ICCJ. Decizia nr. 8303/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 8303/2011
Dosar nr.17321/3/2009
Şedinţa publică din 23 noiembrie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 423 din data de 29 martie 2010, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a admis excepţia autorităţii de lucru judecat şi a fost respinsă cererea formulată de reclamanta M.V. (născută A.), în contradictoriu cu SC P. SA, pentru autoritate de lucru judecat, s-au respins cererile principală şi conexă formulate de reclamanta M.V. (născută A.), în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S., ca neîntemeiate.
În motivarea sentinţei s-a reţinut, referitor la excepţia autorităţii de lucru judecat, că prin cererea formulată, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu A.V.A.S. anularea Deciziei nr. 9 din 24 martie 2009 şi restituirea în natură a celor trei camere ce fac parte din imobilul casă de locuit înscrisă în Carte Funciară Năsăud, proprietatea sa în cotă de 1/2 părţi a defunctei sale surori A.E., a cărei unică moştenitoare este.
A solicitat, de asemenea, în contradictoriu cu SC P. SA, restituirea aceloraşi trei camere. În ce priveşte această cerere, în contradictoriu cu pârâta SC P. SA, a fost admisă excepţia autorităţii de lucru de judecat pentru următoarele considerente:
Prin Sentinţa civilă nr. 844/2001, pronunţată în Dosar nr. 4260/2002, Tribunalul Cluj a respins acţiunea formulată de reclamanta A. şi sora acesteia M.V. în contradictoriu cu pârâta SC P. SA privind restituirea în natură a imobilului din litigiu, sentinţă menţinută prin Decizia nr. 40/2003 pronunţată în Dosar civil nr. 1425/2003 de Curtea de Apel Cluj şi prin Decizia nr. 3570/2004 pronunţată în Dosar nr. 2720/2003 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Ulterior, prin Sentinţa civilă nr. 1430/2005 pronunţată în Dosar nr. 2236/2005, Judecătoria Năsăud a admis o acţiune în revendicare formulată de pârâtă stabilind că aceasta este titulara dreptului de proprietate asupra întregului imobil, pentru ca în urma admiterii recursului formulat de reclamantă, acest drept să fie restrâns la cele trei camere care fac obiectul prezentului litigiu.
În executarea obligaţiilor legale, A.V.A.S., în cadrul procedurii administrative, a soluţionat notificarea reclamantei, prin emiterea Deciziei motivate nr. 94 din 24 martie 2009, prin care a respins cererea de restituire în natură a imobilului revendicat, motivat de faptul că notificarea nu se încadrează în dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 10/2001, republicată; a propus acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, în conformitate cu dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, reclamantei pentru imobilul obiect al notificării, evidenţiat în patrimoniul SC P. SA Cluj şi a dispus înaintarea deciziei, însoţită de documentele aferente, aflate la dosarul A.V.A.S. către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Împotriva sentinţei a declarat apel reclamanta.
În motivarea apelului, s-a arătat că, prin hotărârea criticată, s-a admis excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâta SC P. SA Cluj, deşi nu este identitate de obiect juridic, că în mod netemeinic i s-a respins acţiunea, deşi cele 3 încăperi solicitate în natură, ce se află la parterul casei în litigiu, cât şi beciul, sunt în prezent libere, cei care le-au ocupat plecând şi lăsându-le în paragină, fapt dovedit cu fotografia anexată, stare de fapt care este nouă, faţă de momentul când s-a dat hotărârea criticată şi când s-au dat hotărârile invocate ca autoritate de lucru judecat.
S-a mai arătat că, pentru aceste motive se impune restituirea în natură a celor 3 încăperi împreună cu beciul de la subsolul clădirii, care nu au fost niciodată proprietatea fostului Oficiu Farmaceutic Cluj, acesta având doar un drept de folosinţă trecut în Foaia C, foaia de sarcini şi nu un drept de proprietate, motiv pentru care nici succesoarea acestuia, SC P. SA Cluj, nu poate avea un drept de proprietate recunoscut pe plan european.
Prin Decizia nr. 4 A din 11 ianuarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, s-a respins apelul declarat de reclamantă, reţinându-se, în esenţă, că dreptul de proprietate al pârâtei asupra camerelor în litigiu a fost reţinut cu putere de lucru judecat prin Sentinţa civilă nr. 1430/2005 pronunţată în Dosar nr. 2236/2005 Judecătoria Năsăud, cu modificările parţiale din recurs.
Faptul că imobilul nu este folosit în prezent de către proprietarul recunoscut prin hotărârile anterioare nu înseamnă că imobilul este liber în sensul Legii nr. 10/2001 şi că, astfel, ar putea fi restituit în natură, o condiţie cumulativă fiind aceea ca imobilul să se mai afle în deţinerea unităţilor menţionate la art. 21, fapt ce rezultă din art. 11 alin. (1) şi urm. din Legea nr. 10/2001, republicată.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs reclamanta, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând restituirea în natură a celor trei încăperi şi susţinând că, în cauză, nu există autoritate de lucru judecat, iar actele de privatizare invocate de SC P. SA nu îi sunt opozabile.
Recursul nu este fondat.
Prin Sentinţa civilă nr. 1430 din 21 decembrie 2005, Judecătoria Năsăud a admis acţiunea formulată de SC P. SA în contradictoriu cu A.E., M.V., oraşul Năsăud şi SC G. SRL şi a constatat că reclamanta este titulara dreptului de proprietate asupra a trei camere şi anexe situate la parterul imobilului din oraşul Năsăud, str. U.
Faţă de această constatare, căreia îi este ataşată o autoritate de lucru judecat, cererea reclamantei M.V., de restituire în natură a celor trei încăperi, ce face obiectul prezentului litigiu, a fost respinsă.
Autoritatea de lucru judecat, din punct de vedere procesual, îndeplineşte două funcţii, una de excepţie şi alta de prezumţie.
În manifestarea sa care interesează prezenta cauză, aceea de excepţie procesuală, care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată, autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevăzută de art. 1201 C. civ., care stabileşte că este lucru judecat atunci când a doua cerere are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate.
Principiul autorităţii de lucru judecat corespunde necesităţii de stabilitate juridică şi ordine socială şi are drept finalitate interzicerea readucerii în faţa instanţelor de judecată a chestiunilor litigioase deja rezolvate, fără a aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
În speţă, în ceea ce priveşte obiectul şi cauza celor două acţiuni faţă de care s-a pus problema autorităţii de lucru judecat, acestea sunt aproape identice, chiar dacă prin prima acţiune s-au invocat alte temeiuri de drept (art. 480 C. civ.), întrucât ceea ce interesează sub aspectul autorităţii de lucru judecat este cauza raportului juridic pus în discuţie (causa debendi), iar nu cauza acţiunii civile în ansamblul ei (causa petendi). Scopul final urmărit este acelaşi în ambele acţiuni - restituirea în natură a celor trei încăperi - soluţia dată de instanţă primei cereri având putere de lucru judecat, într-o nouă acţiune, în care se încearcă valorificarea aceluiaşi drept. Condiţia privind identitatea de părţi este şi ea îndeplinită, SC P. SA şi M.V. figurând în ambele cauze.
Prin contestaţia dedusă judecăţii, reclamanta urmăreşte a anula o decizie irevocabilă. In condiţiile în care, prin sentinţa civilă nr. 1430/2005 a Judecătoriei Năsăud, modificată în recurs, s-a constatat că pârâta SC P. SA este proprietara celor trei încăperi în litigiu, contestaţia de faţă este de natură a contrazice cele reţinute anterior de
instanţă.
■>
Prin urmare, dispoziţia nr. 9/24 martie 2009 emisă de A.V.A.S. nu este susceptibilă de modificare sau anulare sub aspectul analizat.
Celălalt motiv invocat, privind inopozabilitatea actelor de privatizare, nu poate fi analizat întrucât el constituie o critică de fond ce nu poate fi tranşată de instanţă în situaţia în care acţiunea a fost respinsă pentru autoritate de lucru judecat. De altfel, această critică s-a formulat omisso medio şi nu poate fi pusă în discuţie direct în recurs.
Având în vedere aceste considerente recursul este nefondat şi va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta M.V. împotriva deciziei nr. 4 A din 11 ianuarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti-Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 noiembrie 2011.
JUDE Minodo
Wnoş
TOR
rmen
PREŞEDI
Bianca Ţăndare
JUDECĂTOR
Floren;
Red. Tehnored.MM/4 ex. /2 decembrie 2011
Judecători apel: Mihaela Paraschiv, Mihaela Ciocea
Judecător fond: Sanda Păun
MAGISTRAT ASISTENT
Mirela Moisin
| ← ICCJ. Decizia nr. 8306/2011. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 8305/2011. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
