ICCJ. Decizia nr. 802/2011. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 802/2011
Dosar nr. 1166/104/200.
Şedinţa publică din 3 februarie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civila 886/2007 pronunţata de Tribunalul Olt în dosar 1125/104/2007, s-a admis cererea formulata de S.D. (V.) aşa cum a fost precizată la 4 septembrie 2007 şi obligata SC O. SA Slatina prin lichidator SC P. SRL Slatina, să emită decizie motivată la notificarea formulată de V.P. la data de 8 februarie 2002 pentru succesibilul S.D.
S-au respins capetele de cerere formulate împotriva SC O. SA Slatina şi SC E. SRL Păuşeşti - Vâlcea având ca obiect constatarea nulităţii absolute a vânzării cumpărării morii şi terenului aferent situate în comuna Spineni - Olt, ca premature.
S-a respins ca nefondată cererea formulată împotriva Consiliului local Spineni şi s-a luat act că la data de 29 mai 2007 s-a renunţat la judecată împotriva Statului Român reprezentat de Ministerul de Finanţe prin D.G.F.P. Olt.
Pentru a se pronunţa astfel, au fost avute în vedere următoarele considerente de fapt şi de drept:
Prin plângerea înregistrată sub nr. 1125/104/2007 S.D.(V.) a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va da în contradictoriu cu Statul Român reprezentat de Ministerul de Finanţe, SC O. SA Slatina, SC E. SRL Păuşeşti Vâlcea şi Consiliul local Spineni - să se dispună restituirea în natură a imobilului „moară" şi a 8800 mp teren aferent, situate pe raza localităţii Spineni, jud. Olt.
In motivarea cererii, petentul arată că s-a formulat notificare Primăriei Spineni care i-a comunicat că după naţionalizare aceasta a fost preluată de SC O. SA căreia i s-a înaintat notificare.
SC O. SA a comunicat petentului că moara a fost înstrăinată la 4 octombrie 2001 către SC E. SRL Păuşeşti - Vâlcea şi nu există posibilitatea unor măsurii reparatorii prin echivalent deoarece societatea se află în procedură de lichidare judiciară din data de 27 iunie 2005.
Prin sentinţa civilă nr. 1133 din 19 februarie 1997 pronunţată de Judecătoria Slatina acţiunea reclamantei a fost respinsă ca prematură deoarece (deşi pârâta SC O. a recunoscut că a preluat bunul în 1956), nu s-a făcut dovada preluării printr-o formă legală, în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 77 din Legea nr. 58/1991 (reparaţiile pentru bunurile preluate de stat în mod abuziv se vor reglementa printr-o lege specială) şi cu raportare la art. 26 din Legea nr. 47/1992 (reparaţiile pentru daunele suferite anterior intrării în vigoare a Constituţiei din 1991 se reglementează prin lege).
Soluţia a fost atacată prin apel, care a fost soluţionat de Tribunalul Olt prin Decizia civilă nr. 757 din 2 aprilie 1998 pronunţată în dosarul 5243/98.
Tribunalul a admis apelul a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza pentru rejudecare la fond, constatând că s-a soluţionat cauza cu lipsă de procedură faţă de SC C.T.X. SRL Curtişoara.
Cauza a fost reînregistrată la Judecătoria Slatina sub nr. 4513/R/1998 şi a fost soluţionată prin sentinţa civilă nr. 7496 din 4 decembrie 1998, cererea reclamantei fiind respinsă ca neîntemeiată.
În această cauză la data de 9 septembrie 1998 reclamanta şi-a precizat cererea în sensul că pârâţi chemaţi în judecată sunt SC O. SA Slatina şi Consiliul local Spineni.
S-a reţinut de judecătorie că din înscrisurile depuse nu rezultă cu certitudine dreptul de proprietate revendicat, iar în actele de stare civilă şi certificatul de moştenitor există neconcordanţe în ce priveşte prenumele autorului (soţul petentei decedat) şi anume „V.V.C." şi „V.C.V.".
S-a mai reţinut că proprietar, conform certificatul Arhivelor Statului nr. 989 din 2 iulie 1996 şi Registrului comerţului din 1946 - este V.I. pentru moara situată în comuna Alunişu, jud. Olt iar reclamanta este moştenitoarea lui la V.V.C. şi nu a autorului I.V. - proprietar al morii în anul 1946.
Soluţia a fost atacată cu apel care a fost soluţionat de Tribunalul Olt prin Decizia civilă nr. 2443 din 5 iulie 1999 pronunţată în dosarul nr. 2084/1999, decizie prin care apelul formulat de V.P. a fost respins ca nefondat, constatându-se că aceasta nu a făcut dovada că I. sau V.V. au fost proprietarii unei mori pe raza comunei Curtişoara - Olt, nu a dovedit dreptul său de proprietate şi nu este succesoarea lui I.V.
Împotriva acestor două soluţii - V.P. a formulat recurs care a fost soluţionat de Curtea de Apel Craiova prin Decizia nr. 458 din 18 ianuarie 2000.
Curtea a admis recursul împotriva deciziei nr. 2443/1999 pronunţată de Tribunalul Olt şi a sentinţei civile nr. 7495/1998 pronunţată de Judecătoria Slatina şi a dispus casarea ambelor hotărâri, trimiţând cauza pentru rejudecare Judecătoriei Slatina.
S-a reţinut că, prin acţiune, au fost chemaţi în judecată detentorul de fapt şi organul administraţiei de stat - şi, pentru că preluarea s-a făcut de Statul Român, în condiţiile art. 12 din Legea nr. 213/99, se impunea citarea în proces a Statului prin Ministerul de Finanţe.
S-a reţinut, de asemenea, că imobilul a trecut în proprietatea stalului şi apoi în administrarea pârâtei SC O. SA Slatina după administrare, consolidându-se un nou drept de proprietate pentru pârâta SC O. SA Slatina.
Instanţa de control judiciar a statuat în sensul că situaţia de fost proprietar al autorului reclamantei trebuie cercetată doar în contradictoriu cu Statul Român.
Cauza a fost reînregistrată la Judecătoria Slatina la 2 martie 2000 sub nr. 2668 şi a fost soluţionată prin sentinţa civilă nr. 4452 din 3 iulie 2000.
Coroborând şi reinterpretând probatoriile, instanţa a reţinut că în anul 1940 I.V.a testat (partaj de ascendent) fiului său V.V. „o faţă de teren în care se cuprinde conacul împreună cu moara şi toate clădirile..." pe raza comunei Alunişu - Olt.
S-a constatat că în speţă sunt întrunite condiţiile art. 480 C. civ., dispunându-se restituirea morii şi a terenului de 1800 mp teren - „parte integrantă" din suprafaţa de 10 ha teren reconstituită reclamantei şi statuându-se că bunurile au fost confiscate abuziv, obligaţia a fost impusă SC O. SA Slatina, Consiliului local Spineni şi Statului Român prin Ministerul de Finanţe.
Împotriva acestei soluţii a formulat apel SC O. SA Slatina, care a fost soluţionat de Tribunalul Olt prin respingerea apelului ca nefondat prin Decizia nr. 4614 din 18 decembrie 2000.
SC O. SA Slatina şi Statul Român prin Ministerul de Finanţe au declarat recurs împotriva deciziei, recurs ce a fost soluţionat de Curtea de Apel Craiova prin Decizia civilă nr. 3372 din 31 mai 2001.
Recursul declarat de Ministerul Finanţelor a fost respins ca inadmisibil, constatându-se că recurenta nu a formulat apel împotriva sentinţei, în cauză fiind aplicabile dispoziţiile art. 312 rap. la art. 300 C. proc. civ.
Recursul declarat de SC O. SA Slatina a fost admis, dispunându-se casarea atât a sentinţei cât şi a deciziei şi respingându-se acţiunea reclamantei V.P. ca nefondată, deşi recursul nu viza şi era motivat doar împotriva deciziei civile nr. 4614/2000 pronunţată de Tribunalul Olt.
Prin deciziile nr. 5520 din 9 decembrie 2002 şi 229 din 29 ianuarie 2003 pronunţate de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 5156/2002 şi 347/2003 au fost respinse ca nefondate - contestaţia în anulare şi respectiv cererea de revizuire formulate de V.P. împotriva deciziei Curţii de Apel Craiova nr. 3372 din 31 mai 2001.
În decizie Curtea a reţinut că nu există certitudinea calităţii de proprietar a bunului imobil prin neconcordanţele prenumelui, nu s-a făcut dovada neaplicării decretului de naţionalizare şi a preluării abuzive de către stat, făcându-se prezumţii greşite în ce priveşte preluarea, neputând fi verificată susţinerea că moara nu mai este aceeaşi cu cea preluată de la autorul reclamantei.
Referitor la notificare, instanţa a reţinut că persoana îndreptăţită avea obligaţia în condiţiile art. 21 din lege să facă această operaţiune în termen de 6 luni de la publicarea Legii nr. 10/2001, termenul fiind prelungit succesiv cu câte 3 luni prin OUG 109/2001 şi OUG 145/2001 - situaţie în care notificarea a fost depusă în termenul impus de lege la organul abilitat cu executarea comunicării titlului.
Instanţa a admis cererea petentului, constatând că acesta este succesor al autoarei V.P., soţia lui V.V.C. (V.C.V.) autor decedat, care la rândul său este fiul lui V.I.I.) a stabilit moara şi terenul au fost proprietatea testatorului, situaţie în care petentul este persoană îndreptăţită în condiţiile Legii nr. 10/2001 la restituirea proprietăţii.
Ca un element suplimentar al dreptului petentului, instanţa reţine că suprafaţa de 10 ha. teren a fost reconstituită autoarei V.P. de pe urma aceluiaşi autor (tatăl soţului său) în baza aceluiaşi act transcris la Tribunal la 6 martie 1940 (partaj ascendent).
In raport de această situaţie s-a constatat că petentul este persoană îndreptăţită la restituire în condiţiile art. 2 din Legea nr. 10/2001 cu atât mai mult cu cât, deşi nu există un act de preluare, pârâta deţinătoare a recunoscut că a intrat în posesia morii, astfel că este evident că moara a fost preluată fără titlu valabil - familia V. păstrându-şi calitatea de proprietar avută la data preluării, petentul fiind îndreptăţit în condiţiile art. 3 lit. a) şi art. 4 din lege.
Constatând că în speţă nu s-a făcut nici o dovadă în sensul că în patrimoniul Consiliului local Spineni s-ar afla vreunul din bunurile solicitate instanţa a respins acţiunea împotriva acestui pârât, ca neîntemeiată.
S-a luat act de faptul că la 29 mai 2007 s-a renunţat la judecata împotriva Statului Român.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamantul S.D. (V.), prin apărător şi pârâta SC E. SRL Păuşeşti, judeţul Vâlcea.
Prin Decizia civila nr. 58/2008 Curtea de Apel Craiova a admis cele două apeluri, a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza pentru rejudecare la Tribunalul Olt, motivat de faptul că instanţa de fond nu a analizat cererea incidentală având ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâte, solicitarea de restituire în natură urmând a se examina cu precădere şi excepţiile autorităţii de lucru judecat şi lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, invocate de pârâte.
Împotriva acestei decizii s-a formulat recurs de către Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor.
Prin Decizia civila nr. 5764/2008 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie respins ca nefondat recursul, astfel încât, cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Olt sub nr. 1166/104/2009.
Prin sentinţa civilă 706 din 25 mai 2009 Tribunalul Olt a respins excepţia autorităţii de lucru judecat, ca neîntemeiată.
A constatat prescris capătul de cerere privind constatarea nulităţii absolute contractului de vânzare-cumpărare nr. 1876 din 04 octombrie 2001.
A constatat lipsa calităţii procesuale pasive a Consiliului Local Spineni, judeţul Olt.
A respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român şi Ministerului Finanţelor Publice - D.G.F.P. Olt, cu sediul în Slatina, judeţul Olt, ca neîntemeiată.
A respins acţiunea formulată de reclamantul S.D. (V.), domiciliat în Germania, cu domiciliul ales la Cabinet Av. D.C. din Slatina, judeţul Olt, având ca obiect restituire în natură, cât şi precizarea în 11 mai 2009 având ca obiect obligarea pârâţilor SC E. SRL, cu sediul în comuna Păuşeşti, judeţul Vâlcea, SC O. SA cu sediul în Slatina, judeţul Olt, prin lichidator SC P. SRL Slatina, cu sediul în Slatina, judeţul Olt şi Ministerul Finanţelor Publice prin A.N.R.P. la despăgubiri civile, constatând lipsa calităţii procesuale active a reclamantului.
A obligat reclamantul la 1400 lei cheltuieli de judecată către pârâta SC E. SRL, cu sediul în comuna Păuşeşti, judeţul Vâlcea.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:
În ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1876/04 octombrie 2001, s-a constatat că dreptul la acţiune în constatarea nulităţii absolute potrivit art. 50 din Legea nr. 10/2001 este prescris, întrucât s-a scurs un termen mai mare de 1 an, de la data luării la cunoştinţă de către reclamant despre vânzarea imobilului.
Cererea privind constatarea nulităţii absolute a acestui contract s-a făcut prin precizarea la acţiune din încheierea din 19 iunie 2007, peste termenul de 1 an prevăzut de Legea nr. 10/2001 pentru introducerea acţiunii în constatarea nulităţii.
În această situaţie, s-a constatat prescris acest capăt de cerere.
Având în vedere că, Consiliul Local Spineni nu este unitatea deţinătoare a imobilului solicitat a se restitui, s-a constatat lipsa calităţii procesuale pasive a acestui pârât.
De asemenea, s-a constatat că Statul Român şi Ministerul Finanţelor Publice au calitate procesuală pasivă în cauză având în vedere ultima precizare a reclamantului prin care solicită despăgubiri băneşti conform Legii nr. 10/2001.
Astfel, preluarea de către stat a imobilelor foştilor proprietari determină calitatea procesuală a Statului şi a Ministerului Finanţelor Publice, în cauzele ce au ca obiect acordarea de despăgubiri băneşti ca urmare a preluării abuzive a acestor imobile.
În cauza de faţă s-a constatat că reclamantul nu are calitate procesuala activă având în vedere Decizia nr. 3372 din 31 mai 2001, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 2764/civ/2001, prin care s-a reţinut definitiv şi irevocabil că nu s-a făcut dovada că numitul V.V.C. este una şi aceeaşi persoană cu V.I. care figurează în recensământul din 1941, şi care primeşte moara prin partajul de ascendent din anul 1940, şi o lasă prin moştenire legală soţiei supravieţuitoare.
Prin aceeaşi decizie s-a reţinut că nici localitatea de amplasament a imobilului nu s-a stabilit cu certitudinea necesară, deşi reclamanta avea sarcina probei.
Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti a declarat apel reclamantul S.D., în termen şi motivat - criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Se susţine că Tribunalul a rezolvat greşit procesul a intra în cercetarea fondului cererii adresate instanţei în temeiul art. 26 din Legea nr. 10/2001, fiind incident cazul de desfiinţare cu trimitere prevăzut în art. 297 alin. (1) teza I C. proc. civ.
Instanţa de apel a constatat că imobilul în măsura în care a existat la preluării în patrimoniul tatălui reclamantului, a fost preluat de stat cu sau fără titlu, simpla dovadă a existentei lui în posesia la un moment dat, sau a altei entităţi la intrarea în vigoare a legii, nu prezuma o posesie legitimă, ci dimpotrivă.
De asemenea, în ceea ce priveşte împrejurarea ca există anumite neconcordanţe cu privire la prenume, trebuie amintit că registrele şi actele de stare civilă nu au fost confecţionate de persoana în cauza, ci tot de stat.
În rejudecare pentru o justă soluţionare a cauzei, se impun a fi avute în vedere celelalte susţineri din apel ale reclamantului şi probele administrate în această etapă procesuală, verificându-se temeinic, inclusiv apărările acestuia privind momentul real de la care a cunoscut de existenţa vânzării imobilului în litigiu.
Critica vizând modul de soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Local Spineni, a fost considerată drept neîntemeiată.
În procedura specială a Legii nr. 10/2001, au calitate procesuală pasivă unitatea deţinătoare, entitatea investită cu soluţionarea notificării şi statul roman prin Ministerul Finanţelor, după caz. Nici în situaţia în care imobilul notificat s-ar fi aflat în proprietatea privată sau în domeniul public al unităţii administrativ teritoriale, potrivit legii, primarul era ţinut să soluţioneze notificarea prin dispoziţie, caz în care ar fi fost chemat în judecată primarul - organ executiv şi primăria, ca unitate funcţională permanentă, iar nu Consiliul local - organ deliberativ potrivit Legii nr. 215/ 2001 privind administraţia publică locală.
În baza art. 297 alin. (1) teza l C. proc. civ., Curtea de Apel a admis apelul, a desfiinţat în parte sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, Tribunalul Olt, fiind menţinute dispoziţiile sentinţei privind soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Local Spineni, judeţul Olt.
Împotriva deciziei nr. 304/2009 a Curţii de Apel Craiova a declarat recurs pârâta SC E. SRL care a invocat următoarele motive de nelegalitate.
Hotărârea este lipsită de temei legal şi a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.), deoarece în mod greşit, instanţa de apel a desfiinţat sentinţa civila nr. 706 din 25 mai 2009 pronunţata de Tribunalul Olt în dosarul nr. 1366/104/2009, în parte şi a trimis cauza spre rejudecare; astfel, instanţa de apel, în mod greşit, a reţinut ca reclamantul S.D. are calitate procesuală activă în speţa dedusă judecaţii.
Sub acest aspect, recurentul precizează că hotărârea instanţei de fond (Tribunalul Olt) era legală şi temeinică, deoarece, instanţa nu a făcut altceva decât să se raporteze la o sentinţa definitiva şi irevocabilă - Decizia civila nr. 3372 din 31 mai 2001 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 2764/2001, care a dezlegat, cu putere de lucru judecat, problema calităţii de proprietar a reclamantului asupra bunurilor revendicate.
Se mai învederează că, moara care există în prezent, şi care se solicită a fi restituită în natură de către reclamant (respectiv - măsuri compensatorii), nu este una şi aceeaşi cu moara veche care a existat în trecut.
În ceea ce priveşte cel de al doilea motiv de apel, prin care se critică greşita admitere a excepţiei prescrierii dreptului la capătul de cerere vizând constatarea nulităţii absolute a actului de înstrăinare, recurenta consideră că instanţa de apel face greşite îndrumări instanţei de rejudecare, legate de momentul real de la care reclamantul a cunoscut de existenţa vânzării imobilului în litigiu.
În final se apreciază că, nu are nici o relevanţă juridică momentul real de la care reclamantul a cunoscut de existenta vânzării imobilului în litigiu ( aşa cum greşit a dat îndrumări instanţa de apel), termenul de un an începând să curgă exclusiv de la intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001.
Analizând Decizia recurată prin prisma dispoziţiilor legale incidente şi a motivelor de recurs, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
Pentru a fi incident motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este necesar ca hotărârea recurată să fie dată cu interpretarea sau aplicarea greşită a legii sau să fie lipsită de temei legal.
În speţă, instanţa de apel a interpretat şi aplicat în mod just dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 10/2001 în privinţa calităţii procesuale active a reclamantului ca succesor al autoarei notificatoare, nesubzistând critica recurentului privind greşita apreciere a acestei excepţii de către instanţa de apel care în mod corect a făcut aplicarea art. 297 C. proc. civ.
Art. 26 din aceeaşi lege conferă calitatea procesuală activă titularului notificării care poate contesta în justiţie dispoziţia emisă de unitatea notificată sau, în situaţia în care nu s-a emis dispoziţie, se poate adresa instanţei împotriva acestui refuz. Corect s-a apreciat că succesorul notificatoarei V.P. a formulat în condiţiile legii notificare, astfel că se justifică calitatea procesuală activă, existând identitate între titularul dreptului subiectiv şi cel care este reclamant. Aşa cum a considerat şi instanţa de apel, prima instanţă nu a abordat excepţia lipsei calităţii procesuale active din perspectiva legală concretă, faptul că titularul notificării, pentru a parcurge procedura administrativă sau juridică, putea să fie persoană îndreptăţită sau un beneficiar al legii, este o chestiune ce vizează fondul cauzei ce va fi analizat cu ocazia rejudecării acesteia.
Corect s-a apreciat de instanţa de apel că nu poate opera autoritatea de lucru judecat, faţă de acţiunea în revendicare soluţionată anterior definitiv şi irevocabil.
Autoritatea de lucru judecat constituie un principiu de interes general al procesului civil, în conformitate cu care ceea ce s-a hotărât în mod irevocabil se consideră că exprimă adevărul. În dinamica împrejurărilor obiective vizând restituirile de proprietăţi preluate abuziv de stat, dar şi în raport cu reglementările speciale apărute, judecată anterioară surprinde doar limitele unei realităţi faptice şi juridice, dar care se pot schimba în evoluţia lor ulterioară.
Nici motivele de recurs privind lipsa de identitate dintre imobilul, "moară" preluat şi cel prezent ca şi cel privind aprecierea dispoziţiilor art. 45 din Legea nr. 10/2001 nu pot conduce la reţinerea nelegalităţii deciziei recurate, aceste susţineri vor fi analizate de instanţa de fond cu ocazia rejudecării cauzei. Instanţa va verifica, pentru o justă soluţionare a litigiului, toate apărările privind momentul real de la care s-a cunoscut existenţa vânzării imobilului în litigiu, ca şi cele privind identitatea acestui imobil, cu cel prezent.
Pentru aceste considerente, se va respinge recursul ca nefondat şi în baza art. 312 C. proc. civ. se va menţine sentinţa civilă ca legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S.C. E. SRL împotriva deciziei civile nr. 340 din 14 decembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 803/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 8/2011. Civil. Drept de autor şi drepturi... → |
|---|
