ICCJ. Decizia nr. 8385/2011. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 8385/2011
Dosar nr.4049/98/2010
Şedinţa publică din 25 noiembrie 2011
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 24 august 2010 pe rolul Tribunalului Ialomiţa, reclamanta C.M.D. a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, în temeiul Legii nr. 221/2009, să oblige pârâtul la plata sumei de 30.000 euro, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral încercat de mama sa, deportată în fosta U.R.S.S. în perioada 03 ianuarie 1945 - 12 septembrie 1947.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 221/2009.
Prin Sentinţa civilă nr. 1771/F din 28 septembrie 2010, Tribunalul Ialomiţa a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei, pentru următoarele considerente:
Reclamanta nu a probat că autoarea sa ar fi suferit vreo condamnare cu caracter politic, prin pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti pentru vreo faptă dintre cele menţionate în art. 1 alin. (2) din Legea nr. 221/2009, condamnare cu caracter politic sau vreo altă condamnare pronunţată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, al cărei caracter politic să fi fost stabilit de instanţă în condiţiile art. 4 alin. (1) raportat la art. 1 alin. (3) şi (4) din aceeaşi lege. De asemenea, s-a reţinut că nu s-a făcut dovada că împotriva autoarei sale s-ar fi luat o măsură administrativă cu caracter politic, aşa cum sunt cele stabilite în art. 3 din Legea nr. 221/2009 sau vreo altă măsură cu caracter politic.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta C.M.D., iar prin Decizia nr. 62 A din 26 ianuarie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins ca nefondat apelul declarat.
Instanţa de apel a reţinut că apelanta-reclamantă a solicitat despăgubiri pe temeiul art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, modificată prin OUG nr. 62/2010.
Prin Deciziile nr. 1358/2010 şi 1360/2010, Curtea Constituţională a dispus că dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, modificate prin OUG nr. 62/2010, sunt neconstituţionale.
Faţă de aceste decizii, cererea apelantei-reclamante este lipsită de temei legal.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat şi motivat recurs, reclamanta C.M.D.
Prin motivele de recurs se formulează următoarele critici de nelegalitate întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.:
Prin deciziile Curţii Constituţionale au fost declarate numai art. I pct. 1 şi art. II din OUG nr. 62/2010 şi art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009 ca fiind neconstituţionale, restul prevederilor rămânând valabile şi aplicabile.
Se mai arată că mama recurentei nu a beneficiat de prevederile Decretului-lege nr. 118/1990, şi că, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în aplicarea prevederilor art. 41 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, a acordat cu titlu de reparaţie morală diverse sume de bani.
Analizând Decizia recurată în limita criticilor formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:
Prin Decizia nr. 12 din 19 septembrie 2011, publicată în M. Of. nr. 789/07.11.2011, Înalta Curte a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bucureşti şi Colegiul de conducere al Curţii de Apel Galaţi şi a stabilit că, urmare a Deciziilor Curţii Constituţionale nr. 1.358/2010 şi nr. 1.360/2010, dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora şi-au încetat efectele şi nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluţionate definitiv la data publicării deciziilor instanţei de contencios constituţional în Monitorul Oficial.
Înalta Curte a reţinut că prin Deciziile nr. 1358 din 21 octombrie 2010 şi nr. 1360 din 21 octombrie 2010 (publicate în M. Of. nr. 761/15.11.2010) Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Intrarea în vigoare a Legii nr. 221/2009 a dat naştere unor raporturi juridice în conţinutul cărora intră drepturi de creanţă în favoarea anumitor categorii de persoane (foşti condamnaţi politic). Nu este vorba de drepturi născute direct, în temeiul legii, în patrimoniul persoanelor, ci de drepturi care trebuie stabilite de instanţă, hotărârea pronunţată urmând să aibă efecte constitutive, astfel încât, dacă la momentul adoptării deciziei de neconstituţionalitate nu exista o astfel de statuare, cel puţin definitivă, din partea instanţei de judecată, nu se poate spune că partea beneficia de un bun care să intre sub protecţia art. 1 din Protocolul nr. 1.
Prin urmare, efectele Deciziilor nr. 1358 din 21 octombrie 2010 şi nr. 1360 din 21 octombrie 2010 ale Curţii Constituţionale nu pot fi ignorate şi ele trebuie să îşi găsească aplicabilitatea asupra raporturilor juridice aflate în curs de desfăşurare.
În consecinţă, urmare a Deciziilor Curţii Constituţionale nr. 1.358/2010 şi nr. 1.360/2010, dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora şi-au încetat efectele şi nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluţionate definitiv la data publicării deciziilor instanţei de contencios constituţional în Monitorul Oficial.
Potrivit art. 3307 C. proc. civ., dezlegarea dată problemelor de drept în soluţionarea unui recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Cum Decizia în interesul legii nr. 12 din 19 septembrie 20011 a fost publicată în M. Of. nr. 789/07.11.2011, în baza textului de lege menţionat anterior, ea a devenit obligatorie la această dată şi urmează a fi avută în vedere în soluţionarea prezentului litigiu.
Înalta Curte constată că Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.358 din 21 octombrie 2010 prin care instanţa de control constituţional a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările şi completările ulterioare, sunt neconstituţionale, a fost publicată în M. Of. nr. 761/15.11.2010.
La acea dată, în prezentul litigiu nu se pronunţase o hotărâre judecătorească definitivă. Prin urmare, în aplicarea Deciziei în interesul legii nr. 12/2011, dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pe care reclamanta şi-a întemeiat pretenţiile deduse judecăţii, nu mai puteau constitui temei juridic pentru soluţionarea cauzei de faţă.
În consecinţă, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta C.M.D. împotriva Deciziei nr. 62 A din 26 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2011.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 8393/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 8384/2011. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
