ICCJ. Decizia nr. 799/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 799/2011
Dosar nr. 954/117/2008
Şedinţa publică din 3 februarie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Cluj la data de 7 martie 2008, sub nr. 954/117/2008 reclamanţii M.A.I. şi M.S. au chemat în judecată pe pârâţii Municipiul Cluj-Napoca prin Primar solicitând anularea dispoziţiei nr. 710 din 28 ianuarie 2008 şi obligarea acestora la emiterea unei decizii de restituire în natură prin „echivalent în compensare" a imobilului teren în suprafaţă de 964 p situat în Cluj - Napoca, identificat cu nr. top. 15532/9/2/3 în C.F. nr. 2336 Cluj - Napoca.
În motivarea cererii se arată că prin dispoziţia atacată s-a propus acordarea unor despăgubiri băneşti fiind neglijat principiul prevalenţei restituirii în natură în condiţiile în care pârâta în mod constant face oferte pentru încheierea unor contracte de cesiune având ca obiect terenuri aflate în proprietatea Municipiului Cluj - Napoca. Se solicită astfel, restituirea în natură prin atribuirea unui teren în compensare.
Prin sentinţa civilă nr. 620 din 14 octombrie 2009, Tribunalul Cluj a respins ca nefondată acţiunea reclamanţilor.
În considerentele hotărârii, s-a reţinut că, terenul în litigiu este acoperit parţial de o alee betonată, iar diferenţa de 825 mp este situată în incinta Lacului 1 Est din cartierul Gheorgheni, aflat în administrarea Consiliului Local al Municipiului Cluj - Napoca, care este asociat în participaţiune cu SC I.M. Cluj SRL, conform Hotărârii nr. 188 din 15 aprilie 2008. Terenul nu poate fi considerat liber în accepţiunea Legii nr. 10/2001, fiind afectat unei utilităţi publice, respectiv pentru agrement şi cale de acces.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii solicitând modificarea hotărârii în sensul restituirii în natură a terenului în suprafaţă de 964 mp identificat cu nr. top. 15532/9/3/2/3, în C.F. nr. 23336 Cluj. Motivând în continuare apelul reclamanţii confirmă că terenul în litigiu se află sub luciul de apă, în incinta Lacului I Est din cartierul Gheorgheni şi ar putea fi restituit în natură, fiind şi proprietarii terenurilor limitrofe, putând fi comasat într-un singur corp funciar.
Curtea de Apel Cluj prin Decizia nr. 76 din 19 martie 2010, a respins ca nefondat apelul.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că terenul în litigiu nu este un teren liber şi că nu se poate restitui în natură, are o suprafaţă de 964 mp din care suprafaţa de 139 mp este afectată unei căi de acces, respectiv o alee betonată, iar suprafaţa de 825 mp este situat sub luciul de apă al lacului de agrement 1 din Parcul Est, cartierul Gheorgheni al Municipiului Cluj-Napoca. S-a mai reţinut de asemenea că nu s-au identificat bunuri care ar putea fi oferite în compensare.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii invocând incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenţii critică hotărârea sub următoarele aspecte:
- Terenul în litigiu nu este de utilitate publică aşa cum greşit s-a reţinut în raportul de expertiză, iar instanţa nu este legată de concluziile raportului de expertiză, deci poate fi restituit în natură.
- Pârâta ocupă abuziv terenul, fără titlu, încălcând astfel art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
- Au fost încălcate dispoziţiile art. 7 alin. (1), art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, care prevăd că restituirea în natură este o măsură reparatorie care primează.
Examinând criticile formulate prin intermediul cererii de recurs, Înalta Curte constată nefondat recursul pentru cele ce succed:
În esenţă prin motivul de recurs se critică încălcarea principiului restituirii în natură a terenului supus analizei.
Din cuprinsul dispoziţiilor art. 1, art. 7, art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată, rezultă principiul prevalenţei restituirii în natură, în sensul că imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se găsesc în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire şi libere de orice sarcini.
Prin urmare, dacă prin notificare persoanele îndreptăţite în accepţiunea Legii nr. 10/2001 solicită restituirea în natură a imobilului respectiv sau măsuri reparatorii prin echivalent, persoanei judiciare sau entităţii investite cu soluţionarea notificării este obligată să verifice posibilitatea restituirii în natură a bunului şi, numai în situaţia în care restituirea în natură nu este posibilă, să acorde măsuri reparatorii prevăzute de lege.
În speţă, reclamanţii au solicitat în condiţiile art. 22-23 din Legea nr. 10/2001 ca pârâta să-i restituie în natură imobilul teren în suprafaţă de 964 mp situat în Cluj-Napoca, identificat cu nr. top. 15532/9/2/3 în C.F. nr. 23336 Cluj-Napoca.
Ambele instanţe, în mod corect, au concluzionat că, terenul în litigiu nu este liber şi drept urmare nu poate fi aplicat, în speţa supusă analizei, principiul prevalenţei restituirii în natură a imobilului.
Procedându-se la identificarea terenului în litigiu s-a constatat că, are o suprafaţă totală de 964 mp, din care suprafaţa de 169 mp reprezintă alee betonată, situată între gardul care împrejmuieşte corpul funciar nr. 15532/9/3/2/2, 15532/10/1/2 şi corpul funciar cu nr. top. 15532/9/3/2/1, 15532/10/1/1. Diferenţa de teren, în suprafaţă de 825 mp, a fost identificată în incinta „Lacului I Est", aflat în administrarea Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca.
Dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, sunt în sensul că, în ipoteza în care terenurile pe care s-au aflat construcţii preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcţii, autorizate, persoana îndreptăţită va obţine restituirea în natură a părţii de teren rămasă liberă, iar pentru suprafaţa ocupată de construcţii noi, cea afectată servituţilor legale şi altor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 10.3 din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, care circumscriu că restituirea în natură nu trebuie să afecteze căile de acces, existenţa şi utilizarea unor amenajări subterane. În cazul în care se constată astfel de situaţii, restituirea în natură se va limita numai la acele suprafeţe de teren libere sau, după caz, la suprafeţele de teren care nu afectează şi utilizarea normală a amenajărilor subterane.
Drept urmare, în raport cu textele de lege mai sus enunţate, rezultă indubitabil, imposibilitatea restituirii în natură a terenului supus analizei, având în vedere că întreaga suprafaţă de teren este afectată unei amenajări de utilitate publică.
Aşadar, Înalta Curte constată că în cauza pendinte nu sunt incidente motivele de nelegalitate invocate de reclamanţi şi în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii M.A. sen. şi M.S. împotriva deciziei civile nr. 76/A/2010 din 19 martie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8/2011. Civil. Drept de autor şi drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 798/2011. Civil → |
|---|
