ICCJ. Decizia nr. 8047/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 8047/2011
Dosar nr.2277/108/2008
Şedinţa publică din 14 noiembrie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 194 din 18 iulie 2010 a Tribunalului Arad s-a admis acţiunea reclamanţilor C.S., C.T.V., C.A.L., C.A.R. şi B.E.I. fiind obligat Consiliul Judeţean Arad la restituirea a 67 mp teren şi 38.100 euro despăgubiri.
Pentru a pronunţa această hotărâre au fost reţinute următoarele considerente:
Reclamanţii au formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001 Primăriei Municipiului Arad care ulterior prin Adresa X a comunicat că notificarea a fost trimisă Consiliului Judeţean Arad competent să o soluţioneze.
Faţă de expertiza efectuată în cauza, de poziţia iniţială a Consiliului Judeţean Arad, de neopunere, a fost obligat pârâtul Consiliul Judeţean Arad la restituirea a 67 mp teren şi despăgubiri pentru diferenţă de teren.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanţii C.S., C.T.V., C.A.L., C.A.R., B.E.I. şi pârâtul Consiliul Judeţean Arad, iar prin Decizia civilă nr. 480 din 16 decembrie 2010 a Curţii de Apel Timişoara s-au respins apelurile, reţinându-se următoarele considerente:
Reclamanţii au formulat la data de 17 iunie 2008 o acţiune intitulată „cerere de chemare în judecată în vederea restituirii în natură, a unei suprafeţe de teren, având 2 petite subsidiare respectiv compensarea cu o altă suprafaţă de teren sau acordarea de despăgubiri în cazul în care terenul nu poate fi restituit în natură.
Ca temei de drept au fost invocate atât prevederi de drept comun cât şi dispoziţiile din Legea nr. 10/2001.
Prima instanţă în urma administrări probatoriului şi a precizării de acţiune depusă la dosar, a decis, în mod corect în sensul că suprafaţa de teren revendicată poate fi restituită în natură doar în limita a 67 mp iar diferenţa urmând a fi acoperită prin stabilirea unei juste despăgubiri la valoarea de circulaţie a terenului, în cuantum de 38.100 euro.
Soluţia primei instanţe este în concordanţă cu practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, conturată după Decizia Secţiilor Unite nr. 52 din 4 iunie 2007 precum şi cu Hotărârea pilot a Curţii Europene a Drepturilor Omului în cazul Maria Atanasiu şi alţi contra României, din data de 12 octombrie 2010.
În art. 145 al Hotărârii pilot se arată că în caz de încălcare a dreptului de proprietate printr-o naţionalizare abuzivă, în fapt sau în drept, nu se antrenează automat doar un drept de restituire în natură a bunului, ci se oferă dreptul la o justă despăgubire.
Această despăgubire trebuie să aibă un grad de previziune în sensul că ea va putea să intre efectiv în patrimoniul persoanei despăgubite, prin asigurarea unor garanţii juridice certe.
Este tocmai ceea ce a realizat Tribunalul Arad, prin faptul că a stabilit în mod direct cuantumul despăgubirii şi a obligat entitatea administrativă la plata acestei despăgubiri.
Această conduită este în sensul art. 184 şi urm. din Hotărârea pilot în care se arată că mecanismul intern în materie, inclusiv Comisia centrală care are atribuţii în domeniul acordării despăgubirilor, nu oferă celor interesaţi nici o garanţie cu privire la valorificarea drepturilor.
Aspectele privind reapartamentarea şi reparcelarea imobilului au fost corect soluţionate de către Tribunalul Arad, care a reţinut, pe baza de expertiză tehnică, şi a precizării de acţiune formulată de către reclamanţi, că restituirea în natură nu poate viza decât suprafaţa de 67 mp teren. Instanţa de apel a mai reţinut că apelul declarat de către pârâtul Consiliul Judeţean Arad, cu privire la acordarea de despăgubiri, în sensul că acestea sunt doar apanajul Comisiei centrale, este nefondat, autenticitatea hotărâri primei instanţe, în sensul art. 184 din Hotărârea pilot mai sus citată, constă tocmai în stabilirea directă a cuantumului despăgubirilor, urmare a valorii de circulaţie a terenului, în condiţiile în care mecanismul juridic intern nu asigură nici un fel de previzibilitate asupra modului de plată a despăgubirilor.
De asemenea, s-a mai reţinut de către instanţa de apel că celelalte aspecte privind propunerea de acordarea de despăgubiri, valoarea de circulaţie a suprafeţei de teren ce face obiectul despăgubirilor, au făcut în mod corect obiectul analizei primei instanţe şi nu există temei pentru ca aceste chestiuni să fie reexaminate de către instanţa de apel.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâţii Consiliul Judeţean Arad şi reclamanţii C.S., C.T.V., C.A.L., C.A.R. şi B.E.I., solicitând modificarea ei în sensul admiterii apelului astfel cum a fost formulat.
Criticile aduse hotărârii instanţei de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte:
Astfel, recurenţii susţin că hotărârea instanţei de apel este lipsită de temei legal, întrucât restituirea celor 67 mp teren se poate face doar în ipoteza în care se realizează toate operaţiunile de CF, conform precizărilor din raportul de expertiză, fiind singura modalitate din punct de vedere topografic în care se poate face restituirea celor 67 mp teren.
În aceeaşi idee, recurenţii solicită a se dispune restituirea către C.A.L. şi C.S. a suprafeţei de 173/62 mp teren aferent apartamentului nr. 2 teren preluat în proprietatea statului ca efect al Legii nr. 58/1974 şi către C.S. şi C.T.V. a suprafeţei de teren de 69/621 mp aferent apartamentului nr. 3 preluat de stat tot în baza Legii nr. 58/1974 şi că doar în această situaţie se poate realiza restituirea celor 67 mp teren şi a terenului preluat în baza Legii nr. 58/1974, teren aferent fiecărui apartament în proprietatea reclamanţilor.
Astfel, se solicită modificarea hotărârii instanţei de apel în parte în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată şi precizată, dispunând restituirea celor 67 mp teren conform concluziilor raportului de expertiză prin realizarea tuturor operaţiunilor tehnico-materiale de cadastru şi carte funciară, conform concluziilor raportului de expertiză, şi a se dispune efectuarea de către OPCI a tuturor operaţiunilor de Carte funciară potrivit concluziilor raportului de expertiză, întrucât în caz contrar hotărârea nu este susceptibilă de intabulare a dreptului de proprietate în cartea funciară.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimatul Municipiul Arad s-a opus admiterii recursului.
Examinând hotărârea instanţei de apel prin prisma motivelor de recurs, a dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Înalta Curte reţine că recursul este nefondat.
Astfel, faţă de obiectul dedus judecăţii, de situaţia faptică a terenului din litigiu,de expertiza efectuată în cauză ce a avut ca principal obiectiv identificarea terenului de 448 mp ce a fost expropriat în baza Decretului nr. 76/1994 şi propunerii de restituire în natură, precum şi de precizarea de acţiune din dosarul instanţei de fond, (prin care reclamanţii solicită acordarea de măsuri reparatorii în echivalent constând în despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru suprafaţa de teren ce nu poate fi restituită în natură), instanţa de apel a făcut o legală şi corectă stabilire a raporturilor juridice dintre părţi în condiţiile restituirii în natură a suprafeţei de 67 mp teren liber, neafectat de utilităţi.
Cum, obiectul litigiului vizează nesoluţionarea notificării în termenul legal prevăzut de Legea nr. 10/2001, cererea reclamanţilor din apel şi recurs privind sistarea indiviziunii imobilelor înscrise în CF X Arad, CF Y şi CF Z, reapartamentarea construcţiilor amplasate pe parcela de teren cu nr. top. ..., reprezintă o cerere nouă.
Or, în apel sau recurs nu pot fi formulate cereri noi, ce vizează alte aspecte decât cadrul procesual delimitat prin acţiunea introductivă.
De altfel, este de reţinut că instanţa de apel a examinat cauza şi posibilitatea restituirii în natură doar în limita a 67 mp, atât prin raportare la expertiza tehnică efectuată în cauză cât şi în raport de obiectul dedus judecăţii astfel cum a fost precizat la dosar.
Din perspectiva celor expuse sunt nefondate criticile recurenţilor şi nefiind incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii C.S., C.T.V., C.A.L., C.A.R. şi B.E.I. împotriva Deciziei nr. 480/A din 16 decembrie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Admite recursul declarat de pârâtul Consiliul Judeţean Arad împotriva aceleiaşi decizii.
Modifică în parte Decizia recurată în sensul că admite apelul declarat de pârâtul Consiliul Judeţean Arad împotriva Sentinţei nr. 194 din 18 martie 2010 a Tribunalului Arad, secţia civilă.
Schimbă în parte sentinţa apelată, în sensul că obligă pe pârâtul Consiliul Judeţean Arad să emită dispoziţie cu propunere de acordare de despăgubiri în condiţiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005 pentru terenul în suprafaţă de 381 mp situat în Arad, imposibil de restituit în natură.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei şi sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 noiembrie 2011.
Procesat de GGC - N
| ← ICCJ. Decizia nr. 8048/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 8040/2011. Civil. Anulare act. Recurs → |
|---|
