ICCJ. Decizia nr. 794/2011. Civil. Contestaţie decizie de pensionare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 794/2011
Dosar nr. 2641/1/2010
Şedinţa publică din 2 februarie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:
Prin încheierea din 2 martie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti s-a dispus respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a Legii nr. 3/1977, a Legii nr. 96/1996, Legii nr. 303/2004, Legii nr. 164/2001 şi a Legii nr. 19/2000, cerere formulată de recurentul-reclamant D.M.
Potrivit art. 29 alin. (1)-(4) din Legea nr. 37/1992 Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia. Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă. Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi. Dacă excepţia a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând şi susţinerile părţilor, precum şi dovezile necesare.
În cauză s-a constatat pe de o parte că unul dintre actele normative a căror neconstituţionalitate s-a invocat este abrogat (Legea nr. 3/1977) ceea ce atrage incidenţa respingerii cererii de sesizare a Curţii, nemaifiind în vigoare, iar pe de alta, niciuna din celelalte trei legi, respectiv Legea nr. 96/1996, Legea nr. 303/2004 şi Legea nr. 164/2001 nu s-a susţinut şi probat că are legătură cu pricina de faţă, cerinţă esenţială stabilită de art. 29 alin. (1) din Legea de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale pentru legala sa sesizare.
În privinţa Legii nr. 19/2000, de asemenea invocată în integralitatea sa este neconstituţională, nu s-a argumentat oral sau în scris (filele 86 şi 97 – 98) cu ce dispoziţii ale legii fundamentale se consideră a intra în conflict, care sunt motivele pretinsei constituţionalităţi şi dovezile ce o susţin în condiţiile în care legea privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale conţine în varianta actuală 198 de articole şi 7 Anexe.
Pentru aceste considerente, Curtea a constatat că recurentul-reclamant nu a respectat cerinţele impuse de legiuitor ca şi condiţii de admisibilitate pentru legala sesizare a Curţii Constituţionale, sens în care a dispus respingerea cererii.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul fără însă a-l motiva în vreun fel.
La termenul din 26 ianuarie 2011 instanţa din oficiu a pus în discuţia părţilor excepţia nulităţii recursului.
Astfel, potrivit art. 306 alin. (1) C. proc. civ. recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia motivelor de ordine publică aşa cum dispune art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
Conform alin. (3) al aceluiaşi articol, indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Prin urmare, nu indicarea greşită ori neindicarea motivelor de recurs atrage sancţiunea nulităţii recursului, ci nemotivarea recursului, în sensul neformulării de critici aduse deciziei recurate, susceptibile de a atrage calificarea juridică a unuia dintre cele nouă motive de recurs prevăzute limitativ de art. 304 C. proc. civ.
În consecinţă în raport de dispoziţiile art. 306 C. proc. civ. se va constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamantul D.M. împotriva încheierii pronunţată în data de 2 martie 2010 de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 798/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 795/2011. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
