ICCJ. Decizia nr. 885/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 885/2011
Dosar nr. 43090/3/2009
Şedinţa din camera de consiliu de la 3 februarie 2011
Deliberând, în condiţiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra conflictului de competenţă de faţă;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, secţia civilă, reclamanta F.A.F. a chemat în judecată pârâta C.N.C.F. C.F.R. SA pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei să respecte dispoziţiile art. 64 alin. (1) şi art. 65 alin. (1) din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2005-2006, 2007-2008.
Prin sentinţa civilă nr. 658 din 28 iulie 2009 Tribunalul Sibiu a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut aplicabilitatea dispoziţiilor art. 284 alin. (2) C. muncii, care stabilesc competenţa de soluţionare a conflictelor de muncă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa, ori după caz sediul. Cum reclamanta din prezenta cauză îşi are sediul în Bucureşti se impune declinarea competenţei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 2722 din 31 martie2010 Tribunalul Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a emite regulator de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că în speţă reclamanţii, persoane fizice, reprezentaţi de organizaţia sindicală, au domiciliul în judeţul Sibiu şi că aceştia au calitatea de parte în proces deoarece obiectul cererii de chemare în judecată este conflict de drepturi, iar nu conflict de interese, cum greşit a apreciat Tribunalul Sibiu. Cum niciunul dintre reclamanţii care au investit instanţa cu soluţionarea cererii de chemare în judecată nu-şi are domiciliul în Bucureşti, în raport de dispoziţiile art. 284 alin. (2) C. muncii, se constată că este competent să soluţioneze cauza Tribunalul Sibiu.
Analizând conflictul de competenţă ivit, în aplicarea dispoziţiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte stabileşte competenţa Tribunalului Bucureşti în soluţionarea cererii de chemare în judecată, pentru considerentele ce succed:
În condiţiile art. 28 din Legea nr. 54/2003 a sindicatelor, organizaţiile sindicale apără drepturile membrilor lor ce decurg din legislaţia muncii, statutele funcţionarilor publici, contractele colective de muncă şi contractele individuale de muncă, precum şi din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici în faţa instanţelor judecătoreşti, organelor de jurisdicţie, a altor instituţii sau autorităţi ale statului, prin apărătorii proprii sau aleşi (alin. (1). În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1) organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză. Acţiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizaţia sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunţă la judecată (alin. (2).
Drept urmare, sindicatul are legitimare procesuală activă în temeiul legii, el nefiind doar un reprezentant al membrilor săi.
Întrucât în litigiul de faţă reclamantul are sediul în Bucureşti, în mod corect, în respectarea cerinţelor art. 284 alin. (2) C. muncii, a fost învestit cu judecarea pricinii Tribunalul Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta F.A.F. în contradictoriu cu pârâta C.N.C.F. C.F.R. SA Bucureşti în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 884/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 840/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
