ICCJ. Decizia nr. 7968/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7968/2011
Dosar nr.2747/87/2010
Şedinţa publică din 9 noiembrie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 19 martie 2010, pe rolul Tribunalului Teleorman, sub nr. 1378/87/2010, reclamanţii M.M.M. şi I.P. au solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Turnu Măgurele, să se dispună retrocedarea terenului situat în Alexandria, str. D., şi punerea sa în posesie, conform Legii nr. 10/2001.
Prin Sentinţa civilă nr. 141 din 28 iunie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 2747/87/2010 al Tribunalului Teleorman, s-a admis excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de pârâta Primăria Municipiului Turnu Măgurele şi s-a respins acţiunea formulată de reclamanţii M.M.M. şi I.P., constatându-se autoritatea de lucru judecată în cauză.
Hotărârea a fost motivată, pe considerentul că, iniţial, în soluţionarea notificării petentei I.P., s-a pronunţat Decizia civilă nr. 458 din 23 octombrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin care s-a respins, ca neîntemeiată, contestaţia formulată de M.M. împotriva Dispoziţiei din 12 februarie 2004 a Primarului Municipiului Turnu Măgurele, motivat de faptul că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate şi a preluării abuzive, hotărâre menţinută prin Decizia nr. 3133 din 20 aprilie 2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Printr-o nouă acţiune, reclamantul M.M. a solicitat retrocedarea şi punerea în posesie asupra terenului situat în str. D. din Turnu Măgurele, iar, prin Sentinţa civilă nr. 41 din 16 martie 2009 a Tribunalului Teleorman, acţiunea a fost respinsă ca nefondată, hotărâre definitivă conform Deciziei nr. 632A din 26 noiembrie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Prin cauza dedusă judecăţii, reclamantul solicită din nou retrocedarea şi punerea în posesie a terenului din str. D., situat în Municipiul Turnu Măgurele, acţiunea având acelaşi obiect, ca şi cele precedente, în legătură cu care instanţele s-au pronunţat irevocabil.
S-au invocat dispoziţiile art. 1201 C. civ., privind existenţa autorităţii de lucru judecat, ce împiedică a se repune în discuţie aceeaşi situaţie de fapt şi de drept, întrucât s-ar încălca principiul stabilităţii raporturilor juridice.
Împotriva acestei decizii, au declarat apel reclamanţii M.M.M. şi I.P., susţinând următoarele:
Imobilul, fostă proprietate a mamei reclamanţilor, situat în str. D. din Municipiul Turnu Măgurele, a fost demolat în anul 1966, şi nu în anul 1996, cum s-a precizat în hotărârea recurată.
Au fost invocate Sentinţa civilă nr. 1047 din 06 iunie 2005, prin care a fost admisă acţiunea reclamanţilor, precum şi deciziile pronunţate în apel în Dosarul nr. 4303/2004 al Curţii de Apel Bucureşti şi Decizia nr. 2618, pronunţată în Dosarul nr. 27629/1/2004 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în care recursul declarat de Primăria Municipiului Turnu Măgurele a fost respins.
Autorităţile administrative, prin Primarul Municipiului Turnu Măgurele, au emis decizii în absenţa petenţilor, în condiţiile în care terenul în litigiu este liber de construcţii, fiind acoperit de gunoaie.
Prin Decizia civilă nr. 689A din 16 noiembrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanţii-reclamanţi M.M.M. şi I.P., reţinând, în esenţă, următoarele:
Tribunalul Teleorman a fost învestit la data de 19 martie 2010, de către reclamanţii M.M.M. şi I.P., cu acţiunea având ca obiect retrocedarea terenului situat în str. D., Municipiul Turnu Măgurele şi obligarea pârâtei Primăria Municipiului Turnu Măgurele să-i pună pe reclamanţi în posesia terenului preluat abuziv.
În cauză, există autoritate de lucru judecat, având în vedere următoarele:
Petenta I.P. a formulat Notificarea din 12 noiembrie 2001, emisă de B.E.J. H.S.C., prin care a solicitat măsuri reparatorii pentru imobilul situat în Turnu Măgurele, str. D., compus din teren în suprafaţă de 147 mp şi construcţie, soluţionată prin Dispoziţia din 13 februarie 2004 a Primarului Municipiului Turnu Măgurele, în sensul respingerii acesteia, deoarece nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate şi nici a preluării abuzive a imobilului.
Notificatoarea I.P. nu a formulat contestaţie împotriva Dispoziţiei din 13 februarie 2004, însă, fratele acesteia, M.M.M. a formulat contestaţie împotriva acestei dispoziţii, respinsă prin Sentinţa civilă nr. 553 din 26 iulie 2004 a Tribunalului Teleorman.
Ulterior acestei hotărâri, reclamantul a formulat apel, admis prin Decizia civilă nr. 1047 din 06 iunie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, cauza fiind reţinută pentru evocarea fondului, decizie menţinută prin Decizia civilă nr. 2618 din 10 martie 2006, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Soluţionând fondul, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a pronunţat Decizia civilă nr. 458 din 23 octombrie 2006, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestaţia reclamantului împotriva Dispoziţiei din 12 februarie 2004 a Primarului Municipiului Turnu Măgurele, soluţie păstrată prin Decizia civilă nr. 3233 din 20 aprilie 2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Ca atare, prin deciziile civile nr. 458 din 23 octombrie 2006, respectiv, nr. 3233 din 20 aprilie 2007, a fost respinsă irevocabil contestaţia reclamantului M.M.M. împotriva dispoziţiei amintite.
Ulterior acestor acţiuni, acelaşi reclamant a dedus Tribunalului Teleorman Dosarul nr. 857/87/2009, prin care a solicitat retrocedarea şi punerea în posesie asupra terenului situat în str. D. din Municipiul Turnu Măgurele, acţiune respinsă la fond, definitivă în apel, prin Decizia civilă nr. 632 din 26 noiembrie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin care s-a reţinut autoritatea de lucru judecat cu privire la obiectul pricinii şi părţile din proces.
Prin cauza dedusă judecăţii în prezent, reclamanţii M.M.M. şi I.P. reiterează aceeaşi acţiune, constând în retrocedarea terenului din str. D. şi obligarea pârâtei Primăria Municipiului Turnu Măgurele să-i pună în posesie asupra imobilului preluat abuziv, conform Legii nr. 10/2001.
De necontestat, faţă de conţinutul hotărârilor judecătoreşti pronunţate succesiv, ca urmare a contestaţiei formulată de M.M.M., această acţiune are acelaşi obiect şi cauză, fiind purtată între aceleaşi părţi, astfel că devin incidente dispoziţiile art. 1201 C. civ. privind autoritatea de lucru judecat, ce împiedică repunerea în discuţie a aceluiaşi drept de proprietate privind pe aceleaşi părţi şi în legătură cu care s-a statuat, în fapt şi în drept, prin hotărâri judecătoreşti irevocabile, opozabile părţilor din proces.
Reclamanţii, în apel, nu au formulat critici vizând alte aspecte care să contrazică soluţia fondului privind admiterea excepţiei autorităţii de lucru judecat, invocată de pârâta Primăria Municipiului Turnu Măgurele. Or, potrivit art. 295 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs, în termen legal, reclamanţii M.M.M. şi I.P., recurs care nu a fost întemeiat în drept.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanţii au reiterat, în esenţă, motivele de apel, susţinând următoarele:
Redeschiderea procesului la Tribunalul Alexandria a fost intentat cu scopul de a anula acele acte prin care nu li se recunosc drepturile în cauză. Astfel, prin acţiunea înregistrată la 19 martie 2010, pe rolul Tribunalului Teleorman, în Dosarul nr. 1378/87/2010, au solicitat retrocedarea terenului situat în mun. Turnu Măgurele, str. D., în suprafaţa de circa 400 mp şi punerea în posesie, conform Legii nr. 10/2001.
Terenul menţionat este proprietatea mamei autoarei lor şi, în prezent, este liber de orice sarcini, fiind acoperit de gunoaie; actele de dovedire a proprietăţii se află la dosar, iar autoritatea administrativă, prin Primăria municipiului Turnu Măgurele, a emis decizii în absenţa petenţilor.
Examinând criticile formulate în cauză, instanţa de recurs constată caracterul nefondat al acestora, pentru considerentele ce vor succede:
Autoritatea de lucru judecat reprezintă, pe planul dreptului substanţial, o prezumţie absolută, irefragabilă, conform art. 1200 pct. 4 C. civ., iar, pe planul dreptului procesual, o excepţie procesuală, de fond, absolută, peremptorie, reglementată conform art. 166 C. proc. civ.
Pentru a fi incidentă o astfel de excepţie este necesar să fie întrunită în cauză tripla identitate, de părţi (eadem conditio personarum), de obiect (eadem res) şi de cauză juridică (eadem causa petendi), astfel cum statuează dispoziţiile art. 1201 C. civ.
Finalitatea principiului autorităţii de lucru judecat constă în administrarea uniformă a justiţiei, în respectarea prezumţiei de validitate a unei hotărâri judecătoreşti irevocabile (res iudicata pro veritate habetur) şi presupune ca o acţiune să nu poată fi judecată decât o singură dată, ceea ce asigură imutabilitatea verificării jurisdicţionale – efectul negativ al autorităţii de lucru judecat, şi constatările făcute printr-o hotărâre judecătorească să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre pronunţată în alt proces, iar partea căreia i s-a recunoscut dreptul alegat să se poată prevala de acest drept – efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat.
Din perspectiva jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, autoritatea de lucru judecat reprezintă o limitare legală admisă a dreptului de acces la instanţă, garantat de art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (a se vedea, în acest sens, Hotărârea pronunţată în cauza Lungoci contra României, în data de 26 ianuarie 2006, parag. 37), în scopul protejării securităţii raporturilor juridice, ceea ce este esenţial pentru a se evita încălcarea acestui drept fiind modalitatea în care este aplicată această limitare în litigiile particulare deduse judecăţii.
Aplicând aceste principii la cauza prezentă, instanţa de recurs constată că, soluţionând fondul, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a pronunţat Decizia civilă nr. 458 din 23 octombrie 2006, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestaţia reclamantului M.M.M. împotriva Dispoziţiei din 12 februarie 2004 a Primarului Municipiului Turnu Măgurele, având ca obiect imobilul situat în Alexandria, str. D., municipiul Turnu Măgurele, prin care s-a respins notificarea, deoarece nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate şi nici cea preluării abuzive a imobilului, soluţie menţinută, în mod irevocabil, prin Decizia civilă nr. 3233 din 20 aprilie 2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Or, prin cererea dedusă judecăţii, reclamanţii M.M.M. şi I.P. urmăresc aceeaşi finalitate, solicitând retrocedarea aceluiaşi imobil, invocând aspecte de fond, în sensul că terenul este liber şi acoperit de deşeuri, ignorând existenţa unei hotărâri irevocabile anterioare, ce se prezumă că exprimă adevărul, prin care pretinsul lor drept de proprietate asupra acestui imobil nu a fost recunoscut nici pe cale administrativă, nici pe cale judiciară.
În acest context procesual, instanţa de recurs apreciază că instanţele de fond au realizat o corectă aplicare a legii, atunci când au considerat că se impune respingerea acestei cereri în temeiul unei excepţii procesuale de fond, absolute, peremptorii – cea a autorităţii de lucru judecat, care face de prisos cercetarea în fond a cauzei, conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ.
Pentru considerentele expuse, nefiind operant motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în care ar putea fi încadrate formal criticile recurenţilor, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii M.M.M. şi I.P. împotriva Deciziei nr. 689A a 16 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii M.M.M. şi I.P. împotriva Deciziei nr. 689A a 16 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 noiembrie 2011.
Procesat de GGC - N
| ← ICCJ. Decizia nr. 7960/2011. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 7959/2011. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
