ICCJ. Decizia nr. 8641/2011. Civil. Actiune in raspundere delictuala. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 8641/2011
Dosar nr.1499/85/2009
Şedinţa publică din 7 decembrie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 7 mai 2009, reclamanţii T.S. şi C.A., minor reprezentat de mama sa, C.M., au solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC E.OGD. SA Târgu Mureş, obligarea acesteia la plata sumei de 463.100 RON (echivalentul a 110.000 euro) şi la plata către prima reclamantă a unei rente lunare în cuantum de 43% din câştigul lunar al acesteia, de la data introducerii acţiunii şi până la schimbarea condiţiilor, având în vedere eforturile pe care trebuie să le facă pentru a presta activităţi, asemenea unui om neafectat fizic.
Prin Sentinţa civilă nr. 322/2011, prima instanţă a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâta la plata către reclamanta de ordinul 1 a sumei de 4.270 RON, c/val 1.000 euro şi a sumei de 2.135 RON, c/val 500 euro pentru reclamantul de ordinul 2, cu titlu de despăgubiri şi a respins cererea privind obligarea pârâtei la plata către prima reclamantă a unei rente lunare în cuantum de 43% din câştigul lunar al acesteia.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că la data de 9 mai 2006, după mai multe sesizări ale reclamantei referitor la emanaţii de gaze, aceasta a suferit un accident, datorat infiltraţiilor de gaz metan, care a produs avarierea locuinţei acesteia şi arsuri pe faţa şi corpul reclamantei şi a nepotului acesteia.
Leziunile suferite au necesitat 40 - 45 zile de îngrijiri medicale pentru reclamantă, fapt confirmat de expertiza efectuată în cauză, fără niciun indiciu referitor la perioada de 5 luni de convalescenţă pretinsă.
Prima instanţă a constatat că reclamanta T. prezintă urme ale arsurilor pe corp, fără impact vizibil asupra aspectului normal al reclamantei, fără a fi vorba de handicap, infirmitate permanentă sau urme invalidante sau ruşinoase, pe faţă pielea fiind absolut normală.
În cauză a fost efectuată o expertiză medico-legală privind starea actuală de sănătate a reclamantei şi măsura în care problemele cauzate de accident au putut sau pot să fie compensate, instanţa reţinând că reclamanta nu prezintă deficite estetice de natură a impune intervenţii chirurgicale în acest scop şi, cu excepţia modificărilor cicatriciale, nu se poate susţine că înfăţişarea reclamantei a suferit modificări legate cauzal de evenimentul din data de 9 mai 2006.
Instanţa de fond a făcut o analiză teoretică a condiţiilor legale pentru atragerea răspunderii civile delictuale, în conformitate cu dispoziţiile art. 998 - 999 C. civ. şi a apreciat că în speţă, în ce priveşte prejudiciul, impactul său asupra persoanelor a fost minim, întrucât urme vizibile, invalidante nu există, reclamanta prezentând uşoare urme ale accidentului, fără infirmităţi sau lipsa/afectarea unui membru, fără reducerea capacităţii de muncă (reclamanta a prestat activitate neîntrerupt, în condiţii identice celor dinainte de accident), astfel că, în acest context, cererea de despăgubiri pare excesivă.
Cu privire la prejudiciul viitor, s-a reţinut că, potrivit concluziilor expertizei efectuată de specialişti în materie, nu s-a stabilit existenţa unui handicap, nici a unei infirmităţi permanente, fiind invocat doar aspectul fizic, care a părut instanţei aproape normal (uşoare urme de traumă pe dosul braţelor şi picioarelor, lipsa oricăror urme pe faţă şi gât), care, în ipoteza că ar fi văzut de public, nu ar provoca nicio reacţie de surpriză şi nu ar pune-o pe reclamantă într-o poziţie neplăcută.
Prejudiciul eventual nu este cert, deoarece nu este sigur. În lipsa prejudiciului, răspunderea civilă delictuală nu poate fi angajată, deoarece aceasta este o condiţie esenţială şi necesară a acesteia, astfel că nu a fost considerat prejudiciu împrejurarea că uneori iarna, timp de câte 10 minute, când reclamanta este obligată să iasă afară, simte zonele lezate tensionate, stare care nu a fost constatată obiectiv.
Referitor la determinarea cuantumului prejudiciului, instanţa de fond a constatat că în cauză nu s-a produs diminuarea capacităţii de muncă a reclamantei, aceasta ocupând acelaşi loc de muncă, astfel că renta lunară în cuantum de 43% din câştigul lunar al acesteia, de la data introducerii acţiunii şi până la schimbarea condiţiilor, având în vedere eforturile pe care trebuie să le facă pentru a presta activităţi, asemenea unui om neafectat fizic, nu are suport testimonial şi nici temei legal.
Reţinând, faţă de cele expuse, şi faptul că pârâta a acoperit întreg prejudiciul material produs şi a oferit sprijin reclamantei şi nepotului acesteia cu ocazia tratamentului ulterior accidentului, instanţa a apreciat acţiunea întemeiată doar în parte.
Prin Decizia nr. 124 din 13 mai 2011, Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelul reclamantei şi a majorat cuantumul despăgubirilor la 150.000 euro cuvenite reclamantei T.S. şi la 3.000 euro către nepotul acesteia C.A., restul dispoziţiilor fiind menţinute.
Instanţă de apel a reţinut următoarele.
În urma exploziei de gaz metan din data de 09 mai 2006, reclamantul minor C.A., în vârstă de 3 ani, a suferit arsuri de gradul II pe semifaţa dreaptă, mâna dreaptă şi gamba dreaptă, fiind internat în perioada 09 mai 2006 - 19 mai 2006, conform scrisorii medicale. După externare, minorul a necesitat îngrijire locală, prin pansamente locale la două zile.
În aceeaşi împrejurare, reclamanta T.S. a suferit arsuri de gradul II - III - IV pe 43% din suprafaţa totală a corpului, la nivelul feţei, toracelui şi membrelor superioare, astfel cum rezultă din biletul de ieşire din spital. Reclamanta a fost internată în perioada 09 mai 2006 - 02 iunie 2006, după care a rămas în concediu medical până în 30 septembrie 2006, astfel cum rezultă din certificatele medicale depuse la dosar, eliberate pentru perioada 24 mai 2006 - 03 septembrie 2006, toate pentru acelaşi diagnostic, codificat sub nr. 957.
În cauză a fost efectuată o expertiză medico-legală, iar în urma examinării reclamantei T.S. de către medicul legist din cadrul S.M.L. Sibiu, s-a stabilit diagnosticul de „sechele traumatice post combustionale ambele membre superioare, trunchi posterior. Cicatrici retractile hipertrofice antebraţ şi mână dreaptă cu limitarea mobilităţii articulare." Prin raportul de expertiză s-a reţinut că nu se poate obţine recuperarea integrală a mobilităţii articulare la mâna dreaptă, rămânând sechele morfo-funcţionale şi estetice definitive la acest nivel.
La nivel facial s-a constatat că reclamanta nu prezintă arii cicatriceale, însă la expunerea la soare apar arii hiperpigmentate brun pe locul fostelor arsuri.
În concluziile raportului de expertiză medico-legală se arată că, urmare a tratamentului de specialitate şi a procesului natural de vindecare, aria tegumentare afectate de cicatrici a scăzut de la 43% la 24% din suprafaţa corporală totală, iar dispariţia acestora în timp nu este posibilă.
Toate aceste probe relevă faptul că explozia de gaz metan din 09 mai 2006 le-a produs reclamanţilor atât suferinţe fizice, fiind necesară internarea lor şi supunerea la tratamente îndelungate, precum şi daune morale, în special reclamantei T., care a rămas cu cicatrici permanente pe aproape un sfert din suprafaţa corpului şi cu deficienţe permanente de motricitate a articulaţiei mâinii drepte.
Reclamanţii au încercat să rezolve amiabil chestiunea daunelor morale, invitând-o pe pârâtă la conciliere, dar acest demers nu a fost finalizat, pârâta considerând că s-a acordat o despăgubire care acoperă integral prejudiciul suferit.
Faţă de cele reţinute, Curtea a constatat că sunt întrunite condiţiile pentru atragerea răspunderii civile delictuale a pârâtei, în temeiul art. 998 - 999 C. civ., aşa cum corect a reţinut şi prima instanţă.
În ce priveşte însă cuantumul daunelor morale, s-a reţinut că sumele stabilite de instanţa de fond nu sunt proporţionale cu prejudiciul suferit de reclamanţi în condiţiile în care suferinţele fizice au fost foarte intense (arsuri de gradul II pe partea dreaptă, în zona feţei, mâinii şi gambei în ce-l priveşte pe reclamantul minor, respectiv arsuri de gradul II - III - IV, pe aproape jumătate din suprafaţa corpului, în ce-o priveşte pe reclamanta T.). Aceste traume fizice au necesitat perioade lungi de tratare şi vindecare, iar în privinţa reclamantei T. au rămas sechele permanente, atât estetice, pe 42% din suprafaţa corpului, cât şi de mobilitate - articulaţia mâinii drepte.
Aceste sechele produc în mod evident şi traume psihice, fiind iremediabile, reclamanta rămânând cu cicatrici pe o suprafaţă mare a corpului, cu o sensibilitate la expunerea la soare şi cu un prejudiciu estetic permanent, chiar dacă cicatricile sunt la nivelul membrelor superioare şi pe faţa posterioară a trunchiului şi nu sunt tot timpul vizibil.
În ce priveşte soluţionarea de către instanţa de fond a capătului vizând obligarea pârâtei la plata către reclamanta T. a unei rente lunare în cuantum de 43% din câştigul lunar al acesteia, Curtea a constatat, pe de-o parte, că reclamanta nu arată în mod concret care sunt criticile aduse sub acest aspect hotărârii primei instanţe, iar pe de altă parte, că această pretenţie nu e dovedită, din nicio probă nerezultând că reclamanta trebuie să depună un efort suplimentar pentru a presta activităţile pe care le efectua înainte de incidentul din 09 mai 2006.
Împotriva sus-menţionatei hotărâri au declarat recurs reclamantele T.S. şi C.M., în calitate de reprezentantă a minorului C.A., criticând-o pentru nelegalitate, sens în care, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., au solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 110.000 euro sau echivalentul în lei, reprezentând daune morale pentru suferinţele fizice şi psihice îndurate şi la 24% din salariul de bază al reclamantei T.S., reprezentând spor de efort pentru desfăşurarea activităţilor pe care le-ar desfăşura o persoană fără handicap, începând cu data introducerii acţiunii - 29 aprilie 2009 până la zi şi apoi în continuare până la dispariţia stării de nevoie.
Au învederat că instanţa de apel a stabilit corect că sumele stabilite de prima instanţă cu titlu de despăgubiri nu sunt proporţionale cu prejudiciul suferit reţinând corect situaţia de fapt, însă în procesul de cuantificare a despăgubirilor ar fi trebuit să admită integral cererea dedusă judecăţii, inclusiv pe componenta despăgubirilor periodice.
În acest sens a învederat că este dovedită în cauză existenţa unor leziuni permanente pe o suprafaţă mare a corpului, ca şi existenţa unor defecte de mobilitate (articulaţia mâinii drepte).
Imobilitatea mâinii drepte este permanentă, aspect relevat de expertiza medico-legală efectuată în cauză, arsurile şi cicatricile existente pe corpul reclamantei împiedicând-o să facă mişcări fireşti, normale, pentru orice activitate fiind nevoită să facă eforturi suplimentare corespunzător procentului suprafeţei corporale afectate de explozie.
A solicitat admiterea recursului şi modificarea deciziei Curţii de Apel în sensul admiterii acţiunii în integralitatea sa, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cauză.
Recursul este fondat, pentru considerentele ce succed:
Deşi a reţinut o corectă situaţie de fapt, în procesul de cuantificare a despăgubirilor morale solicitate, instanţa de apel nu a dat eficienţă criteriilor legale de determinare a prejudiciului astfel cum sunt acestea prevăzute de dispoziţiile art. 998, 999 C. civ.
Astfel, în speţă, s-a dovedit necontestat atât fapta ilicită a pârâtei, care deşi sesizată în repetate rânduri de reclamantă cu privire la existenţa unor emanaţii de gaze, nu a luat nicio măsură, ceea ce a determinat ca datorită infiltraţiilor de gaz metan, să se producă un accident ce a avut drept consecinţă avarierea locuinţei reclamantei şi producerea unor leziuni - arsuri - pe faţa şi corpul reclamantei de gradul II - III - IV pe 43% din suprafaţa totală a corpului, respectiv de gradul II pe semifaţa dreaptă, mâna dreaptă şi gamba dreaptă produse lui C.A.
Pentru vindecarea acestor leziuni, a fost necesară internarea reclamantei pe o durată cuprinsă între 9 mai 2006 - 2 iunie 2006, respectiv 9 mai 2006 - 19 mai 2006 pentru cealaltă victimă, părţile fiind nevoite să continue tratamentul - îngrijire locală corespunzătoare şi după externare, o perioadă îndelungată.
Expertiza medico-legală administrată în cauză a stabilit că reclamanta a rămas cu sechele morfo-funcţionale şi estetice definitive la nivelul mâinii drepte şi că nu se poate obţine recuperarea integrală a mobilităţii articulare la acest nivel.
Deşi reclamanta nu prezintă, la nivel facial, arii cicatriceale, la expunerea la soare apar arii hiperpigmentate brun pe locul fostelor arsuri.
S-a concluzionat că, urmare a tratamentului de specialitate şi procesului natural de vindecare, aria tegumentară afectată de cicatrici a scăzut de la 43% la 24% din suprafaţa corporală totală şi că dispariţia acestora în timp nu este posibilă.
Or, în contextul evocat, se reţine că, deşi instanţa de apel a procedat legal la recuantificarea despăgubirilor reţinând gravitatea traumelor produse reclamanţilor, de o puternică intensitate concretizată în natura leziunilor produse, în această operaţiune legală, nu a asigurat proporţionalitatea pretinsă de lege între prejudiciul produs şi daunele acordate.
Deosebit de suferinţele intense produse la momentul deflagraţiei, reclamanţii au fost supuşi şi unor traume fizice ulterioare şi de durată concretizate în lungi perioade de tratament şi vindecare, reclamanta T.S. rămânând cu sechele permanente, atât estetice, pe 24% din suprafaţa corpului, cât şi de mobilitate - articulaţia mâinii drepte.
Aceste sechele sunt de natură a produce în mod evident traume psihice, dat fiind caracterul lor permanent şi iremediabil, cu sensibilitate la expunere la soare şi cu un prejudiciu estetic permanent.
Or, toate aceste elemente demonstrează temeinicia pretenţiilor reclamanţilor şi impun redimensionarea cuantumului daunelor în sensul majorării acestora, instanţa de recurs apreciind în funcţie de toate datele reţinute că o sumă de 50.000 de euro către reclamantă, respectiv de 10.000 de euro către cealaltă victimă ar fi de natură a asigura proporţionalitatea pretinsă de textul art. 998 - 999 C. civ. şi de natură a asigura acoperirea integrală a prejudiciului produs victimelor prin fapta ilicită a pârâtei.
Restul pretenţiilor constând în plata unei despăgubiri periodice lunare se vădesc a nu fi fondate, aspect corect dezlegat de judecătorii fondului, întrucât expertiza medico-legală a concluzionat în sensul inexistenţei unor elemente obiective de ordin medico-legal care să permită cuantificarea efectului leziunilor produse asupra derulării unor activităţi de genul celor desfăşurate de reclamantă, astfel cum au fost acestea indicate de parte.
Ca urmare, faţă de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul dedus judecăţii urmează să fie admis în limita celor reţinute în dispozitivul prezentei decizii, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată către reclamanţi corespunzătoare valorii pretenţiilor admise.
În conformitate cu prevederile Legii nr. 146/1997 art. 1 şi art. 20 C. proc. civ., se va dispune ca reclamanţii-recurenţi să fie daţi în debit cu contravaloarea taxelor judiciare de timbru datorate în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanţii T.S. şi C.A. împotriva Deciziei nr. 124 din 13 mai 2011 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Modifică în parte Decizia atacată în ceea ce priveşte cuantumul daunelor morale şi a cheltuielilor de judecată în sensul că:
Obligă pârâta SC E.G.D. SA Târgu Mureş să plătească reclamantei T.S. suma de 50.000 euro şi reclamantului C.A. suma de 10.000 euro, ambele în echivalent în lei la data plăţii, cu titlu de despăgubiri morale.
Obligă pârâta să achite reclamanţilor şi suma de 18.961 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Menţine restul dispoziţiilor deciziei şi sentinţei.
Dă în debit recurenţii reclamanţi T.S. şi C.A. cu suma de 3.365 RON reprezentând taxa judiciară de timbru şi 5 RON timbru judiciar aferente cererii de recurs.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 decembrie 2011.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 8640/2011. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 8629/2011. Civil. Reziliere contract. Recurs → |
|---|
