ICCJ. Decizia nr. 813/2011. Civil. Recalculare pensie. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 813/2011
Dosar nr. 221/39/2010
Şedinţa publică din 3 februarie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
La data de 6 august 2008, pe rolul Tribunalului Botoşani a fost înregistrată contestaţia formulată de contestatorul C.A.V., în contradictoriu cu intimata C.J.P. Botoşani, împotriva deciziei nr. 42998 din 3 iulie 2008 de recalculare a pensiei în baza OUG nr. 4/2005.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 2 alin. (3) din anexa la HG nr. 1550/2004, art. 14/2 din Legea nr. 3/1977, art. 187 din Legea nr. 19/2000 şi art. 154 C. proc. civ.
Prin sentinţa nr. 1783 din 3 decembrie 2008, Tribunalul Botoşani a respins excepţia autorităţii de lucru judecat şi a admis în parte contestaţia. In consecinţă, a dispus modificarea deciziei nr. 42998 din 3 iulie 2008, în sensul includerii în baza de calcul a pensiei şi a sporurilor prevăzute în adeverinţele nr. 7270 din 21 august 2007 şi nr. 7864 din 12 septembrie 2007, emise de C.N.U. SA Bucureşti, sucursala Suceava, a obligat C.J.P. Botoşani să calculeze punctajul mediu anual al contestatorului prin luarea în calcul a dispoziţiilor art. 77 alin. (3) din Legea nr. 19/2000, respectiv stagiul total de cotizare necesar de 20 ani. Prin aceeaşi hotărâre, a obligat C.J.P. Botoşani să-i plătească contestatorului diferenţele de pensie rezultate ca urmare a valorificării adeverinţelor nr. 7270 din 21 august 2007 şi nr. 7864 din 12 septembrie 2007, începând cu 1 iulie 2005 şi diferenţele de pensie rezultate ca urmare a calculării punctajului mediu anual prin împărţirea numărului total de puncte la stagiul total de cotizare necesar de 20 ani, începând cu 6 august 2005. A fost respins ca nefondat capătul de cerere având ca obiect obligarea Ia plata de despăgubiri pentru amânarea judecării cauzei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că nu poate opera în prezenta cauză excepţia autorităţii de lucru judecat, deoarece cele două cauze nu au acelaşi obiect, respectiv au fost contestate decizii diferite emise de C.J.P. Botoşani.
Cu privire la fondul cauzei, s-a reţinut că, întrucât contestatorul a lucrat în sectorul minier, activitatea acestuia se încadrează la art. 20 lit. a) din Legea nr. 19/2000, potrivit căruia constituie loc de muncă în condiţii speciale cel din unităţile miniere, pentru personalul care a desfăşurat activitatea în subteran cel puţin 50% din timpul normal de muncă în luna respectivă.
Aşa fiind, conchide prima instanţă, chiar dacă sporurile cuprinse în adeverinţele nr. 7270 din 21 august 2007 şi nr. 7864 din 12 septembrie 2007 au fost aferente activităţii desfăşurate în perioada 1968 - 1970, deci înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 50/1974, în temeiul pct. IV din anexă trebuiau incluse în baza de calcul a pensiei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs C.J.P. Botoşani, în motivarea căruia a arătat, invocând în drept incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., că prima instanţă a încălcat dispoziţiile art. 2 alin. (3) din HG nr. 1550/2004 privind recalcularea pensiilor, care prevăd că pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 – 31 martie 2001, stagiul de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu recalculat va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977, care, la art. 8, prevede că vechimea integrală pentru a solicita pensia pentru limită de vârstă este de 30 de ani. Cum contestatorul a fost înscris la pensie pentru limită de vârstă la 50 de ani începând cu 1 iunie 1987, în baza deciziei nr. 81173 din 14 martie 1987, rezultă că stagiul complet de cotizare folosit la stabilirea punctajului mediu anual este de 30 de ani şi nu de 20 de ani, chiar dacă a lucrat în grupa I de muncă.
Examinând recursul, prin prisma motivelor formulate, ce vizează dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a actelor şi lucrurilor dosarului, Curtea a constatat următoarele:
Prin sentinţa nr. 1507 din 5 decembrie 2007 a Tribunalului Botoşani, irevocabilă, a fost respinsă pretenţia contestatorului din prezenta cauză referitoare la împărţirea numărului total de puncte la un stagiu de cotizare de 20 de ani.
În ceea ce priveşte excepţia autorităţii de lucru judecat, aprecierea primei instanţe este corectă, întrucât în speţă nu poate opera tripla identitate de elemente care să facă incidente dispoziţiile art. 1201 C. civ. şi ale art. 166 C. proc. civ., pentru a opri o nouă judecată.
Prima instanţă a ignorat, însă, faptul că autoritatea de lucru judecat nu se manifestă doar sub forma excepţiei procesuale, ci şi sub forma prezumţiei de lucru judecat, altfel spus, al efectului pozitiv al lucrului judecat care presupune că ceea ce a stabilit irevocabil o instanţă să nu fie contrazis de cea ulterioară.
Este vorba de prezumţia lucrului judecat care funcţionează în cauză, [art. 1200 pct. 4 C. civ. cu referire la art. 1202 alin. (2) C. civ.] potrivit căreia o hotărâre irevocabilă exprimă realitatea raporturilor juridice dintre părţi, neputându-se primi vreo dovadă contrară, faţă de caracterul absolut al prezumţiei.
Ori, statuarea instanţei prin sentinţa nr. 1507 din 5 decembrie 2007 asupra stagiului complet de cotizare de 30 de ani ce trebuie utilizat la recalcularea drepturilor de pensie cuvenite contestatorului conform OUG nr. 4/2005 nu poate fi supusă unei reevaluări ulterioare, fără încălcarea autorităţii de lucru judecat, întrucât ea este rezultatul dezbaterilor judiciare şi verificării jurisdicţionale a instanţei.
Aşa fiind, pentru cele menţionate, prin Decizia civilă nr. 314/2009 Curtea de Apel a admis recursul, în baza art. 312 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. civ. şi, în consecinţă, a modificat în parte sentinţa primei instanţe, în sensul că a respins cererea de obligare a Casei Judeţene de Pensii Botoşani de a calcula punctajul mediu anual al contestatorului prin luarea în calcul a dispoziţiilor art. 77 alin. (3) din Legea nr. 19/2000, respectiv a stagiului total de cotizare necesar de 20 de ani ca nefondată.
Prin cererea formulată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, numitul C.V. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 314/2009 a Curţii de Apel Suceava, susţinând că aceasta este potrivnică sentinţa civilă nr. 1783/2008 a Tribunalului Botoşani.
Analizând cererea formulată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta nu poate fi primită pentru considerentele ce succed:
Dispoziţiile art. 322 C. proc. civ. prevăd că revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs, atunci când evocă fondul poate fi cerută atunci când există hotărâri potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane având aceeaşi calitate.
Pentru a fi aplicabile aceste dispoziţii, este necesar ca hotărârile să conţină elemente caracteristice pentru existenţa lucrului judecat şi anume identitatea de părţi, de obiect şi de cauză şi de asemenea, a fi pronunţate în dosare diferite.
Prin această reglementare s-a urmărit crearea unei căi de rezolvare a situaţiilor în care, judecându-se separat două sau mai multe cauze şi neobservându-se existenţa autorităţii de lucru judecat, se ajunge la hotărâri potrivnice ale căror hotărâri nu se pot concilia.
În speţă nu sunt îndeplinite aceste condiţii pentru admisibilitatea cererii de revizuire, deoarece se invocă contrarietatea deciziei Curţii de Apel Suceava cu sentinţa Tribunalului Botoşani nr. 1783/2008 care a fost modificată prin Decizia civilă a Curţii de Apel Suceava, urmare a admiterii recursului declarat (în acelaşi dosar).
Pentru aceste considerente, se va respinge cererea de revizuire formulată de numitul C.V. împotriva deciziei civile nr. 314/2009 a Curţii de Apel Suceava.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuientul C.V. împotriva deciziei civile nr. 314 din 19 martie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 841/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 807/2011. Civil. Acţiune în constatare. Recurs → |
|---|
