ICCJ. Decizia nr. 884/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 884/2011
Dosar nr. 623/252/2009
Şedinţa din camera de consiliu de la 3 februarie 2011
Deliberând, în condiţiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra conflictului de competenţă de faţă;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Lugoj reclamanta C.E. a chemat în judecată pârâta SC M.S. SRL pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa, pe calea somaţiei de plată, să fie obligată la plata sumei de 4500 euro şi a dobânzii legale aferente până la data plăţii.
Prin sentinţa civilă nr. 1796 din 7 decembrie 2009 Judecătoria Lugoj a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba lulia.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că dispoziţiile art. 7 alin. (1) C. proc. civ., stabilesc competenţa, în cauzele în care pârât este o persoană juridică, în favoarea instanţei de la sediul principal al acesteia. Pe lângă această instanţă, art. 10 C. proc. civ. stabileşte o competenţă alternativă în favoarea şi a altor instanţe, dreptul de a alege revenind reclamantului. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 10 pct. 4, în cererile privitoare la obligaţii comerciale, competentă este instanţa locului unde obligaţia a luat naştere sau a locului plăţii. Cum în speţă se solicită obligarea debitorului la plata unei sume de bani reprezentând chiria aferentă spaţiului ocupat de debitor, iar locul plăţii este, conform art. 1104 C. civ., domiciliul debitorului, competentă este instanţa în a cărei rază teritorială îşi are sediul debitoarea, adică Judecătoria Alba Iulia.
Prin sentinţa civilă nr. 2430 din 10 mai 2010 Judecătoria Alba Iulia a admis excepţia necompetenţei materiale, a constatat competenţa Judecătoriei Lugoj şi a trimis cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că din art. 8 al contractului de închiriere părţile, de comun acord, au stabilit că litigiile de orice natură ivite din executarea contractului sunt de competenţa instanţelor judecătoreşti de drept comun din Lugoj. Clauza atributivă de competenţă nu este susceptibilă de motive de nulitate absolută şi este obligatorie, atât pentru instanţă, cât şi pentru părţile semnatare. De altfel, chiar şi în absenţa acestei clauze, competenţa de soluţionare revenea tot Judecătoriei Lugoj, deoarece competenţa stabilită de art. 10 C. proc. civ. fiind alternativă, odată învestită una din instanţele deopotrivă competente, aceasta nu-şi mai poate declina competenţa, alegerea revenind reclamantului potrivit dispoziţiilor art. 12 C. proc. civ.
Analizând conflictul de competenţă ivit, în aplicarea dispoziţiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte stabileşte competenţa Judecătoriei Lugoj în soluţionarea cererii de chemare în judecată, pentru considerentele ce succed:
Prin contractul de închiriere din 4 aprilie 2008 (dosar Judecătoria Lugoj) părţile au stabilit că litigiile de orice natură apărute din executarea contractului sunt de competenţa organelor judecătoreşti de drept comun din Lugoj (art. 8).
Dacă părţile au încheiat o convenţie atributivă de competenţă, cu respectarea dispoziţiilor art. 19 C. proc. civ., iar competenţa teritorială în cauză este reglementată de norme dispozitive, instanţa investită cu judecarea cererii, în condiţiile respectării acordului de voinţă exprimat prin contract, va fi competentă în soluţionarea acelei pricini.
Aşa cum corect a reţinut Judecătoria Alba Iulia, chiar şi în lipsa acestei prorogări convenţionale de competenţă, competenţa de soluţionare a cererii ar fi revenit tot Judecătoriei Lugoj.
Art. 10 pct. 2 C. proc. civ. stabileşte că, în cererile ce izvorăsc dintr-un raport de locaţiune, în afara instanţei domiciliul pârâtului mai este competentă şi instanţa locului unde se află imobilul.
În acelaşi timp, art. 12 C. proc. civ. prevede că reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.
În aplicarea prevederilor mai sus citate, competenţa cererilor ce izvorăsc dintr-un raport de locaţiune a unui imobil este alternativă între instanţa domiciliului pârâtului şi instanţa situării imobilului.
În speţa de faţă reclamanta a înţeles să cheme în judecată pârâta, pentru plata unor sume de bani, rezultând dintr-un contract de închiriere a unui imobil, situat pe raza municipiului Lugoj.
Reclamanta a înţeles să depună cererea de chemare în judecată la Judecătoria Lugoj, ceea ce echivalează cu alegerea competenţei în favoarea acestei instanţe, conform art. 12 C. proc. civ., astfel încât nu mai există posibilitatea de a se reveni asupra acestei alegeri.
Faţă de aceste împrejurări, Înalta Curte urmează a constata că Judecătoria Lugoj este competentă în soluţionarea pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta C.E. în contradictoriu cu pârâta SC M.S. SRL în favoarea Judecătoriei Lugoj.
Irevocabilă.
Pronunţat în şedinţă publică, astăzi 3 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 860/2011. Civil. Recalculare pensie. Revizuire... | ICCJ. Decizia nr. 885/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
