ICCJ. Decizia nr. 8594/2011. Civil. Validare poprire. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 8594/2011
Dosar nr.1706/1/2011
Şedinţa publică din 6 decembrie 2011
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., reţine următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 28 februarie 2011, revizuentul B.S.F. a solicitat revizuirea Deciziei nr. 140 din 28 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., invocând contrarietatea acestei decizii în raport cu Sentinţa civilă nr. 1504 din 15 februarie 2010 a Judecătoriei Piteşti.
Examinând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, pusă în discuţie din oficiu de Înalta Curte, se constată următoarele:
Litigiul în care s-a pronunţat Decizia nr. 140 din 28 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, a cărei revizuire se solicită, a avut ca obiect cererea de validare a popririi formulată de creditorul B.S.F. în contradictoriu cu Biroul Individual al Executorului Judecătoresc F.E., debitoarea SC U.S.G. SA şi terţii popriţi C.E.P.L.C.D. - Sucursala Sibiu şi I.B.N.V.A. - Sucursala Argeş, în ceea ce priveşte creanţa ce constituie obiectul popririi instituite de executorul judecătoresc prin ordonanţa de poprire emisă la data de 03 septembrie 2009, în Dosarul de executare silită nr. 1044/2009.
Prin Sentinţa civilă nr. 2703 din 24 martie 2010, Judecătoria Piteşti, respingând cererea de validare a popririi ca rămasă fără obiect (ca urmare a constatării că suma reprezentând creanţa a fost plătită efectiv către creditor în cursul judecăţii), a aplicat terţului poprit C.E.P.L.C.D. - Agenţia Sibiu o amendă de 1.000 RON potrivit art. 460 alin. (2) C. proc. civ. (pe considerentul că acesta nu a consemnat suma, în termen de 15 zile de la comunicarea popririi), l-a obligat, totodată, la plata sumei de 100.011,15 RON cheltuieli de judecată şi a respins cererea, în ceea ce priveşte pe cel de-al doilea terţ, ca neîntemeiată.
Prin Decizia civilă nr. 150 din 28 septembrie 2010, Tribunalul Argeş a admis apelul terţului poprit C.E.P.L.C.D. - Agenţia Sibiu, a schimbat în parte sentinţa, în sensul respingerii în tot a cererii creditorului, acesta din urmă fiind obligat să plătească apelantului suma de 12.510 RON cheltuieli de judecată în apel.
Prin Decizia nr. 140 din 28 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie s-a admis recursul creditorului B.S.F., s-a modificat în parte Decizia din apel şi s-a redus cuantumul cheltuielilor de judecată datorate de recurent la suma de 10.000 RON, fiind menţinute celelalte dispoziţii ale deciziei recurate.
Atât în faza procesuală a apelului, cu ocazia dezbaterilor, cât şi în motivarea recursului, creditorul B.S.F. a invocat autoritatea de lucru judecat a Sentinţei civile nr. 1504 din 15 februarie 2010 a Judecătoriei Piteşti. Examinând această excepţie, ambele instanţe, atât cea de apel, cât şi instanţa de recurs, au reţinut că nu este întrunită tripla identitate, de părţi, obiect şi cauză, deoarece prin sentinţa menţionată nu s-a statuat cu privire la reaua-credinţă a terţului poprit, justificarea aplicării amenzii şi obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată. În litigiul anterior, instanţa a avut de soluţionat exclusiv cererea de validare a popririi în sensul indisponibilizării contului debitorului în limita sumei datorate potrivit Sentinţei nr. 3258 din 28 mai 2008 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, iar nu şi cererea de obligare la plata unei amenzi în condiţiile art. 460 C. proc. civ. Ca atare, instanţa nu a examinat, cu acel prilej, reaua-credinţă a terţului poprit, care dădea temei obligării acestuia la amendă.
În raport de cele reţinute, cu referire la excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, Înalta Curte constată că motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. poate constitui temei pentru revizuirea hotărârii numai dacă autoritatea de lucru judecat nu a fost invocată în cel de-al doilea litigiu sau, dacă a fost invocată, instanţa a omis să soluţioneze această excepţie.
În cazul în care prin hotărârea pronunţată în cadrul celui de-al doilea litigiu excepţia a fost respinsă, împotriva hotărârii nu se mai poate face cerere de revizuire, deoarece această cale extraordinară de atac nu conferă posibilitatea exercitării controlului judiciar asupra modului de soluţionare a excepţiei autorităţii de lucru judecat.
Înalta Curte, în cadrul cererii de revizuire, nu poate trece la verificarea existenţei identităţii de părţi, obiect şi cauză, pentru a reţine în final, dacă este sau nu întemeiat motivul de revizuire invocat, fără a exercita în acest mod controlul judiciar în privinţa modului de soluţionare, printr-o hotărâre irevocabilă, a excepţiei autorităţii de lucru judecat, ceea ce ar fi inadmisibil.
Pentru aceste considerente, constatând că excepţia autorităţii de lucru judecat a Sentinţei nr. 1504 din 15 februarie 2010 a Judecătoriei Piteşti a fost invocată şi respinsă de instanţă în cadrul celui de-al doilea litigiu, revizuirea pe temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu se poate dispune, cererea de revizuire astfel formulată urmând a fi respinsă ca inadmisibilă.
În ceea ce priveşte cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de intimata C.E.P.L.C.D., Înalta Curte constată că la dosar s-a depus o copie a facturii din 04 noiembrie 2011, în sumă de 5.398,96 RON, înscris care nu face decât cel mult dovada valorii onorariului convenit între avocat şi client, dar nu şi dovada plăţii efective a acestuia. Cheltuielile de judecată la care se referă art. 274 alin. (1) C. proc. civ. sunt cele efectiv suportate de partea care a câştigat procesul, ceea ce presupune, în speţa de faţă, dovedirea plăţii efective a onorariului. Întrucât intimata nu a depus dovezi în acest sens, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată va fi respinsă ca nedovedită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibilă cerere de revizuire a Deciziei nr. 140 din 28 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, formulată de revizuentul B.S.F.
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata C.E.P.L.C.D.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 decembrie 2011.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 8593/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8589/2011. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
