ICCJ. Decizia nr. 8621/2011. Civil. Despăgubiri Legea nr.221/2009. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 8621/2011
Dosar nr.4281/101/2010
Şedinţa publică din 7 decembrie 2011
Asupra cauzei de faţă constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 19 mai 2010 reclamantul C.G. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice pentru ca acesta să-i acorde o despăgubiri în valoare de 250.000 euro sau echivalentul în lei, la data plăţii, pentru prejudiciul moral suferit de el urmare a faptului că în perioada 18 iunie 1951 - 12 februarie 1956, respectiv 4 ani 7 luni şi 24 zile, tatăl său C.S. şi bunica sa C.E. au fost deportaţi în comuna Movila Gîldăului, judeţul Călăraşi.
Prin Sentinţa civilă nr. 589 din 26 octombrie 2010, Tribunalul Mehedinţi a admis în parte acţiunea formulată de reclamant şi a dispus obligarea pârâtului la plata sumei de 2.500 euro daune morale pentru prejudiciul produs bunicii sale C.E. şi a respins petitul privind acordarea de daune morale pentru prejudiciul personal şi cel produs tatălui său C.S.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
În perioada 18 iunie 1951 - 12 februarie 1956, familia reclamantului a fost strămutată în localitatea Movila Gîldăului, judeţ Călăraşi, unde a îndurat condiţii foarte grele de viaţă, suferind de foame, de frig, neavând locuinţă, asistenţă medicală şi haine.
În raport de dispoziţiile prevăzute art. 3 din Legea nr. 221/2009 şi art. 5 din acelaşi act normativ modificat prin OUG nr. 62/2010 s-a apreciat că reclamantul este îndreptăţit la acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit de bunica sa care este decedată, fiind descendentul acesteia, conform actelor de filiaţie depuse la dosar.
În ceea ce priveşte cuantumul daunelor morale, solicitate de reclamant s-a apreciat că suma de 2.500 euro este suficientă pentru acoperirea prejudiciului produs bunicii sale C.E.
De asemenea, instanţa a constatat că reclamantul nu este persoană îndreptăţită de a primi despăgubiri pentru prejudiciul suferit de tatăl său deoarece acesta nu este decedat şi a primit personal daune morale. Pentru prejudiciul moral suferit personal s-a reţinut că acesta nu a fost dovedit.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal au declarat apel atât reclamantul C.G. cât şi pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Bucureşti prin D.G.F.P. Mehedinţi.
Prin Decizia nr. 68 din 3 februarie 2011, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins apelul declarat de apelantul reclamant C.G. şi a admis apelul declarat de apelantul pârât Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice. În consecinţă sentinţa apelată a fost schimbată, în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamant, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Acţiunea reclamantului de obligare a pârâtului Statul Român la acordarea daunelor morale a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, dispoziţii care au fost declarate neconstituţionale prin Decizia nr. 1358 din 21 octombrie 2010 a Curţii Constituţionale, publicată în M. Of. din 15 noiembrie 2010, astfel că instanţa trebuie să aibă în vedere dispoziţiile art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 şi dispoziţiile art. 147 din Constituţie.
Potrivit art. 147 alin. (1) din Constituţie, Decizia prin care o normă de drept a fost declarată neconstituţională îşi încetează efectele după 45 zile de la publicarea deciziei în M. Of., iar pe durata acestui termen dispoziţiile sunt suspendate de drept.
Cum la data soluţionării apelului de faţă termenul de 45 zile prevăzut de textul constituţional a expirat, dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 nu mai pot fi aplicate, norma juridică sus-menţionată prevăzând expres că după împlinirea termenului dispoziţiile legale îşi încetează efectele.
În condiţiile stabilite de art. 31 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, Decizia care a declarat neconstituţională o dispoziţie legală este definitivă şi obligatorie, iar efectele sale se răsfrâng şi în alte cauze, nu numai în cauza în care a fost invocată excepţia.
Constatând că nu mai sunt aplicabile, fiind contrare Constituţiei, dispoziţiile invocate de reclamant în promovarea acţiunii şi aplicate de prima instanţă pentru admiterea cererii privind acordarea daunelor morale s-a apreciat că acţiunea este neîntemeiată.
Împotriva deciziei pronunţate în apel a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate, sens în care, invocând dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., a susţinut că instanţa de apel trebuia să suspende judecata cauzei până la data la care textul declarat neconstituţional urma să fie modificat de Parlamentul României.
Recursul reclamantului este nefondat, în considerarea argumentelor ce succed:
Problema de drept care se pune în speţă este dacă textul art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 mai poate fi aplicat cauzei supusă soluţionării, în condiţiile în care a fost declarat neconstituţional, printr-un control a posteriori de constituţionalitate, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1358 din 21 octombrie 2010, publicată în M. Of. nr. 761/15.11.2010.
Potrivit art. 147 alin. (1) din Constituţie, dispoziţiile din legile în vigoare, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale, dacă în acest interval, Parlamentul nu pune de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile legii fundamentale, pe durata acestui termen respectivele dispoziţii fiind suspendate de drept.
La alin. (4) al articolului menţionat se prevede că deciziile Curţii Constituţionale, de la data publicării în M. Of. al României, sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor, aceleaşi dispoziţii regăsindu-se şi în textul cuprins la art. 31 din Legea nr. 47/1992 referitoare la organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, cu modificările şi completările ulterioare.
În raport de această reglementare, constituţională şi legală, s-a pus problema dacă declararea neconstituţionalităţii unui text de lege prin decizie a Curţii Constituţionale, care produce efecte pentru viitor şi erga omnes, se aplică şi acţiunilor în curs sau numai situaţiei celor care nu au formulat încă o cerere în acest sens.
Această problemă de drept a fost dezlegată prin Decizia nr. 12 din 19 septembrie 2011 pronunţată de Înalta Curte în soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în M. Of. nr. 789/7.11. 2011, în sensul că s-a stabilit că Decizia nr. 1358/2010 a Curţii Constituţionale produce efecte juridice asupra proceselor în curs de judecată la data publicării acesteia în M. Of., cu excepţia situaţiei în care la această dată era deja pronunţată o hotărâre definitivă.
Cu alte cuvinte, urmare a Deciziei nr. 1358/2010 a Curţii Constituţionale, dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009 şi-au încetat efectele şi nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluţionate definitiv la data publicării deciziei instanţei de contencios constituţional în M. Of.
Având în vedere caracterul obligatoriu al soluţiei pronunţate în cadrul recursului în interesul legii, Înalta Curte apreciază că soluţia ce se impune în cadrul prezentei cauze nu poate fi decât respingerea recursului, în condiţiile în care se constată că, în speţă, la data publicării în M. Of. nr. 761/15.11.2010 a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1358/2010, nu se pronunţase în apel Decizia atacată, cauza nefiind deci soluţionată definitiv la data publicării respectivei decizii.
În consecinţă, motivul de recurs invocat de reclamant, care poate fi încadrat în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se constată nefondat. Hotărârea instanţei din apel fiind pronunţată cu aprecierea corectă a efectelor deciziei Curţii Constituţionale publicată anterior soluţionării definitive a litigiului, dată la care termenul de 45 de zile prevăzut de textul de lege era mult depăşit, Parlamentul neintervenind în sensul modificării dispoziţiilor declarate neconstituţionale.
Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamantul C.G. împotriva Deciziei nr. 68 din 03 februarie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 decembrie 2011.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 8622/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8618/2011. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
