ICCJ. Decizia nr. 8600/2011. Civil. Legea 10/2001. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 8600/2011
Dosar nr.9435/1/2011
Şedinţa publică din 6 decembrie 2011
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cererii de revizuire de faţă reţine următoarele;
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 6487 din 30 noiembrie 2010, a respins, ca nefondată, excepţia lipsei de interes invocată de recurentele-reclamante N.A.C. şi H.M. şi a respins, ca nefondate, recursurile declarate de reclamante şi de pârâţii Municipiul Bucureşti şi Primăria Municipiului Bucureşti pentru considerentele rezumative ce urmează.
Înalta Curte a constatat că instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, entitatea învestită potrivit legii având dreptul de a opta între a acorda bunuri în compensare şi a acorda despăgubiri în condiţiile legii speciale.
O altă critică a reclamantelor se referă la contradictorialitatea din considerentele deciziei în care se arată, pe de-o parte, că va fi obligată pârâta să acorde reclamantelor măsuri reparatorii în echivalent şi pe de altă parte că se va respinge solicitarea reclamantelor de a se acorda în natură terenul situat în str. G.E. sau a terenului situat în str. M., deoarece aceste terenuri nu sunt identificate prin documentaţia pârâtei.
Această critică este, de asemenea, nefondată, deoarece în cuprinsul deciziei recurate nu există elemente contradictorii.
Instanţa de apel a reţinut că pentru suprafaţa de teren vândută în temeiul Legii nr. 112/1995 reclamantele beneficiază de măsuri reparatorii, în sensul art. 26 alin. (1) C. proc. civ.
Reclamantele au solicitat să li se acorde în compensare, în natură, fie terenul din str. G.E. fie cel din str. M.
Pentru acordarea de măsuri reparatorii prin compensare trebuie iniţial ca entităţile învestite cu soluţionarea notificării să alcătuiască o listă cu bunurile ce pot fi acordate în acest mod, iar ulterior să emită o dispoziţie în acest sens.
În speţa de faţă, unitatea învestită cu soluţionarea notificării, respectiv Municipiul Bucureşti, nu a afişat o astfel de listă, pe motiv că nu deţine bunuri disponibile pentru a fi acordate în compensare.
Faţă de acestea, în mod corect instanţa de apel a respins cererea reclamantelor ca anumite terenuri să le fie acordate în compensare, reţinând totodată că persoanele îndreptăţite conform Legii nr. 10/2001 nu îşi pot alege preferenţial terenuri pretins a fi libere din Bucureşti.
Prin cererea formulată la 23 noiembrie 2011, motivată la 5 decembrie 2011 şi precizată la 6 decembrie 2011, N.A.C. a solicitat retractarea deciziei mai sus arătate în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 2 C. proc. civ.
În motivarea cererii de revizuire se arată că instanţa de recurs, apreciind că instanţa de apel a soluţionat corect, avea obligaţia să se pronunţe şi pe capătul de cerere privind acordarea de măsuri reparatorii în echivalent în varianta compensării pentru construcţiile vândute în temeiul Legii nr. 112/2005.
Înalta Curte, analizând cererea de revizuire prin prisma temeiurilor de drept incidente reţine cele de mai jos.
Prin Decizia atacată cu revizuire recursul declarat de reclamante a fost respins.
Dispoziţiile art. 322 C. proc. civ. se referă limitativ la două categorii de hotărâri definitive: pronunţate în apel şi prin neapelare şi la o singură categorie de hotărâri irevocabile, cele ale instanţelor de recurs prin care s-a evocat fondul.
În căile de atac evocarea fondului presupune schimbarea situaţiei de fapt în urma analizei probelor. Drept urmare, hotărârile prin care se resping căile de atac, păstrându-se situaţia de fapt, nu sunt susceptibile de revizuire.
Hotărârea instanţei de recurs este cea care evocă fondul, dacă instanţa a admis recursul, a casat sau modificat Decizia instanţei de apel şi a admis apelul, pronunţându-se asupra raporturilor deduse judecăţii.
Întrucât Decizia atacată nu se încadrează în categoria arătată, cererea de revizuire nu poate fi primită.
Osebit de aceasta, din expunerea rezumativă a deciziei pronunţate în recurs se constată că instanţa a analizat toate motivele de recurs invocate.
Înalta Curte, reţinând că nu sunt întrunite condiţiile art. 322 C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentele H.M. şi N.A.C. împotriva Deciziei nr. 6487 din 30 noiembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, pronunţată în Dosarul nr. 43261/3/2008.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 decembrie 2011.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 8609/2011. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 8606/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
