ICCJ. Decizia nr. 807/2011. Civil. Acţiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 807/2011
Dosar nr. 4/117/1999
Şedinţa publică din 3 februarie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 577/2008, pronunţată de Tribunalul Cluj a fost respins ca rămasă fără obiect acţiunea civilă formulată de reclamantul M.J. prin mandatar P.O.M. împotriva pârâţilor Statul român prin Consiliul Local Dej, SC C.A. SA Dej, SC M.C. SA, R.A.L. Dej, SC B.O. SRL Dej, SC C. SRL Dej, SC T. SA Dej, SC A.R. Dej, Primăria Municipiului Dej, având ca obiect acţiunea în constatare. A fost respinsă ca rămasă fără obiect şi cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienţii M.E.O. – decedată pe parcursul soluţionării cauzei, cererea fiind continuară de succesorii M.D.I. şi M.D.V., O.E.D., O.I., P.A.M. – decedate pe parcursul soluţionării cauzei, cererea fiind continuată de succesorii N.D.A. şi P.T.V.O. Tot ca rămasă fără obiect a fost respinsă şi cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienţii S.S. şi P.D.
Pentru a hotărî astfel s-a reţinut că reclamantul a înregistrat acţiunea la data de 20 octombrie 1999, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 şi a înţeles să revendice cota de coproprietate deţinută de antecesorul său M.I. din imobilul situat în Municipiul Dej, invocând în drept dispoziţiile art. 480-481 C. proc. civ. Prin cererile de intervenţie, intervenienţii au înţeles să revendice în aceleaşi condiţii cota de proprietate aparţinând antecesorilor lor. După intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 prezenta cauză a fost suspendată până la soluţionarea irevocabilă a dosarului înregistrat sub nr. 435/2000 aflat pe rolul Judecătoriei Dej. S-a mai reţinut că prin sentinţa civilă nr. 1294/2004 pronunţată de Judecătoria Dej în dosarul nr. 435/2000, s-a constatat preluarea fără titlu a imobilului înscris în C.F. 2885 Dej, au fost anulate toate actele de înstrăinare cu privire la imobilul evidenţiat în această carte funciară şi înscris în C.F. 15209 Dej, C.F. nr. 15210 Dej, C.F. nr. 15211 Dej, C.F. nr. 15212 Dej, C.F. nr. 15570 Dej, C.F. nr. 15748 Dej, şi s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare de C.F. prin reînscrierea pe seama moştenitorului acestuia, M.J., precum şi a cotei de 6/24 părţi din C.F. 2887 în favoarea lui M.L. şi apoi în favoarea moştenitorilor acestuia S.S., P.D., S.T. şi T.M. Faţă de soluţia dată de Judecătoria Dej s-a constatat că pentru mare parte din imobilul din litigiu problema litigioasă a fost soluţionată prin această sentinţă, astfel că prezenta acţiune a rămas fără obiect.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel S.S.L.E., O.E.D., N.D.A. şi P.T.V.O., J.M.
În motivele de apel reclamantul J.M. a criticat hotărârea atât în privinţa cheltuielilor de judecată cât şi în ceea ce priveşte fondul cauzei iar apelanţii intervenienţi au susţinut prin motivele de apel că, prin sentinţa civilă nr. 1294/2004 pronunţată de Judecătoria Dej s-a stabilit că imobilul în litigiu a fost preluat abuziv de Statul Român şi în acest context s-a stipulat că toate actele de înstrăinare sunt nule absolut, că nu se poate reţine buna credinţă a societăţilor care folosesc imobilele, deoarece preluarea imobilului este abuzivă şi astfel sunt incidente dispoziţiile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. S-a mai susţinut că preluarea abuzivă a imobilului a fost constatată pentru cota de 12/24 parte însă efectele nelegalei preluări a imobilului se extind asupra întregului imobil. Drept urmare s-a reţinut că numai acţiunea reclamantului M.J. a rămas fără obiect iar cererile de intervenţie trebuie admise.
Curtea de Apel Cluj prin Decizia civilă nr. 316 din 2 decembrie 2009, a admis apelul intervenientei S.S.L.E., a schimbat în parte sentinţa şi a admis excepţia autorităţii lucrului judecat. A respins acţiunea formulată de reclamantul M.J. prin mandatar P.O.M., a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor SC T. SA Dej, SC A. SA Dej, Primăria Municipiului Dej. S-a respins cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienţii S.S.L.E. şi P.D. ca urmare a admiterii excepţiei autorităţii de lucru judecat.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei. S-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului M.J., s-a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii promovate de reclamant. S-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale a intervenientului O.E.D.. S-a respins apelul declarat de reclamantul J.M. împotriva aceleiaşi sentinţe. S-au respins apelurile declarate de intervenienţii O.E.D., N.D.A. şi P.T.V.O. S-a respins ca tardiv apelul declarat de intervenientul M.D.I.
În considerentele deciziei s-a reţinut că imobilul înscris în C.F. 2887 Dej, construcţie cu P + 1 din piatră şi cărămidă şi teren în suprafaţă de 2400 mp a fost iniţial coproprietatea lui M.L. care deţinea 6/24 parte; M.I. care deţinea 6/24 parte; M.V. care deţinea 5/24 parte; M.A. deţinea 3/24 parte; P.V. care deţinea 2/24 parte; C.I. care deţinea 2/24 parte. Imobilul a fost preluat de Statul Român în baza Decretului nr. 92/1950 şi a fost intabulat sub B. 12. S-a mai reţinut că prezenta acţiune a fost promovată la data de 20 octombrie 1999 şi s-a solicitat să se constate nelegala preluare a imobilului pentru cota aparţinând antecesorului său şi restabilirea situaţiei anterioare. Apoi prin precizare la acţiune s-a solicitat constatarea nulităţii absolute a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de pârâta SC M.C. SA şi pârâta SC O.B. SRL precum şi constatarea nulităţii absolute a contractului autentificat sub nr. 2098/1998 încheiat de pârâta SC M.C. SA şi cumpărătoarea SC C. SRL. Apoi intervenienţii M.E.O., O.I., O.E.D., P.A.D., au formulat cerere de intervenţie, solicitând în contradictoriu cu Statul Român să se constate nelegală preluare a cotei de proprietate de 6/24 care a aparţinut defunctului M.L.; cota de 3/24 parte care a aparţinut defunctului M.A.; cota de 2/24 parte care a aparţinut defunctului C.I., deţinute de aceştia asupra imobilului înscris în C.F. 2887 Dej, deoarece erau persoane exceptate de la naţionalizare potrivit Decretului nr. 92/1950.
În perioada în care prezenta cauză a fost suspendată, părţile din proces au făcut mai multe demersuri pentru redobândirea imobilului care a aparţinut antecesorilor. După rămânerea irevocabilă a sentinţei civile nr. 1295/2004, primarul Municipiului Dej prin dispoziţia de restituire nr. 2674 din 21 august 2006 a restituit reclamantului M.J. cota de 6/24 parte din imobilul în litigiu. De asemenea, prin dispoziţia nr. 2675 din 21 august 2006, s-a restituit cota de 3/24 parte din imobilul în litigiu intervenientului apelant O.E.D. şi OG Prin dispoziţia nr. 2678 din 21 august 2006 s-a restituit cota de 2/24 parte din imobilul în litigiu lui P.A.D. iar prin dispoziţia nr. 2679 din 21 august 2009 s-a restituit cota de 6/24 parte intervenienţilor S.S.L., P.D.M., S.T.I., T.M.D. În aceste circumstanţe, s-a constatat că în cauză operează autoritatea de lucru judecat întrucât, raportat la sentinţa civilă nr. 1294/2004, în ambele acţiuni reclamantul a solicitat revendicarea cotei de 6/24 parte din imobilul în litigiu precum şi rectificarea cărţilor funciare şi că în ambele litigii intervenienţii au formulat cereri de intervenţie invocând aceleaşi pretenţii.
Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs intervenienţii, invocând incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenţii intervenienţi critică hotărârea sub următoarele aspecte:
Recurentul M.D.I.
- Imobilul în litigiu a fost preluat abuziv, ilegal, conform Decretului nr. 92/1950, invocându-se Constituţia României din anul 1948. Preluarea abuzivă nu a fost aptă să ducă la transferul de proprietate şi drept urmare se impune restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară.
- Greşit s-a reţinut lipsa calităţii procesuale a autoarei recurentului şi că asupra imobilului, recurentul are clare drepturi succesorale prin autoarea S.P. născută M.
- Dispoziţiile procedurale ce privesc cheltuielile de judecată nu sunt aplicabile şi în cauzele având ca obiect Legea nr. 10/2001, care este o lege specială reparatoare.
Recurentul O.E.D.
- prezenta acţiune are ca obiect o cerere în revendicare întemeiată pe dispoziţiile art. 480 C. civ., solicitându-se în acelaşi timp şi rectificarea cărţii funciare.
- Decizia emisă de primărie nu poate avea nici o finalitate având în vedere că, coala funciară nr. 2887 Dej este sistată, imobilul fiind dezmembrat şi trecut în alte cărţi funciare.
- Prin hotărâri anterioare s-a constatat preluarea fără titlu a imobilului în litigiu şi că instanţele au omis a se pronunţa şi cu privire la solicitările formulate de anulare a încheierilor de intabulare şi restabilirea situaţiei de carte funciară.
Recurenţii N.D.A., P.T.V.
- Imobilul în litigiu a făcut obiectul naţionalizării în baza Decretului-lege nr. 92/1950, deci această naţionalizare este contrară Constituţiei din anul 1948.
- Deşi deţin o dispoziţie de restituire, o sentinţă definitivă şi irevocabilă de obligare a BCPI să înscrie dispoziţia în cartea funciară, această înscriere nu s-a realizat.
Examinând criticile formulate prin intermediul tuturor cererilor de recurs, Înalta Curte constată recursurile nefondate, în considerentele celor ce succed:
Recursul este o cale de atac prin intermediul căreia părţile sau Ministerul Public solicită în condiţiile şi pentru motivele limitativ determinate de lege desfiinţarea unei hotărâri judecătoreşti pronunţată fără drept de apel, în apel sau de un organ cu activitate jurisdicţională.
Recursul fiind o cale extraordinară de atac, calificată ca atare de lege, poate fi exercitată numai pentru motivele prevăzute limitativ de art. 304 C. proc. civ.
Prin motivele de recurs, se invocă ca temei de nelegalitate, incidenţa dispoziţiei art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În expunerea motivelor se aduc critici de nelegalitate, ce pot fi încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dar privesc fondul cauzei.
În realitate, prin hotărârea recurată, prezenta cauză a fost respinsă reţinându-se excepţia autorităţii lucrului judecat, iar privitor la acest aspect procedural, se aduc critici numai în sensul că, în mod eronat, nu s-a calificat cererea de chemare în judecată ca fiind o acţiune în revendicare întemeiată pe dispoziţiile art. 480 C. civ. şi că, instanţa a omis să se pronunţe şi cu privire la solicitările formulate de anulare a încheierilor de intabulare şi restabilirea situaţiei de carte funciară.
Contrar criticilor formulate, trebuie subliniat că prezenta acţiune a fost promovată la 20 octombrie 1999 şi s-a solicitat să se constate nelegala preluare a imobilului în litigiu şi restabilirea situaţiei anterioare.
Pe parcursul desfăşurării procesului, s-a precizat acţiunea, în sensul că, se solicită constatarea nulităţii absolute a contractelor de vânzare-cumpărare încheiat de pârâta SC M.C. SA şi pârâta SC O.B. SRL precum şi constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2098/1998 încheiat de pârâta SC M.C. SA şi cumpărătoarea SC C. SRL.
Intervenienţii-recurenţi au formulat cereri de intervenţie solicitând să se constate nelegala preluare a cotelor la care sunt îndreptăţiţi din imobilul supus analizei, deoarece autorii lor erau persoane exceptate de la naţionalizare.
Privitor la prezenta cauză s-a dispus măsura suspendării, întrucât părţile din proces au iniţiat mai multe demersuri pentru redobândirea imobilului în litigiu.
Situaţia juridică a imobilului în litigiu a fost stabilită irevocabil prin sentinţa civilă nr. 1295/2004, care a fost respectată întocmai de Primarul Municipiului Dej în sensul că, a emis dispoziţia de restituire nr. 2674 din 21 august 2006, clarificându-se în acelaşi timp şi pretenţiile intervenienţilor, tot prin emiterea unor dispoziţii de restituire pentru cotele ce le reveneau în proprietate.
După repunerea pe rol a prezentei cauze, în mod corect s-a constatat existenţa autorităţii lucrului judecat, întrucât obiectul litigiului şi pretenţiile intervenienţilor au făcut şi obiectul cauzei pentru care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 1295/2004 rămasă irevocabilă.
A relua judecata, în prezenta cauză, aşa cum susţin recurenţii prin motivele de recurs, care priveşte aceleaşi părţi, acelaşi obiect şi aceeaşi cauză, ar echivala cu o încălcare a principiului securităţii raporturilor juridice care este un principiu fundamental al statului de drept.
Preocuparea pentru asigurarea securităţii juridice este de actualitate în România, în condiţiile creşterii cantitative a legislaţiei, determinată de creşterea complexităţii dreptului.
Curtea de Justiţie a Comunităţii Europene a statuat că principiul securităţii juridice face parte din ordinea judiciar comunitară şi trebuie respectat atât de instituţiile comunitare, cât şi de statele membre.
De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat în jurisprudenţa sa, importanţa respectării principiului securităţii raporturilor juridice.
Aşa fiind, este de prisos a se analiza criticile ce privesc fondul cauzei, pentru argumentele sus enunţate.
În ceea ce priveşte motivul de recurs ce vizează aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., este tot nefondat, în sensul următor.
Cheltuielile de judecată reprezintă ansamblul sumelor de bani pe care trebuie să le suporte părţile în legătură cu activitatea lor procesuală.
În conformitate cu dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată.
Recurentul-intervenient M.D.I., privitor la acest motiv de recurs, susţine că, deşi a căzut în pretenţii în mod greşit a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată, întrucât, dispoziţiile legilor speciale având caracter reparator nu circumscrie şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Contrar acestor susţineri, trebuie menţionat că legile de reparaţie fiind legi speciale se completează cu dispoziţiile de drept comun şi, nu prevăd în mod expres scutirea de plata cheltuielilor de judecată în cazul în care partea a căzut în pretenţii.
În concluzie în mod corect, recurentului, fiind parte căzută în pretenţii, i s-au aplicat dispoziţii procedurale ce privesc plata cheltuielilor de judecată.
Aşadar, în raport de cele de mai sus arătate, Înalta Curte în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de intervenienţii M.M.D., O.E.D., N.D.A. şi P.T.V.O. împotriva deciziei civile nr. 316/A din 2 decembrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 813/2011. Civil. Recalculare pensie. Revizuire... | ICCJ. Decizia nr. 803/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
