificarea Anexei F al Ordinului Ministrului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltărilor Rurale nr. 850/2006 pentru aprobarea normelor metodologice privind modul de acordare a sprijinului financiar pentru activităţile din sectorul vegetal, zootehnic, al îmbunătăţirilor funciare şi al organizării şi sistematizării teritoriului pentru condiţiile de eligibilitate.
Ca atare, şi intimata pârâtă, pe baza unor solicitări scrise adresate recurentei a primit sprijin financiar pentru înfiinţarea unor culturi, astfel cum s-a reţinut de instanţele anterioare.
Recurenta arată că, în aceste condiţii, instanţa de apel în mod nelegal a stabilit că acordarea sprijinului financiar către pârâtă, implică fapte de comerţ, acordarea subvenţiilor de la bugetul de stat, neputând fi calificată drept faptă de comerţ, în sensul art. 3 C. com.
În aceste condiţii, instanţa de apel în mod nelegal a apreciat că litigiul este de natură comercială în condiţiile în care Agenţia de Plăţi şi Intervenţii pentru Agricultură şi-a exercitat dreptul de a sesiza instanţa de judecată cu o acţiune civilă împotriva pârâtei C.R.P. SRL, întemeiată pe dispoziţiile Ordinului nr. 687/2007 în vederea recuperării creanţei care reprezintă o pretenţie izvorând din lege şi care nu derivă dintr-un raport comercial având ca obiect o sumă constituind venit la bugetul statului.
Totodată, instanţa de apel a stabilit natura juridică a litigiului prin raportare la obiectul de activitate al pârâtei care este comerţul cu cereale, deşi reprezentantul pârâtei a justificat, la data solicitării subvenţiei, că sumele primite vor fi destinate cultivării cerealelor, conform actului adiţional la actul constitutiv al pârâtei prezentat recurentei; aşadar, sprijinul financiar acordat de la bugetul statului este destinat susţinerii agriculturii, respectiv, stimulării producţiei agricole.
Recursul formulat este fondat.
Analizând materialul probator administrat în cauză, văzând criticile formulate prin motivele de recurs şi, examinând Decizia recurată în baza acestora, Înalta Curte constată că instanţa de apel a pronunţat o soluţie cu greşita aplicare a legii, în cauză fiind întrunit motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.; în cuprinsul memoriului de recurs nu au putut fi identificate critici susceptibile de încadrare în prevederile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., caz în care se reţine că au fost indicate de recurentă doar formal.
Instanţa de apel, din oficiu, a supus dezbaterii părţilor natura juridică a raportului juridic dedus judecăţii, concluzionând asupra naturii comerciale a acestuia în considerarea calităţii de comerciant a pârâtei, în aplicarea dispoziţiilor art. 56, art. 3 şi art. 7 C. com., apreciind că prima instanţă a fost învestită cu un raport comercial.
Concluzia nu este una argumentată în cuprinsul deciziei recurate, instanţa de apel nedemonstrând care au fost raţiunile calificării raportului juridic de restituire a unei sume ce a fost acordată de reclamantă pârâtei cu titlu de subvenţii de la bugetul de stat pentru sprijinirea agriculturii.
Numai în cazul în care raportul juridic era comercial pentru pârâtă (aşa cum s-a reţinut), prezumţia de comercialitate stipulată prin dispoziţiile art. 56 C. com. ar fi fost operantă, iar legea comercială ar fi fost cea aplicabilă.
Simpla calitate de comerciant a pârâtei nu este suficientă pentru ca raportul juridic pe care reclamanta s-a întemeiat pentru formularea cererii de chemare în judecată să fie calificat drept unul comercial, fiind necesar ca actul juridic ce a constituit cauza dreptului valorificat de reclamantă să fie susceptibil de calificare ca faptă de comerţ; or, recurenta reclamantă este o instituţie publică având ca atribuţii gestionarea unor fonduri de la bugetul de stat pentru sprijinirea agriculturii.
În plus, instanţa de apel era ţinută să observe şi dispoziţiile art. 5 C. com., norme care scot din sfera comercialităţii agricultura, nefiind fapte de comerţ „vânzarea productelor pe care proprietarul sau cultivatorul le are după pământul sau cel cultivat de dânsul"; or, recurenta a acordat pârâtei o subvenţie de la bugetul de stat pentru realizarea unor culturi agricole (rapiţă, orz, grâu şi triticale), obiectul pricinii privind restituirea unor sume nefolosite în scopul pentru care au fost acordate.
Nu în ultimul rând, calificarea greşită a raportului juridic dedus judecăţii, ca fiind unul de drept comercial, a condus instanţa de apel la soluţionarea greşită a chestiunii competenţei de primă instanţă, întrucât cauza în mod legal a fost soluţionată de instanţa competentă material, anume, tribunalul, date fiind dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.; or, partajarea competenţei materiale între instanţa civilă şi cea comercială, nu are corespondent în normele imperative ce reglementează competenţa materială, ci priveşte competenţa funcţională a instanţei, fiind guvernată de norme de organizare judiciară, astfel că, aceasta nu este susceptibilă de încadrare în dispoziţiile art. 297 alin. (2) C. proc. civ., nefiind un motiv de nulitate a sentinţei apelate.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte, în aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1), (3) şi (5) cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va admite recursul, Decizia recurată urmând a fi casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel, pentru analizarea criticilor formulate prin motivele de apel pe fondul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, Centrul Judeţean Ialomiţa, împotriva Deciziei nr. 608A din 2 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie.
Casează Decizia recurată şi trimite spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 noiembrie 2011.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 7904/2011. Civil. Pretenţii. Actiune in... | ICCJ. Decizia nr. 7902/2011. Civil → |
|---|
