ICCJ. Decizia nr. 8001/2011. Civil. Legea 10/2001. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 8001/2011
Dosar nr.485/115/2010
Şedinţa publică din 10 noiembrie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea civilă înregistrată la Tribunalul Caraş-Severin sub nr. 485/115 din 10 februarie 2010, reclamanta M.R., prin mandatarul său A.S., a chemat în judecată pe pârâta Primăria oraşului Oraviţa, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 300.000.000 lei ROL, respectiv 30.000 lei RON, despăgubiri morale.
În motivarea acţiunii, s-a arătat că prin Sentinţa civilă nr. 2717 din 19 octombrie 2004 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin, în Dosarul nr. 393/C/2004, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta M.R. împotriva pârâtei Primăria oraşului Oraviţa şi în baza Legii nr. 10/2001 i-au fost acordate măsuri reparatorii în valoare de 55.697.000 lei, pentru clădire şi 104.240.000 lei pentru teren.
Întrucât pârâta nu a făcut niciun demers pentru întocmirea documentaţiei necesare acordării despăgubirilor la care a fost obligată prin sentinţa devenită irevocabilă, a promovat prezenta acţiune prin care înţelege să solicite valoarea prejudiciului moral cauzat de lipsa banilor cuveniţi.
Prin Sentinţa civilă nr. 814 din 12 mai 2010, pronunţată în Dosarul nr. 485/115/2010, Tribunalul Caraş-Severin a admis în parte acţiunea reclamantei şi, în consecinţă, pârâta Primăria oraşului Oraviţa a fost obligată să plătească reclamantei suma de 15.000 RON cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că pârâta, prin încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 şi Legii nr. 247/2005, a tergiversat fără nici o justificare legală punerea în executare a Sentinţei civile nr. 2717/2004 a Tribunalului Caraş-Severin, lipsind-o pe reclamantă de beneficiul despăgubirilor ce i s-au acordat, în baza Legii nr. 10/2001.
Prin Decizia nr. 456/R din 29 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, s-a admis apelul declarat de pârâţii Oraşul Oraviţa şi Primăria Oraviţa, s-a anulat sentinţa apelantă şi s-a trimis cauza spre competentă soluţionare Judecătoriei Oraviţa, reţinând că acţiunea de faţă este o acţiune în răspundere civilă delictuală, întemeiată pe dispoziţiile art. 998 - 999 C. civ., iar valoarea pretenţiilor solicitate cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral pretins este de 30.000 RON.
În raport de prevederile art. 1 pct. 1 C. proc. civ., competenţa de soluţionare în primă instanţă revine judecătoriei, iar nu tribunalului, astfel că, în baza art. 158, art. 159 pct. 2 şi 297 alin. (2) C. proc. civ., cauza a fost trimisă spre soluţionare în primă instanţă Judecătoriei Oraviţa.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, reclamanta M.R. prin care a solicitat modificarea în tot a deciziei recurate în sensul menţinerii sentinţei de fond ca legală şi temeinică.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în esenţă, recurenta a susţinut că în mod greşit a fost trimisă cauza spre rejudecare Judecătoriei Oraviţa, întrucât în cauză este vorba de un litigiu izvorât în baza Legii nr. 10/2001, astfel că acţiunea de acordare a daunelor morale pentru neîndeplinirea obligaţiei de către instituţia învestită cu soluţionarea notificării se soluţionează în fond de către Tribunalul Caraş-Severin.
Recursul va fi respins ca nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamanta este beneficiara unor măsuri reparatorii acordate în baza Legii nr. 10/2001, prin Sentinţa civilă nr. 2717 din 19 octombrie 2007, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin, hotărâre definitivă şi irevocabilă.
Urmare a faptului că pârâta nu a pus în executare de bună voie hotărârea şi a tergiversat plata sumelor la care a fost obligată, reclamanta a promovat prezenta acţiunea în pretenţii, prin care a solicitat plata sumei de 30.000 RON pentru prejudiciul moral cauzat.
Verificând legalitatea hotărârii recurate, în raport de dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., încadrarea în drept a criticilor formulate fiind făcută de către instanţă, în condiţiile art. 306 (3) C. proc. civ., se constată că recursul este nefondat.
Astfel, potrivit art. 1 pct. 1 C. proc. civ., judecătoria este competentă să judece în primă instanţă, toate procesele şi cererile, în afară de cele date prin lege în competenţa altor instanţe, iar potrivit art. 2 alin. (1) lit. b), tribunalul este competent să judece în primă instanţă procesele şi cererile în materie civilă al căror obiect au o valoare de peste 500.000 RON.
Reclamanta prin acţiunea introductivă a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 300.000.000 lei vechi, cu titlu de daune morale, pentru nepunerea în aplicare a Sentinţei civile nr. 2717 din 19 octombrie 2007 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin, în procedura Legii nr. 10/2001.
Contrar susţinerilor recurentei, pretenţiile solicitate în prezenta cauză nu sunt întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, întrucât pârâta în această cauză, nu a fost chemată în judecată în calitate de instituţie învestită cu soluţionarea notificării formulate în baza Legii nr. 10/2001, iar prin obţinerea hotărârii irevocabile a cărei executare s-a tergiversat, procedura acestei legi a fost deja parcursă şi finalizată.
Chiar dacă reclamanta nu a indicat temeiul în drept al acţiunii, daunele morale au fost solicitate în ideea reparării unui prejudiciu creat de pârâtă prin nepunerea în executare de bună voie a hotărârii irevocabile, ceea ce atrage răspunderea civilă delictuală, reglementată de dispoziţiile art. 998 - 999 C. civ., cum în mod legal a reţinut instanţa de apel.
Astfel, în raport de valoarea pretenţiilor solicitate, se constată că în mod legal s-a dispus trimiterea cauzei spre soluţionare Judecătoriei Oraviţa, în circumscripţia căreia pârâtul îşi are domiciliul, întrucât aceasta este competentă să judece în primă instanţă, conform art. 1 pct. 1 C. proc. civ., în speţă nefiind vorba de competenţa specială dată tribunalului prin Legea nr. 10/2001.
Pentru cele arătate, motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., se constată că este neîntemeiat şi în raport de dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta M.R. împotriva Deciziei nr. 456/R din 29 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 noiembrie 2011.
Procesat de GGC - N
| ← ICCJ. Decizia nr. 8004/2011. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 8000/2011. Civil → |
|---|
