ICCJ. Decizia nr. 840/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.840/2011
Dosar nr. 25818/3/2009
Şedinţa publică din 3 februarie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad sub nr. 136/108/2009 reclamanţii D.B. şi C.C.L. au chemat în judecată pe pârâta SC P. SA solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 5842,8 lei, reprezentând diferenţa între valoarea indemnizaţiei de concediu acordată şi cea care trebuie acordată de SC P. SA la nivel de unitate şi planul social şi obligarea pârâtei la plata sumei de 39,37 lei reprezentând daune.
Prin sentinţa civila nr. 725 din 5 mai 2009, Tribunalul Arad a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti reţinând că, deşi problematica instanţei competente teritorial în soluţionarea conflictelor de munca este reglementata atât prin dispoziţiile art. 284 alin. (2) C. muncii, care stabileşte că cererile prevăzute la alineatul 1 se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul, reşedinţa sau sediul, cât şi prin dispoziţiile art. 72 din Legea nr. 168/1999, conform cărora cererile referitoare la soluţionarea conflictelor de drepturi se adresează instanţei judecătoreşti competente în a cărei circumscripţie îşi are sediul unitatea, prevalente sunt aceste din urma prevederi care reprezintă legea specială, derogatorie de la legea generală, conform principiului consacrat de drept.
S-a mai argumentat că nu prezintă relevanţă împrejurarea că legea speciala este mai veche iar cea generală mai noua, întrucât aceasta din urma nu o mai poate modifica ori abroga pe cea dintâi în absenţa unei prevederi neechivoce care presupune, sub aspectul tehnicii legislative şi în lipsa unei enumerări a dispoziţiilor legale abrogate, cel puţin o sintagmă precum "chiar dacă prin legea specială se prevede altfel", dar în nici un caz una cu un înalt grad de generalitate precum cea de la art. 298 alin. (2) pct. 10 C. muncii unde se arată că la data intrării în vigoare a codului se abrogă orice alte dispoziţii contrare.
În sfârşit, instanţa care s-a dezinvestit, a făcut referire la faptul că deşi prin Legea nr. 261/2007 s-au adus modificări si completări Legii nr. 168/1999, acestea nu vizează şi prevederile art. 72 în discuţie, neexistând nici o raţiune pentru care acestea să fi fost păstrate în aceeaşi forma dacă legiuitorul ar fi considerat că trebuie să fie înlăturate de la aplicare.
Pe rolul Tribunalului Bucureşti, cauza a fost înregistrată sub nr. 25818/2009.
Instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale şi deliberând asupra acesteia a reţinut următoarele:
Potrivit art. 72 din Legea nr. 168/1999, cererile referitoare la soluţionarea conflictelor de drepturi se adresează instanţei judecătoreşti competente în a cărei circumscripţie îşi are sediul unitatea, în speţa Tribunalului Bucureşti, aşa cum a opinat Tribunalul Arad atunci când a pronunţat sentinţa civila nr. 7392 din 24 noiembrie 2009.
Or, în privinţa competentei materiale si teritoriale de judecare a conflictelor de munca, art. 284 C. muncii a statuat ca aceasta aparţine instanţei in a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa, ori după caz, sediul.
Întrucât domiciliul reclamanţilor se afla în raza teritorială a Tribunalului Arad, în conformitate cu dispoziţiile art. 158 alin. (3), art. 2 lit. c) C. proc. civ. şi art. 284 C. muncii, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a dispus declinarea competenţei în favoarea Tribunalului Arad.
Constatându-se ivit conflictul negativ de competenta între cele doua instanţe, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie si Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
Având în vedere dispoziţiile art. 22 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că ne aflăm în prezenţa unui conflict negativ de competenţă, fiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 20 C. proc. civ. şi anume: există două instanţe care şi-au declinat competenţa de soluţionare, cele două declinări sunt reciproce, cel puţin una din cele două instanţe este competentă să judece cauza respectivă.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că obiectul acţiunii reclamanţilor îl constituie obligarea pârâţilor la plata sumei reprezentând diferenţa dintre valoarea indemnizaţiei de concediu şi cea acordată conform C.C.M., iar competenţa de soluţionare a acesteia aparţine Tribunalului Arad pentru următoarele considerente:
Prevederile art. 284 alin. (2) C. muncii statuează că judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţei competente în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau reşedinţa reclamantul, ori după caz, sediul.
Prin termenii imperativi pe care îi conţine, textul art. 284 alin. (2) C. muncii a instituit în domeniul conflictelor de muncă un caz de competenţă teritorială absolută, exclusivă şi nu alternativă.
Dispoziţiile art. 72 din Legea nr. 168/1999 (reţinute de Tribunalul Arad în sentinţa de dezinvestire) care prevăd competenţa de soluţionare a cauzelor având ca obiect conflictele de drepturi nu se aplică în prezenta cauză, deoarece textul de lege menţionat a fost abrogat implicit prin Legea nr. 53/2003, care a stabilit că la data intrării în vigoare a Codului muncii, adică la data de 1 martie 2003, orice dispoziţii contrare celor conţinute în respectivul cod se abrogă.
Aşadar, prin art. 284 alin. (2) C. muncii se instituie o derogare de la regula de drept comun privitoare la competenţa teritorială, stipulată în art. 5 C. proc. civ., dar şi o abrogare implicită a art. 72 din Legea nr. 168/1999, stabilindu-se astfel o competenţă teritorială absolută, exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa.
Având în vedere că domiciliul reclamantului se află în raza teritorială a Tribunalului Arad, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad pentru considerentele expuse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Arad.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 885/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 856/2011. Civil. Obligaţie de a face. Recurs → |
|---|
