ICCJ. Decizia nr. 844/2011. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 844/2011
Dosar nr. 3556/86/200.
Şedinţa publică din 03 februarie 2011
Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 16 mai 2007 pe rolul Tribunalului Suceava, reclamanţii S.B. şi S.M. au chemat în judecată pe pârâtul Municipiul Câmpulung Moldovenesc şi au solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să desfiinţeze dispoziţia nr. 1069 din 27 aprilie 2004 emisă de Primarul Municipiului Câmpulung Moldovenesc în temeiul Legii nr. 10/2001 şi să le restituie în natură imobilului teren, situat în Municipiului Câmpulung Moldovenesc, identic cu cota de ½ din parcela topo nr. 110/3 curte şi drum de trecere, înscrisă în C.F. nr. 4698 a comunei cadastrale Câmpulung Moldovenesc.
Tribunalul Suceava, prin sentinţa civilă nr. 1434 din 29 noiembrie 2007 a respins excepţia tardivităţii cererii, precum şi acţiunea formulată de reclamanţi.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut cu privire la excepţia formulării tardive a contestaţiei că pârâtul nu face dovada comunicării dispoziţiei către mandatara reclamanţilor, situaţie în care excepţia nu poate fi reţinută.
Referitor la fondul cauzei s-a constatat că, prin dispoziţia contestată, notificarea formulată de reclamanţi a fost respinsă, cu motivarea că imobilele solicitate au aparţinut bunicului reclamanţilor, S.L., ulterior revenind surorii lor, S.R., conform certificatului de moştenitor nr. 179/1945, înscris în C.F. la data de 31 martie 1947, aceasta fiind proprietar tabular al terenului la data preluării la stat.
Contrar dispoziţiilor art. 1169 C. civ., reclamanţii nu au înţeles să producă probe privind vocaţia succesorală după sora lor.
Împotriva acestei sentinţe au formulat apel reclamanţii S.B. şi S.M., iar prin Decizia nr. 24 din 24 martie 2010, Curtea de Apel Suceava a admis apelul şi a schimbat în parte sentinţa atacată, în sensul că a admis acţiunea, a desfiinţat dispoziţia nr. 1069 din 27 aprilie 2004 emisă de Primarul Municipiului Câmpulung Moldovenesc şi a obligat pârâtul să emită dispoziţie prin care să propună acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în favoarea reclamanţilor, corespunzătoare cotei indivize de ½ din imobilul identic cu parcela funciară nr. 110/3 din C.F. nr. 4698 a comunei cadastrale Câmpulung Moldovenesc, constând în suprafaţa de 88 mp teren, identificată prin expertiza efectuată în cauză.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei civile.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a avut în vedere următoarele considerente:
Proprietar tabular al cotei de 1/2 din imobilul identic cu parcela funciară nr. 110/3 din C.F. nr. 4698 a comunei cadastrale Câmpulung Moldovenesc a fost L.S., conform copiilor de pe cartea funciară menţionată. Acesta a avut ca fiu pe D.S., decedat la data de 1 iunie 1952, care, la rândul său a avut ca descendenţi pe cei doi reclamanţi şi pe S.R., decedată la data de 10 decembrie 1987.
În baza certificatului de moştenitor nr. 179 din 31 august 1945 s-a intabulat dreptul de proprietate asupra cotei de ½ din parcela funciară nr. 110/3 în favoarea R.S.
Din extrasul de pe C.F. nr. 4698 a comunei cadastrale Câmpulung Moldovenesc rezultă că. în baza Decretului nr. 92/1950, Statul Român a devenit proprietarul imobilului descris în foia A, respectiv imobilul identic cu parcela funciară nr. 110/3.
Din perspectiva dispoziţiilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, reclamanţii, în calitate de fraţi ai proprietarei tabulare R.S., pot fi asimilaţi cu succesibilul care nu şi-a exprimat opţiunea succesorală, fiind repus de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile ce fac obiectul acestei legi.
Cererea de restituire formulată de reclamanţi în conformitate cu dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 10/2001 are valoarea de acceptare a succesiunii.
De altfel, Legea 10/2001 califică drept abuzive preluările de imobile în temeiul Decretului 92/1950 [art. 2 alin. (1) lit. a)] şi prevede că de cotele moştenitorilor legali sau testamentari care nu au formulat notificare beneficiază moştenitorii notificatori [art. 4 alin. (4)].
Expertiza efectuată în cauză reliefează că parcela în litigiu era virană, având destinaţia de drum şi curte pentru alte parcele de clădire, iar în prezent pe această parcelă nu există construcţii, dar este ocupată de str., care aparţine domeniului public al municipiului Câmpulung Moldovenesc, astfel încât, această parcelă, în suprafaţă de 88 mp teren nu poate fi restituită în natură.
S-a mai reţinut că, prin dispoziţia nr. 1068 din 27 aprilie 2004 s-a respins cererea de restituire în natură a bunurilor imobile situate în Municipiul Câmpulung Moldovenesc, formulată de reclamanţi. Prin această dispoziţie a fost soluţionată notificarea cu nr. 30/2002, iar raportul comisiei interne pentru analizarea acestei notificări face dovada faptului că obiectul ei l-a constituit parcela topo nr. 110/2 casă înscrisă în C.F. nr. 1906 a comunei cadastrale Câmpulung Moldovenesc.
Împotriva dispoziţiei nr. 1068 din 27 aprilie 2004 reclamanţii au formulat contestaţie, care a constituit obiectul dosarului nr. 3554/86/2007. Prin sentinţa civilă nr. 1606 din 14 octombrie 2008 s-a constatat perimată cererea de chemare în judecată.
Pe de altă parte, prin dispoziţia nr. 1069 din 27 aprilie 2004 a fost respinsă cererea de restituire în natură a bunurilor imobile situate în Municipiului Câmpulung Moldovenesc, formulată de reclamanţi.
Prin această dispoziţie a fost soluţionată notificarea cu nr. 17/2001 formulată de reclamanţi având ca obiect, aşa cum rezultă din raportul comisiei interne pentru analizarea acestei notificări, parcela topo nr. 110/3 curte şi drum de trecere, înscrisă în C.F. nr. 4698 a comunei cadastrale Câmpulung Moldovenesc. Această decizie nr. 1069 din 27 aprilie 2004 face obiectul prezentului dosar.
Aşa fiind, o eventuală confuzie între parcelele nr. 110/2 casă din C.F. nr. 1906 şi 110/3 din C.F. nr. 4698 nu era posibilă, fiecare imobil fiind solicitat prin notificări diferite, care au făcut obiectul unor dispoziţii diferite emise de Municipiul Câmpulung Moldovenesc şi care, la rândul lor, au făcut obiectul unor dosare diferite.
Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat şi motivat recurs reclamanţii S.B. şi S.M.J. şi pârâtul Municipiul Câmpulung Moldovenesc.
Prin recursul declarat, reclamanţii formulează următoarele critici de nelegalitate.
Reclamanţii au cerut reconstituirea dreptului de proprietate pentru imobilele teren si construcţie situate in mun. Câmpulung Moldovenesc, jud. Suceava. Aceste imobile se identifica cadastral cu parcela topo 110/2 case şi 110/3.
Notificarea formulată în temeiul Legii 10/2001 se referea la clădire şi la teren. Dispoziţia 1069 din 27 aprilie 2004 priveşte exclusiv construcţiile, terenurile neavand număr de imobil, ci număr cadastral.
În acest mod, nu s-a răspuns la notificarea nr. 30/2002 în care numărul cadastral trecut este acela care priveşte prezenta cauza - 110/2.
Recurenţii susţin că este vorba despre o simplă eroare materială şi că au notificat restituirea locuinţei din str. I. nr. 1, atacând în prezentul litigiu dispoziţia 1069/2004.
Pârâtul Municipiul Câmpulung Moldovenesc critică Decizia recurată pentru următoarele considerente întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ..
Interpretarea dată de instanţa de apel dispoziţiilor art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 este nelegală, aceste prevederi nefiind aplicabile în prezenta cauză.
Astfel, din copia după cartea funciară nr. 4698 a comunei cadastrale Câmpulung Moldovenesc, rezultă că proprietara tabulară, la data preluării, a bunului imobil care face obiectul prezentei cauze a fost R.S., în temeiul certificatului de moştenitor nr. 179 din 31 august 1945.
R.S. a decedat la data de 10 decembrie 1987 şi, fiind sora reclamanţilor, dispoziţiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 nu sunt aplicabile.
De asemenea, reclamanţii nu au depus la dosar un înscris din care să rezulte calitatea de moştenitori după proprietarul tabular de la data preluării.
Se formulează, de asemenea, critici privind tardivitatea formulării contestaţiei.
Analizând Decizia recurată în limita criticilor formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte constată că recursurile nu sunt fondate, urmând a fi respinse, pentru următoarele considerente:
1. Reclamanţii susţin existenţa unei erori materiale în privinţa numărului cadastral al imobilului.
Pe de altă parte, nu contestă că, în prezentul litigiu, au atacat dispoziţia 1069 din 27 aprilie 2004 emisă de Primarul Municipiul Câmpulung Moldovenesc, iar prin Decizia recurată instanţa de apel a desfiinţat această dispoziţie şi a obligat pârâtul să emită dispoziţie prin care să propună acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv.
Or, faţă de natura măsurilor reparatorii acordate prin hotărârea instanţei, o eventuală eroare materială în privinţa numărului cadastral nu ar produce recurenţilor nici o vătămare procesuală, în măsură să determine admiterea recursului în temeiul art. 304 pct. 5 C. proc. civ. raportat la art. 281 C. proc. civ.
2. Este necontestat în cauză că reclamanţii sunt colaterali privilegiaţi ai defunctei R.S., proprietara tabulară, la data preluării, a bunului imobil în litigiu.
Prin dispoziţiile art. 4, Legea nr. 10/2001 stipulează că beneficiari ai măsurilor reparatorii reglementate prin dispoziţiile sale sunt moştenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptăţite, succesibili care nu au acceptat succesiunea fiind de drept repuşi în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul legii, cererea de restituire a acestor bunuri având valoare de acceptare a succesiunii.
Nu există nici o dispoziţie legală care să limiteze mijloacele de probă în dovedirea calităţii de moştenitor, la certificatul de moştenitor sau la cel de calitate de moştenitor. Mai mult, Legea nr. 10/2001, prin art. 23, atunci când menţionează actele ce trebuie să însoţească notificarea, face referire la „actele care dovedesc calitatea de moştenitor".
Or, în cauză, prin acte de stare civilă depuse, reclamanţii au dovedit că sunt moştenitori legali ai proprietarului tabular, în calitate de colaterali privilegiaţi, legea neexcluzând, aşa cum se susţine prin motivele de recurs, această categorie de moştenitori de la acordarea măsurilor reparatorii pe care le reglementează.
În ceea ce priveşte criticile formulate cu privire la excepţia tardivităţii formulării contestaţiei în cauză, Înalta Curte constată că soluţia primei instanţe de respingere a acestei excepţii nu a fost criticată de pârâtul Municipiul Câmpulung Moldovenesc.
Or, dat fiind principiul ierarhiei căilor de atac, instanţa de recurs nu poate să examineze, omissio medio, aspecte care nu au făcut obiectul controlului instanţei de apel.
Prin urmare, deşi pot fi încadrate în drept în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., aceste critici nu învestesc în mod legal instanţa de recurs cu analiza lor întrucât ele nu au constituit în prealabil şi motive de apel.
În consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanţii S.B. şi S.M.J. şi de pârâtul Municipiul Câmpulung Moldovenesc împotriva deciziei nr. 24 din 24 martie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 03 februarie 2011
| ← ICCJ. Decizia nr. 9/2011. Civil. Desene şi modele industriale.... | ICCJ. Decizia nr. 842/2011. Civil → |
|---|
