ICCJ. Decizia nr. 7990/2011. Civil

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA I CIVILĂ

Decizia nr. 7990/2011

Dosar nr.22080/1/2005/a9

Şedinţa publică din 9 noiembrie 2011

Asupra cererii de faţă, constată următoarele:

Prin cererea introdusă la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la data de 27 iunie 2011, petenta N.A.C., prin procurator I.M., a formulat cerere de completare a dispozitivului Deciziei nr. 4171 din 18 mai 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, pronunţată în Dosarul nr. 22080/1/2005.

În motivarea cererii, petenta a susţinut că instanţa s-a pronunţat fără drept asupra recursului declarat împotriva Sentinţei civile nr. 2782 din 7 martie 2002, respingându-l; s-a pronunţat asupra inexistenţei recursului declarat împotriva Încheierii din 13 noiembrie 2003, respingându-l; nu s-a pronunţat, deşi avea obligaţia procedurală, asupra nulităţii recursului, tardiv declarat de N.D., la data de 28 mai 2002; nu s-a pronunţat, deşi avea obligaţia procedurală, asupra nulităţii de ordine publică a Încheierii din 27 mai 2004, pronunţată de un complet nelegal constituit.

Cererea nu a fost motivată în drept.

Examinând cererea formulată, prin raportare la dispoziţiile legale relevante, Înalta Curte apreciază că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Prin Decizia civilă nr. 4171 din 18 mai 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, pronunţată în Dosarul nr. 22080/1/2005, a fost respins recursul declarat de reclamanta N.A.C., prin procurator I.M., împotriva Încheierii de şedinţă din 27 mai 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă şi împotriva Sentinţei civile nr. 2782 din 7 martie 2002 a Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti.

Pentru a adopta această soluţie, instanţa a reţinut, în esenţă, că recursul exercitat în cauză vizează hotărâri irevocabile, nesusceptibile a fi reformate prin intermediul căii de atac exercitate, în condiţiile încălcării principiilor ierarhiei şi legalităţii căilor de atac.

În drept, potrivit art. 2812 alin. (1) C. proc. civ., dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond, după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare.

Din interpretarea acestui text legal, rezultă că încuviinţarea unei cereri de completare a unei hotărâri judecătoreşti este admisibilă exclusiv, atunci când instanţa a omis a se pronunţa asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, această procedură fiind expresia consacrării dreptului de acces la un tribunal independent şi imparţial, cu plenitudine de jurisdicţie, care trebuie să se pronunţe asupra tuturor capetelor de cerere cu care a fost învestit, prin efectul introducerii cererii de chemare în judecată (a se vedea, sub aspectul încălcării art. 6 parag. 1 din Convenţie, cauza Rotaru împotriva României, Hotărârea din 29 martie 2000).

În acelaşi sens, din întreaga reglementare a acestei proceduri, rezultă că este aplicabilă, în principiu, în cazul judecăţii în primă instanţă, când instanţa are a se pronunţa asupra cererilor principale, accesorii, conexe sau incidentale cu care a fost învestită, precum şi în cazul judecăţii în fond, după casarea cu reţinere, respectiv după anularea sentinţei în apel.

Or, se poate observa, că petenta reproşează instanţei de recurs, în absenţa oricăror argumente valide, fundamentate juridic, chiar faptul că s-a pronunţat, „fără drept", asupra recursului declarat împotriva Sentinţei civile nr. 2782 din 7 martie 2002 a Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti şi asupra celui declarat împotriva Încheierii din 13 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, ceea ce nu poate intra sub incidenţa procedurii reglementate de art. 2812 C. proc. civ.

Tot astfel, nici faptul că instanţa de recurs nu s-ar fi pronunţat asupra nulităţii recursului, tardiv declarat de N.D., astfel cum pretinde petenta, şi asupra nulităţii de ordine publică a Încheierii din 27 mai 2004 nu reprezintă temeiuri care să poată declanşa procedura reglementată de dispoziţiile art. 2812 C. proc. civ., câtă vreme instanţa era învestită cu un recurs exercitat împotriva Încheierii de şedinţă din 27 mai 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă şi a Sentinţei civile nr. 2782 din 7 martie 2002 a Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti, irevocabilă, care a fost apreciat ca inadmisibil, prin prisma faptului că cele două hotărâri, în sens larg, erau irevocabile şi, împotriva lor, nu putea fi exercitată calea de atac a recursului, conform principiilor ierarhiei şi legalităţii căilor de atac. Astfel, instanţa apreciază că, în cadrul unui recurs inadmisibil, neregular introdus, nu poate fi analizată nicio excepţie procesuală, fie ea chiar şi de ordine publică.

În acest sens, se reţine că petenta N.A.C., prin intermediul cererii sale, întemeiate pe dispoziţiile art. 2812 C. proc. civ., invocă aspecte ce exced acestei proceduri, tinzând spre o veritabilă redeschidere a procedurii, fiind nemulţumită de o hotărâre irevocabilă, al cărui dispozitiv nu poate fi completat, întrucât instanţa a analizat recursul în integralitatea sa, respingându-l ca inadmisibil.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea de completare a dispozitivului Deciziei nr. 4171 din 18 mai 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, pronunţată în Dosarul nr. 22080/1/2005.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge cererea formulată de reclamanta N.A.C., prin procurator I.M., privind completarea dispozitivului Deciziei nr. 4171 din 18 mai 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 noiembrie 2011.

Procesat de GGC - N

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 7990/2011. Civil