ICCJ. Decizia nr. 798/2011. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 798/2011
Dosar nr. 23946/3/200.
Şedinţa publică din 3 februarie 2011
asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 8 decembrie 2003 reclamantul S.T. a chemat în judecată pe pârâtul Serviciul Român de Informaţii pentru anularea deciziei nr. 26/2003 emisă de pârât în baza Legii nr. 10/2001 şi obligarea SRI la restituirea imobilului situat în comuna Voluntari, judeţ Ilfov, în natură. în subsidiar, reclamantul a cerut stabilirea măsurilor reparatorii în echivalent.
Prin sentinţa civilă nr. 1097 din 7 decembrie 2004 Tribunalul Bucureşti, secţia a III a civilă, a respins contestaţia ca nefondată.
Apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei menţionate a fost admis prin Decizia civilă nr. 303 din 8 septembrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX a civilă.
Recursul declarat de pârâtul SRI împotriva deciziei Curtea de Apel Bucureşti a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 7890 din 6 octombrie 2006 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Rejudecând apelul, Tribunalului Bucureşti, secţia a IV a civilă, a pronunţat sentinţa civilă nr. 1210 din 4 iulie 2008 prin care a admis în parte cererea reclamantului S.T.; a anulat Decizia atacată; a obligat pe pârâtul SRI să emită decizie de restituire în echivalent pentru terenul în suprafaţă de 9500 mp (vezi încheiere de rectificare pronunţată de Tribunalul Bucureşti la data de 17 octombrie 2008) şi pentru construcţia iniţială edificată pe acest teren, evaluată ipotetic la suma de 580.000 de lei.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că reclamantul are calitatea de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii pentru bunul în litigiu trecut abuziv în proprietatea statului, însă terenul nu poate fi restituit în natură, deoarece este ocupat de construcţii noi, garduri, detalii de sistematizare, utilităţi, ce nu pot fi modificate şi care ocupă 2157,90 mp din suprafaţa totală a terenului.
Împotriva sentinţei a declarat apel reclamantul solicitând restituirea imobilului în natură.
Apelul a fost respins ca nefondat, reţinându-se că, în conformitate cu expertizele efectuate în dosar, în faza apelului (filele 82 - 83 şi 116 dosar fond) construcţia trecută în proprietatea statului a avut o suprafaţă desfăşurată de 253 mp, iar acum, prin adăugiri, are suprafaţa de 577 mp, (exclusiv terasa - fila 110 dosar apel) fiind o construcţie nouă într-o proporţie de peste 100%.
Acest aspect de fapt a determinat aplicarea dispoziţiilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 în conformitate cu care, în situaţia imobilelor - construcţii care fac obiectul notificărilor formulate potrivit procedurilor prevăzute la cap. III şi cărora le-au fost adăugate, pe orizontală şi/sau pe verticală, în raport cu forma iniţială, noi corpuri a căror arie desfăşurată însumează peste 100% din aria desfăşurată iniţial, şi dacă părţile nu convin altfel - ceea ce nu a fost cazul în speţă - foştilor proprietari li se acordă sau, după caz, propun măsuri reparatorii prin echivalent.
S-a considerat că, având în vedere situaţia de fapt şi dispoziţiile legale menţionate, construcţia iniţială nu poate fi restituită în natură, iar cu privire la teren, instanţa a reţinut că, nici acesta nu poate fi restituit în natură deoarece construcţiile edificate pe el incluzând şi branşamentele necesare la utilităţi ocupă funcţional întregul teren.
În baza acestei prezumţii instanţa a reţinut că, terenul pe care există construcţii nedemontabile nu poate fi restituit în natură, prin interpretarea „per a contrario" a dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul S.T. care a susţinut următoarele motive de nelegalitate a deciziei recurate.
Hotărârea instanţei de apel este în totalitate netemeinică şi nelegală, fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, în conformitate cu dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece încalcă dispoziţiile art. 295 C. proc. civ.
Astfel, apelul declarat a vizat soluţia instanţei de fond prin care a fost admisă în parte acţiunea, dispunându-se emiterea unei decizii de restituire în echivalent, motivat de incidenţa în cauză în opinia primei instanţe a dispoziţiilor art. 10 alin. (1), alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Instanţa de control judiciar, investită fiind cu cererea de apel care conţinea critici raportate strict la considerentele hotărârii primei instanţe a înlăturat motivele avute în vedere de către instanţa de fond şi face trimitere la alte dispoziţii legale [respectiv art. 10 alin. (3), art. 19 alin. (1) şi art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 şi art. 586-619 C. civ.], păstrând însă soluţia atacată, creând totodată apelantului o situaţie mai grea decât aceea din hotărârea apelată.
Se susţine în cauza de faţă, că instanţa de apel, prin hotărârea pronunţată a depăşit însă limitele stabilite prin cererea de apel şi mai mult, prin considerentele expuse a înlăturat motivarea primei instanţe, dând o motivare proprie in sprijinul aceleiaşi soluţii de restituire prin echivalent.
De asemenea hotărârea instanţei de apel încalcă şi aplică greşit dispoziţiile legii speciale nr. 10/2001 raportat la situaţia de fapt şi de drept existentă.
Soluţia instanţei de apel este surprinzătoare în condiţiile în care din oficiu s-a dispus efectuarea de noi expertize în apel construcţii şi instalaţii care să clarifice anumite aspecte ale construcţiilor de pe teren, în sensul dacă acestea sunt uşoare sau demontabile, şi situaţia utilităţilor existente, în sensul dacă acestea sunt de interes public sau nu, rapoarte de expertiza care au lămurit situaţia de fapt a imobilului în litigiu (teren şi construcţii).
În ceea ce priveşte modalitatea de restituire a imobilului preluat abuziv, se menţionează că instanţa de fond a dispus restituirea prin echivalent, reţinând imposibilitatea restituirii în natură.
Se susţine că dispoziţiile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 nu sunt aplicabile imobilului în cauză având în vedere că, niciuna din expertizele efectuate în cauză nu menţionează suprafaţa de "577 mp" la care face referire instanţa ca fiind aria desfăşurată a construcţiei existente la aceasta dată. Aceasta suprafaţă se regăseşte menţionată în răspunsul la obiecţiuni întocmit de către expertul M.I.A., fiind preluată dintr-o schiţă prezentată de către intimatul S.R.I., schiţă care nu are un caracter oficial, fiind un act întocmit "pro causa" dar care nu reflectă realitatea.
Se consideră că în raport de situaţia de fapt a imobilului (teren şi construcţii) este necesar a se face o interpretare sistematică a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, cu referire la art. 1 alin. (2) şi (3).
Se mai susţine, că potrivit dispoziţiilor art.10.4. din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, norma cuprinsă la alin. (3) al art. 10 din lege instituie obligativitatea restituirii în natură a terenurilor în ipoteza în care pe acestea se află edificate ilegal fie construcţii, indiferent de destinaţia acestora, fie construcţii uşoare sau demontabile.
Se consideră că instanţa de apel, deşi nu a verificat dacă există o parte din teren posibil a fi restituit în natură, apreciază ca terenul şi construcţiile nu ar putea fi folosite potrivit scopului pentru care au fost edificate, însă această apreciere a instanţei de apel nu are nici suport legal şi nici probator.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul nu poate fi primit pentru considerentele ce succed:
Pentru a fi incident motivul de modificare reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este necesar ca hotărârea să fie dată cu aplicarea sau interpretarea greşită a legii sau să fie lipsită de temei legal.
În speţă, instanţele de judecată au interpretat şi aplicat în mod corect dispoziţiile art. 11 şi art. 19 din Legea nr. 10/2001.
Astfel, în mod just s-a reţinut că cele 6 clădiri, terenul de sport şi cele două sere ocupă funcţional întregul teren, iar pe de altă parte, modalitatea de restituire în natură a terenului pe care există construcţii demontabile (gard, magazii) ar fi inoportună pentru părţi prin stabilirea unor servituţi ce ar micşora valoarea terenului liber.
Art. 10 din Legea nr. 10/2001 prevede că, atunci când restituirea în natură nu este posibilă măsurile reparatorii în echivalent constau în acordarea în compensare de alte bunuri sau servicii sau propunerea acordării de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
În mod corect s-a stabilit de instanţa de apel că sunt aplicabile dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 10/2001, deoarece imobilelor – construcţii ce fac obiectul cauzei deduse judecăţii le-au fost adăugate noi corpuri a căror arie desfăşurată însumează peste 100% din aria desfăşurată iniţial, iar părţile nu au convenit altfel.
De principiu, legea specială de reparaţie instituie regula restituirii în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 2 2decembrie 1989 de la această regulă, legiuitorul a prevăzut şi excepţia limitativ enumerate – care, prin dispoziţie, sunt de strictă interpretare şi aplicare, neputând fi atinse prin asimilarea la alte ipoteze decât cele strict reglementate.
Raportat la probatoriu administrat în cauză, aprecierea instanţei de apel în sensul că bunul nu poate fi restituit în natură, fiind exceptat de la această regulă, este rezultatul interpretării şi aplicării corecte a legii speciale de reparaţie.
Pentru aceste considerente, se va respinge recursul declarat de S.T. şi în baza art. 312 C. proc. civ. se va menţine Decizia civilă ca legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul S.T. împotriva deciziei civile nr. 476 A din 01 iulie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 799/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 794/2011. Civil. Contestaţie decizie de... → |
|---|
